Bine ati venit in inchisoarea economica UE! Romanii, sclavi in propria tara

Bine ati venit in inchisoarea economica UE! Romanii, sclavi in propria tara

“Daca pe romani s-a experimentat pana acum austeritatea, imi e ca nu cumva sa fim program pilot si pentru a doua faza a crizei, care ar urma sa se declanseze in curand si in statele zonei euro. Anume, colapsul sistemului politic, anarhia, starea de exceptie si implicita restaurare a “statului de drept” si a “democratiei” prin dictatura. Nu degeaba tot urla basistii ca se da lovitura de stat. Pentru ca asta este genul de discurs care justifica cel mai bine necesitatea unei contra-lovituri de stat“.Este clar ca UE si Reichkomissarul Basescu au facut tot ce le statea in putinta pentru a ne impinge catre un vid politic, din care nu se pot naste decat belele. Jocul cu capul in gura e jocul preferat al lui Basescu, iar UE a facut tot ce i-a stat in putinta petru a face ca jocul sa degenereze in Romania. Angela Merkel va sustine si va finanta federalizarea Republicii Moldova, un proces care sa impiedice Unirea cu tara mama, Romania. Cu siguranta Basescu nu este strain de acest lucru, caci este un apropiat al inaltilor conducatori ai UE. El este de altfel si preferatul lor pentru presedentia Romaniei.

Cat a fost presedinte a stat la negocieri cu iredentistii maghiari, dandu-le drepturi peste drepturi in detrimentul romanilor din zonele dominate de unguri. A ignorat mesajele ce subminau demnitatea romanilor, in care ungurii revendicau teritoriile romanesti. Le-a dat fonduri enorme, nejustificabile, cand romanii din zona nu primeau aproape nimic. A fost votat de foarte multi unguri. Asta a si urmarit. Apoi, vedeti clar ca Basescu n-are nicio treaba cu Basarabia, atata timp cat interesele personale ii spun ca trebuie sa accepte compromisuri mari din partea UE cu privire la cel de-al doilea stat romanesc. El este adeptul si promotorul ideii de SUE si a devenit preferatul cancelariei germane ce este pe cale sa instaureze cel de-al treilea Reich. Prin urmare, Basescu va fi cel care va faramita Romania, va fi cel mai sinistru personaj din istoria Romaniei! El trebuie sa plece neaparat de la presedentia Romaniei si din politica romaneasca. In primele randuri ale acestei noi ordini europene s-a inghesuit si presedintele Traian Basescu. Asa cum singur s-a laudat, a fost presedintele care, dintre liderii statelor europene non-euro s-a zbatut cel mai mult ca Romania sa participe la acest Acord interguvernamental de uniune fiscala. Motivul e simplu: agenda europeana are slugile sale, dintre care Traian Basescu este una dintre cele mai zeloase. Ceilalti lideri s-au comportat un mod rational – tergiversand, sau macar evitand sa intre in prim plan deoarece intrarea in acest mecanism e net defavorabil – economic si social, tarilor lor. Acordul european incheiat, in urma unui summit considerat “crucial” pentru “noua ordine” insitutionala a Europei, a stabilit cadrul constrangator fiscal-bugetar (numit “guvernanta fiscala“) al viitorului stat european si a intarit “guvernanta economica“. Principalul imperativ al acestor politici ar putea fi sintetizat dupa inscriptia de la Auschwitz: ARBEIT MACHT FREI. Munca te face liber, draga noule cetatean al Europei! Daca vi se pare exagerat, ganditi-va la discursul mainstream al eurocratilor sau bancarilor nostri nationali: pana acum am consumat, de acum trebuie sa muncim mai mult (ca sa producem mai mult). Spus la noi in tara, suna sinistru si cinic. Deci, romani lenesi care sunteti voi, mars la munca (citeste: munca de sclavi, fara bani, fara drepturi)! Nu conteaza ca e lipsit de logica economica – nu productia in sine conteaza, ci … cererea, spun manualele de incepatori. Conteaza ca ni se repeta la nesfarsit litania necesitatii istorice de a schimba modelul de economie, de parca istoria poate schimba legile economice fundamentale. Dar, iata cum ajungem sa re-traim comunismul sub forma capitalismului neoliberal. In timpul comunismului, existau cincinalele si necesitatea productiei la hectar. Acum, vor exista “programele” guvernarii economice si necesitatea “ajustarilor”, pentru a produce mai mult. Diferenta va fi ca eurocratii nu se joaca – ei chiar ne vor obliga sa muncim ca sclavii. Treaba “nemteasca”, nu altceva…

Evident ca aceste lucruri ne vor apasa cel mai dur pe noi, romanii, pentru ca suntem [cei mai] saraci si lipsiti de protectie politica.

Cateva lucruri si despre “vizionarismul” basescian:

Zice presedintele Basescu cum ca intentia lui de a modifica legea fundamentala – Constitutia – pentru a introduce un deficit bugetar mic a fost acum vazut ca o solutie demna de generalizat la tot spatiul european. Cum ar veni, presedintele nostru, vizionar si profetic ca si Sebastian Lazaroiu, prin politicile sale de “austeritate”, care vor deveni, din punctuale si temporare (chipurile), sistematice prin astfel de reguli constitutionale, pretinde ca aceasta politica e originala, nationala.

Care e realitatea? Realitatea este ca, asa cum am aratat de mai multe ori, Romania a fost poligonul de incercare (al Comisiei Trilaterale si al Bilderberg) a “austeritatii” inainte ca ea sa fie transformata in politica europeana. Prin slugile lor de la BNR, aceste organisme masonice au facut, asadar, asa cum deja se stia, o ”simpla” repetitie a unei agende malthusiene (de reducere / exterminare lenta a populatiei). Traian Basescu este doar un satrap local, meschin, ingust si cinic, care a gasit in acest plan euro-masonic o buna oportunitate pentru a-si consolida stapanirea despotica interna. La asta se reduce tot ”vizionarismul” sau mult laudat: la adoptarea unei agende externe (cu putere de diktat) la virgula, fara rest si cu un sadic exces de zel, agenda aplicata cu titlu de test anticipatoriu la noi in tara. Si testul, odata facut, nu se va opri. Experimentul social al “austeritatii” se va transforma, de-acum inainte, in organizare sistematica a societatii.

Mai zice presedintele Basescu ca Romania, dependenta fiind de UE, a avut neaparata nevoie de a face parte din acest acord pentru a participa la procesele europene de decizie. Cum ar veni, trebuie sa facem parte din clubul care face istoria.

Care e realitatea? Prin ”proces istoric” se intelege un fel de evolutie istorica determinista, necesara, un fel de ”voie a lui Dumnezeu” care este, in ultima instanta, voia Marelui Arhitect Anonim. Si, ni se spune, cum sa te opui istoriei si, mai ales, actantilor sai privilegiati? Nu este, mai degraba, un privilegiu pe care il avem sa facem parte din ”clubul” acestor alesi ai Marelui Arhitect? (a se observa ca in textul Acordului european fiscal de astazi se precizeaza ca obiectivul este ”o arhitectura consolidata”… – se observa ca au o inclinatie certa catre metaforele “zidariei” acesti lideri europeni). Nu, nu este. Precum vedem deja sau vom vedea foarte curand pe propria noastra piele, este ”numai” o sclavie de secolul XXI.

In realitate, nu exista un proces istoric total obiectiv, ci agenda pusa la lucru a unor stapanitori ai pamantului. Exista un program anume, un obiectiv, care consta in edificarea guvernului economic european ca etapa intermediara catre Statele Unite ale Europei. Sunt, pur si simplu, etape institutionale urmarite cu perseverenta, asa cum a fost de la inceputurile Uniunii Europene. Acest program, aceasta agenda, nu au legatura nici cu ”piata”, nici cu ”istoria”, in acest sens ”vizionar”. Ci au legatura cu o conspiratie europeana care prinde contur in istorie. Deci, cel mult, asistam la o self-fulfilling prophecy.

Cat priveste cat de mult avem nevoie de a fi racordati la acest ”proces istoric”, asta o arata deja consecintele pe care le traim deja. ”Anexa bananiera”a UE, piata de desfacere pentru produsele lor si pentru bancile europene, suntem necesari euro-masonilor la fel de mult pe cat eram necesari Imperiului Otoman. Dupa ce am slabit dupa veacuri de rezistenta armata in fata Inaltei Porti, turcii au peferat, cand eram slabi, sa ne tina sub un regim desuzeranitate. Pe scurt, decat sa ne ocupe si sa ne transforme in pasalac, au preferat sa ne jefuiasca prin taxe si impozite sub forma domniilor fanariote. A fost insa de-ajuns sa ne secatuiasca satele si sa ne vlaguiasca pe plan intern. Cam asa si acum: prefera sa ne tina ca piata de desfacere si teren de experimentare, sub forma unui regim de suzeranitate, fara sa ne ocupe direct, fiindca nu e profitabil si nu asta e regula jocului acum. Nu e necesar.

Ca suntem sub un regim de suzeranitate este deja oficializat. Nu doar prin dominatia economica, ci acum si prin regula bugetara de a trimite bugetul national, INAINTE de a fi votat in Parlament, catre Comisia Europeana. Votarea bugetului de parlamentul national este o regula minimala, de baza, a democratiei reprezentative. Daca bugetul e controlat de o instanta externa, inseamna ca nu mai suntem suverani si nici o democratie reala – ci suntem o simpla colonie a unui imperiu. Acum, a imperiului european.

In fine, bataia de joc fata de tarile sarace obligate la imprumuturi pentru a-si plati… imprumuturile, cum suntem noi, este si obligarea tarilor non-euro sa participe la finantarea FMI cu 50 miliarde euro.Adica este foarte posibil ca si noi, romanii, sa participam cu miliarde de euro la finantarea FMI, din rezerva BNR! E culmea absurdului, dar e adevarat: sa donezi bani tocmai creditorului la care esti deja dator vandut… Practic, asta inseamna ca noi aveam acesti bani la BNR, deja, si ca acordul era inutil.

Ceea ce este tragic e ca foarte putini inteleg faptul ca reprezentantii actualei puteri sunt pur si simplu partenerii eurocratilor. Multi dintre opozanti (din partide sau presa) se bulucesc orbeste sa critice exclusiv discursul presedintelui Basescu, neintelegand ca exact idolii lor, europenii, sunt cei care il tin in brate si care ii alimenteaza puterea. Ca miza de acum nici macar nu e Basescu, ci edificarea unei inchisori a natiunilor, cu gardieni locali. Si, din pacate…

Intr-adevar, doctrina basescu este o culme a doctrinelor care ne-au guvernat vietile pana acum. Daca in cazul presedintilor anteriori doctrinele (cuvant destul de pretentios, dar treaca mearga, il folosim pentru conventie) aveau un puternic iz de fluiditate hegheliana, de tipul: istoria ne dicteaza sa intram in UE si in NATO, adica un fel de lipsa de principialitate si de viziune inlocuite deimperativul alinierii obediente in trena castigatorului de moment al punctului istoric, doctrina basescu merge si mai departe, capatand o alura orwelliana. Numai intr-o astfel de lume inchipuita de Orwell, sclavia inseamna libertate, ura dragoste si razboiul pace.

Adica numai in doctrina basescu cedarea suveranitatii de facto prin acordul FMI si, in curand, de jure prin integrarea in viitoarele State Unite ale Europei, poate insemna “suveranitate efectiva”.Numai intr-o astfel de doctrina linguseala fara rest nu doar fata de “aliatii” care ne transfera riscurile unor lovituri mortale in caz de conflict militar, dar si lobbyul facut unor corporatii straine (vezi Rosia Montana) poate fi numita “demnitate in relatiile externe“. Cat priveste referendumul, numai in doctrina basescu impunerea cu forta, in vaditul dispret al opiniei publice (daca ne gandim doar la proiectul regionalizarii), inseamna “stimulare a participarii politice”. Si tot asa…

Tema suveranitatii nationale a fost adusa in prim-plan de declaratia fara “perdea” a presedintelui Traian Basescu,: Este necesară cedarea suveranitatii si crearea Statelor Unite ale Europei!

Ca o paranteza: a fi “atlantist”, in imaginatia prezidentiala, inseamna probabil a fi pro-american. Dar nu e nicio contradictie intre atlantism si europenism, deoarece un agent de influenta care a exercitat constant presiuni pentru realizarea Europei federale este chiar administratia SUA, mai ales prin Departamentul de Stat si prin Council of Foreign Affairs si alte think-thankuri sau grupuri de influenta asupra politicii externe americane. Termenul de atlantist mai are o conotatie anume. Sigur, greu de asteptat de la clasa noastra politica vreo urma de realism si de gandire geopolitica orientata catre interesele nationale. Asistam mai degraba la un reflex al alinierii - de aceasta data, aliniere in tabara europenista. E drept ca sunt diferente in acest cor de aplaudaci ai UE, deoareceunii (factiunea care conduce in acest Romania) vor sa termine cu suveranitatea in mod brutal si sadic. Pretextul pentru care regionalizarea a devenit urgenta nationala ar fi, chipurile, banii de la UE. Nu insist asupra acestui subiect.

Ceea ce conteaza este procesul de reorganizare administrativa la care va fi supusa tara. In primul rand, este clar ca, cel putin in varianta propusa de PDL, cel putin din ce a razbatut public pana acum, se vizeaza desfiintarea judetelor ca autoritati locale prin transferarea atributiilor acestora unor structuri-mamut in numar de 8-12 pe toata tara. Or asta inseamna nu doar ca nu se face o descentralizare reala, ci ca asistam la opusul acesteia prin desfiintarea autoritatilor judetene.Puterea va apartine, pe o suprafata imensa a tarii, unor structuri care, in plus, vor fi alese intr-un singur tur de scrutin (daca va trece legea propusa de acelasi PDL) ceea ce ridica enorm de multe probleme din punct de vedere al reprezentarii democratice (discutia e veche legata de sistemul de vot uninominal cu un singur tur de scrutin). Avem, asadar, judete desfiintate, atributii pasate unor structuri-mamut alese, probabil, cu o procedura de vot cu grave sincope democratice si conduse administrativ de un functionar al statului (prefectul) numit de conducerea politica. Va imaginati o tara in care exista doar 8-12 prefecti? Cat de mult seamana asta cu autonomia locala?

Insa ideea insasi a organizarii regional-administrative a unei tari in functie de centrul politic continental tine de un imperativ de putere si nu de unul al democratizarii. Ceva de genul,regionalizare, dar sa stim si sa controlam noi, de la Bruxelles, totul…

Romania a ajuns sa aiba toate datele unei periferii coloniale de consum pentru centrul vest-european.

Practic, exploatarea tuturor resurselor minerale este in mana centrului. Distributiile de energie si celelalte utilitati publice sunt sub controlul centrului. Industriile care au mai ramas dupa dezindustrializarea dirijata de catre centru apartin integralmente strainilor. Sistemul bancar este aproape in totalitate strain. Decizia in axa majora a economiei apartine centrului.

Ce a mai ramas in mana statului este pregatit pentru privatizare sub presiunea indamisibila a FMI si Comisiei de la Bruxelles care conduc economia din Romania. Functionarul FMI pentru Romania este adevaratul prim-ministru al tarii. Iar Comisia de la Bruxelles este un fel de broker al capitalului privat vest-european.

Nu intamplator, Romania ocupa treapta cea mai de jos a tipologiei coloniale: anexa de consum. Nu este nici macar si nici nu poate spera la statutul de atelier.

Si, tot nu intamplator, are pozitia codasa la capitolul nivel de trai intre periferiile Uniunii Europene,fiind inevitabil principal furnizor de forta de munca subretribuita pentru muncile murdare din centru.

Si, bineinteles, terenul propice pentru experimente sociale precum aruncarea salariatilor la puterea discretionara a patronilor sau impunerea celor mai dure masuri de austeritate din Europa. Mai este ceva de zis?! Da, despre colonialism numai de bine!

Existenţa acestora în sistemul energetic românesc este produsul combinat a doi factori: predilecţia pentru furt a unora dintre autorităţile române, care sunt gata să-şi vândă şi ţara, şi sufletul pentru îmbogăţirea personală şi a grupurilor din care fac parte; cadrul ideal creat acestora în domeniul în discuţie de impunerea de către Comisia de la Bruxelles a aşa-zisei liberalizări a pieţei de energie, în ciuda inexistenţei condiţiilor (un singur producător – statul – care nu putea concura cu sine şi complementaritatea, şi nu concurenţialitatea, în acoperirea consumului a energiilor produse din surse hidro, termo şi nucleare ).

De­cretarea liberalizării la presiune externă a permis apariţia ins­ti­tu­ţională a aşa-numiţilor „traderi”, in­termediari care să cumpere ieftin şi să vândă scump şi care, nu întâmplător, s-au năpustit doar pe energia produsă ieftin (cea hidro), valorificând-o către consumatori interni şi externi, în propriul profit şi bineînţeles al celor care le înlesnesc accesul la borcanul cu miere.

De „băieţii deştepţi” („traderii” cu pricina) se ştie de la apariţia lor în 2004-2005. FMI a monitorizat în permanenţă România. N-avea cum să nu ştie de existenţa lor. Oricum, de la începutul lui 2009 are acord de îm­prumut cu România, mo­ni­torizând-o oficial şi la sânge.

Pentru a pune pe tavă străinilor hidrocentralele româneşti, FMI şi ceilalţi demolatori ai energeticii şi economiei româneşti aveau nevoie nu doar să dea din gură că statul român este incapabil şi incompetent, dar şi să arate că acesta trage în piept poporul român.Şi au considerat că farsa cu „băieţii deştepţi” le-ar putea veni mănuşă! Că doar nu erau să facă vreun bine statului român punându-l să-şi distrugă hoţii, ci doar un rău, forţându-l să se distrugă pe el însuşi.

Şi au scos farsa din sertar după atâţia ani pentru că statul român n-a fost niciodată mai la ananghie decât este acum, tocmai în urma acţiunii concertate din timpul crizei a demolatorilor săi!

Prof. Mircea Cosea arata ca asistam la o vanzare la taraba si, de fapt, la subminarea economiei nationale. In conditiile actuale, statul, in restul lumii, se intareste, isi intareste asset-urile. La noi se face invers. Actiunea de vanzare este o mare greseala fata de acest popor – e doar un joc impus de FMI, in dezavantajul nostru.

Conditiile de iarna grea, alaturi de taierea subventiilor pentru sistemul central de caldura, pretul gazului, vor determina cresteri substantiale ale facturilor de intretinere. In perspectiva, liberalizarea pretului la gaze si privatizarea companiilor din energie, conditiile FMI-UE, ne vor pune intr-o conditie de ”sclavi pentru companiile occidentale”, de statut de colonie sud-americana.

”Ne vom transforma toata Romania intr-un favelas, unde vor trai toti la limita saraciei, si va exista un grup minuscul la varf, care va servi interesele celor puternici, care vor detine reursele statului roman si vor trai paziti de bodyguarzi.” Liberalizarea pieţei de energie şi privatizarea companiilor de stat sunt singurele căi prin care sectorul energetic românesc poate atrage investiţii străine, a declarat fostul ambasador  SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein. „Piaţa de energie va fi o mare provocare pentru România, ea trebuie liberalizată. Nu puteţi atrage investitori dacă nu faceţi asta, pur şi simplu nu se poate“, a spus diplomatul american, în deschiderea unei conferinţe pe tema dezvoltării sectorului energetic european. El a citat un pasaj din acordul semnat

de preşedinţii Traian Băsescu şi Barack Obama, care se referă la faptul că cele două ţări vor colabora pentru dezvoltarea unei reţele electrice inteligente (smart grid – n.r.), a gazelor neconvenţionale, inclusiv cele de şist, dar şi privind liberalizarea pieţei de energie.

„Aceasta este calea pe care trebuie să mergeţi mai departe“, a subliniat ambasadorul SUA.

Ideea de liberalizare a pieţei de energie şi gaze este intens susţinută de către companiile europene prezente pe piaţa din România, precum OMV, E.ON, Enel, CEZ şi GDF Suez. FMI şi Comisia Europeană au preluat această idee şi au impus-o Guvernului în cadrul acordului de finanţare.

Americanii au interese atât în implementarea conceptului de smart grid, unde compania General Electric doreşte să se implice, cât şi în sectorul gazelor, întrucât ExxonMobil se pregăteşte să extragă hidrocarburi din Marea Neagră.

Asaltul SUA, CE si FMI (de fapt… toate laolalta se conduc dupa aceeasi agenda) asupra energiei romanesti are, printre consecintele cele mai grave pentru noi, scumpirea energiei. Insa “liberalizarea” energiei romanesti inseamna mult mai mult decat atat – anume, presiuni pentru privatizarea – vinderea pe nimic!  – companiilor strategice din domeniu si transformarea Romaniei intr-o afacere imensa in razboiul energiei mondiale.

Energia este un element cheie in miscarile geopolitice/geostrategice din lume si, dupa cum vedem, principalele focare de conflict sunt legate intotdeauna de resurse cheie - petrol, hidrocarburi, gaze naturale, gaze de sist.

 Romania a devenit nu doar garnizoana militara a americanilor ci si punct nodal de interese in politicile energetice: de altfel, la celebra intalnire de la Washington intre presedintii Basescu si Obama, s-a pus clar pe agenda problema energiei, cu mentionarea specifica a rezervelor gazelor de sist pe care Romania le are de exploatat – desigur, in beneficiul colonistilor, si nu al autohtonilor.

Dar nu doar rezervele de gaz din pamant sau de petrol din Marea Neagra intereseaza marile puteri.

V-ati gandit cumva ca negocierea s-a dus pentru avantajul partii romane, eventual pentru obtinerea unui pret avantajos? Nicidecum! Scopul este ca Romania sa devina EXPORTATOR de energie, deci statie de alimentare a altor tari cu gaz rusesc, simplu punct de tranzit.

Asadar, se pune la cale, in mod concertat, jefuirea tarii de resursele proprii de energie, de propriile capacitati de prelucrare si productie precum si de transformare a ei in instalatie de alimentare a Uniunii Europene.

Rezultatul?

 Pe langa deposedarea tarii de un element esential al economiei nationale – element ce tine de siguranta nationala – si, prin urmare, de suveranitate nationala, pretul ceva mai imediat si contabilizat monetar va fi platit de populatie, prin scumpirile in serie si in crescendo sufocant al pretului energiei.

Ne aducem aminte ca o consecinta a “parteneriatului” cu SUA este si exploatarea gazelor de sist: VIZITA LUI BASESCU IN AMERICA. INTALNIREA CU OBAMA. Ce implica sa fii “partenerul strategic” al Imperiului American? Ce rol au jucat SRI si CIA?

• Exploatarea gazelor de şist de pe teritoriul României ar putea să fie o componentă a vizitei  a preşedintelui Traian Băsescu la Washington.
  E ştiut faptul că România şi Polonia au resurse importante de gaz de şist. Prin exploatarea acestuia, s-ar schimba balanţa: România şi Polonia ar deveni susţinătorii energetici ai Europei.
  Estimările americanilor arată că Europa de Est are rezerve de 7.100 de miliarde metri cubi de gaze de şist. Gazele naturale astfel obţinute ar putea acoperi cererea din Europa pentru aproape 80 de ani, potrivit Energy Information Administration (EIA), o agenţie guvernamentală americană.
   Mari companii internationale precum Exxon Mobil, Chevron si Talisman Energy sunt in fruntea extragerii gazelor de sist, din Polonia pana in Romania sI Bulgaria. Chevron detine un perimetru de exploatare in zona Barlad, cumparat in toamna lui 2010 de la firma Regal Petroleum cu 25 milioane dolari si a solictat acordarea de licente de exploatare si in Dobrogea. Si alte companii au cerut licenta pentru perimetre de exploatare in Dobogea sau in vestul tarii.
  Potrivit unui raport din 5 aprilie 2011 al Energy Information Administration, Romania Ungaria sI Bulgaria au impreuna rezerve recuperabile de gaze de sist de 19 trilioane de metri cubi, in vreme ce Polonia are 187 trilioane de metri cubi. Cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume le au, in ordine, Rusia cu 25,02% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume, Iran (15,57%) si Qatar (13,39%).

Sursa :http://searchnewsglobal.wordpress.com

Începe marea împărţeală a Serviciilor!

Începe marea împărţeală a Serviciilor!

Multi, foarte multi dintre membrii clientelei politice cu valente de „jucatori” pe piata informatiilor vaneaza deja blana ursului din padure, dandu-se de unii singuri drept viitorii sefi ai serviciilor secrete. Ce-i drept, multi dintre acestia sunt incurajati in demersurile lor si de oameni politici care, ori ca sunt inconstienti, ori ca fac promisiuni pe care stiu ca nu le vor putea onora, amaneteaza deja posturile mult ravnite.

Toti acesti candidati sunt, in majoritatea lor, autopropusi. Si chiar daca nimeni nu a luat in calcul, oficial vorbind, numirea lor, ei deja isi fac, la randul lor, propriile organigrame de conducere. Ba mai mult, au si dezgropat securea razboiului fata de ceilalti pretendenti rivali. Astfel ca, in aceste conditii, pare ca intreg sistemul va fi cuprins de un adevarat haos in lupta care deja s-a declansat pentru „marea imparteala” a Serviciilor. Numai ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, tranzitia de dupa alegerile prezidentiale se va face extrem de organizat, cel putin graficul de inlocuire al sefilor structurilor secrete fiind de acum bine stabilit.

SPP si STS, plecari in bloc

Desi nici macar nu s-a intrat bine in campania electorala, concurenta pentru sefia Serviciului de Protectie si Paza depaseste pana si media de sapte pe un loc de la Facultatea de Medicina. Iar cei mai agresivi in tragerea sforilor pentru a prelua locul generalului Lucian Pahontu sunt oameni din sistem, sprijiniti politic mai ales de aliatii principalului partid de guvernamant. Insa este greu de crezut ca, daca Victor Ponta va ajunge presedintele Romaniei, acesta va ceda presiunilor unora dintre aliati si nu va uza de dreptul de a-si numi un om de incredere la conducerea SPP. Serviciu a carei actuala conducere, de altfel, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, va parasi in bloc institutia, la putina vreme dupa instalarea unui nou presedinte la Cotroceni. De asemenea, scenariul se va repeta si la Serviciul deTransmisiuni Speciale, unde generalul Marcel Opris si apropiatii acestuia vor ceda benevol, pana de Craciun, conducerea structurii.

Cu ochii pe SIE

Un alt „trofeu” extrem de ravnit de politicieni este si Serviciul de Informatii Externe, existand, la un moment dat, informatii ca insusi Ilie Sarbu si-ar fi dorit functia de sef peste spioni. Numai ca ambitiile acestuia par sa fi fost rapid domolite, mai ales ca, prin atributiile sale legale, SIE lucreaza intens cu partenerii strategici americani si occidentali, astfel ca avizul acestora, fie el si unul informal, este necesar pentru ocuparea unei asemenea functii. Care, deocamdata, dupa plecarea lui Teodor Melescanu, este pastrata vacanta. Si chiar daca Melescanu si-ar fi dorit ca, dupa terminarea campaniei electorale, sa se intoarca la vechiul sau loc de munca, aceasta varianta a cazut din start. Iar politicianul care va veni la sefia „formala” a SIE va trebui musai sa colaboreze cu influentul general Silviu Predoiu, cel care va ramane si in continuare la comanda executiva a Serviciului, din postura de director general adjunct.

La „Doi s’un sfert” se trage de timp

Desi exista in prezent un imputernicit la comanda Directiei de Informatii si Protectie Interna, mai mult ca sigur numirea unui sef plin va fi amanata pana dupa alegeri. Pentru ca, desi a trecut ceva vreme de la demiterea fostului sef Gelu Oltean, situatia de la „Doi s’un sfert” este inca atat de tensionata, incat multi cunoscatori ai sistemului spun ca ar trebui „resetata” toata institutia, iar comanda ar trebui preluata de profesionist de la alta structura, pentru a se putea sparge astfel „buboiul” serviciului secret al Ministerului de Interne. Asa ca nu este de mirare ca si aici numirea sa aiba loc tot in perioada dintre desemnarea unui nou presedinte al Romaniei si sarbatorile de iarna, iar de aceasta data noul director sa nu mai fie un ofiter intern de la „Doi s’un sfert”, ci unul apartinand unei alte structuri MAI sau chiar din afara ministerului.

DGIA se joaca in familie

In ciuda „taifunului” mediatic declansat de pocainta teatrala a lui Robert Turcescu, Directia Generala de Informatii a Armatei pare momentan cea mai ferita de valtoarea unor schimbari. Si chiar daca acestea se vor face, probabil ca ele vor fi tot unele in familie, cu oameni care au experienta in informatiile militare, insa postul generalului Marian Hapau este deocamdata cel mai ferit, chiar daca este totusi ravnit de un alt pretendent de marca.

Cireasa de pe tort

Insa cea mai mare atractie a sistemului ramane, de departe, sefia Serviciului Roman de Informatii. Care este atat de mult dorita, incat unora le-a devenit practic singura ratiune de a trai. Si chiar daca sefia SRI nu este vacanta, sperantele pretendentilor au inflorit pur si simplu odata cu lansarea variantei venirii lui George Maior pe postul de premier din primavara, dar dupa o „carantina” obligatorie in diplomatie, cel mai probabil la Washington. Ceea ce ar insemna, dupa cum si-au facut calculele cei interesati sa ia „cireasa” de pe tortul sistemului, ca Maior ar putea parasi la randul sau conducerea celui mai important serviciu secret al tarii pana la sfarsitul acestui an.

Sursa: enational.ro

George Maior anunță că demisionează de la șefia SRI

George Maior a declarat vineri, la Timișoara, că în toamnă își va da demisia din funcția de director al Serviciului Român de Informații SRI), motivând că, în opinia sa, viitorul președinte "trebuie să decidă în ceea ce privește serviciile de informații".


„Eu cred că un lucru normal într-un stat democratic este acela ca viitorul președinte să decidă în ceea ce privește serviciile de informații. Din punctul meu de vedere, voi merge către acest nou președinte, îmi voi prezenta demisia și rămâne la latitudinea lui să aprecieze dacă activitatea mea în fruntea acestui serviciu a fost potrivită sau să ia o altă decizie. Nu am nicio problemă din acest punct de vedere”, a afirmat George Maior, potrivit pressalert.ro.

Șeful SRI este vineri prezent în Timișoara, unde va fi distins cu titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității de Vest.

Citește și: Ce spune Chirieac despre demisia lui Maior

Despre speculațiile privind numirea sa în funcția de premier, șeful SRI a comentat că „adesea se vehiculează, dar niciodată nu a venit dinspre mine acest lucru, tot felul de intenții sau tot felul de prognoze în legătură cu evoluția mea politică. Nu este cazul de așa ceva, nu mi s-a propus niciodată și n-am discutat cu nimeni ideea de premier".

Maior: Serviciile nu ar trebui să se implice deloc în politică

Șeful SRI crede că serviciile de informații nu au ce căuta în viața politică, făcând referire indirectă la scandalurile politice din pre-campanie care au gravitat în jurul temei ofițerilor acoperiți.

Întrebat cât de mult ar trebui să se implice serviciile de securitate în viața politică, George Maior a răspuns ferm: "Deloc. Din păcate, în contextul oricărei campanii electorale, mai ales la nivelul acesta cel mai înalt, strategic pentru președinția statului, discursul politic aduce în atenție și serviciile de informații. Dar din punct de vedere al propriului meu serviciu, vă garantez că acesta nu va face decât să acționeze în parametrii de independență și de neutralitate de a sta departe de această luptă politică. Nu ne interesează rezultatul, ne interesează să ne facem treaba bine".

CARTELE PRE-PAY. Curtea Constituțională, decizie care va enerva SRI și DIICOT

Întrebat dacă consideră că deciziile oamenilor politici se bazează pe informație, directorul Serviciului Român de Informații a ținut să precizeze că unele decizii se iau ținând cont de acest lucru, însă „mulți ignoră această cunoaștere, iar efectul lor poate nu este cel mai bun din punct de vedere al eficienței noastre naționale într-o lume destul de complicată”. Șeful SRI a mai recunoscut că serviciul de informații „nu este tocmai perfect, uneori nu captăm toată informația necesară”, însă, per ansamblu, George Maior consideră că „există un cuplaj între fluxul de informație transmis decidenților și deciziile care se iau mai ales în deciziile vitale pentru stat, pentru securitatea lui și pentru evoluția lui”.

Candidații la prezidențiale, mulțumiți de șefii Serviciilor

Cei doi favoriți ai alegerilor prezidențiale, Klaus Iohannis și Victor Ponta, au declarat în cadrul mai multor ieșiri publice că nu consideră necesară schimbarea șefilor serviciilor de securitate după alegeri.

"Nu văd niciun motiv. Nici nu cred că este o discuție de acest fel", a declarat Klaus Iohannis în cadrul unui interviu.

O poziție similară a avut și premierul Victor Ponta, care nu crede în necesitatea înlocuirii șefilor serviciilor secrete.

Sursa:http://www.dcnews.ro

John Perkins: Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România

O discuţie cu autorul "Confesiunilor unui asasin economic"

John Perkins: Bechtel, Chevron şi Banca Mondială folosesc asasini economici şi în România

John Perkins, autorul dezvăluirilor din Confesiuni ale unui asasin economic

John Perkins, autorul bestseller-ului "Confesiunile unui asasin economic", declară în exclusivitate pentru cititorii Cotidianuluică modelul asasinilor economici, descris în cartea sa, a fost folosit şi în România, de companii precum Bechtel sau Chevron.

În interviu, John Perkins vorbeşte despre proiecte precum cel al minei de aur de la Roşia Montană, diferenţele dintre asasinii economici din anii '80 şi cei din ziua de azi, despre poziţia României în Europa de Est, despre Edward Snowden şi Julian Assange. Perkins, al cărui job era acela de a prezice un viitor convenabil scopurilor urmărite de corporaţiile pentru care lucra, îşi prezintă, în discuţia pentru cititorii Cotidianului, viziunea despre viitor.

Discuţia cu John Perkins despre asasinii economici ai zilelor noastre

Cotidianul: Dacă aţi avea şansa de a o lua de la capăt aţi alege aceeaşi cale? Aţi renunţa la experienţa de asasin economic sau aţi mai urma-o o dată, eventual un pic diferit.
John Perkins: Regret multe lucruri pe care le-am făcut în perioada în care eram asasin economic. Pe de altă parte sunt însă recunoscător că am avut această experienţă, fiindcă am putut vedea acest sistem corupt din interior, am putut vorbi despre asta şi multă lume ascultă ce spun.

Aşa că o citez pe fiica mea, care spune: „Tatăl meu trebuie să trăiască cu unele din lucrurile pe care le-a făcut. El ştie că unele nu au fost foarte bune, dar mă bucur că acum poate scrie despre ele astfel încât să contribuie la crearea unei lumi mai bune pentru mine şi pentru copiii mei”.

"Există şi acum asasini economici care lucrează pentru Banca Mondială şi alte asemenea organizaţii"

Există asasini economici în zilele noastre? Sunt ei diferiţi de cei din anii ’80?
Cei de astăzi sunt mult mai sofisticaţi. Au sisteme de comunicare mult mai sofisticate, e vorba de mult mai mulţi bani.

În ceea ce ne priveşte, noi doar încercam să sporim puterea mondială a corporaţiilor pentru care lucram, fără a ne interesa foarte mult care sunt corporaţiile respective. Şi acum există oameni care fac această treabă pentru Banca Mondială sau alte organizaţii similare. Fiecare mare corporaţie are echipamentul şi oamenii necesari pentru a face treaba unui asasin economic. Monsanto, Chevron, de exemplu, folosesc asasini economici.

Cum poate fi identificat un asasin economic?

E mai greu de identificat, dar oricine face presiuni care să ducă la preluarea controlului de către o corporaţie, oricine încearcă, de exemplu, să convingă poporul român că Chevron e o companie bună şi nu una criminală, aşa cum este în realitate, oricine face aceste lucruri prestează o muncă tipică asasinilor economici.

Toate marile puteri ale lumii folosesc metoda asasinului economic?

Fără îndoială. Rusia are propria versiune de asasini economici. La fel, China. Fiecare are propriile metode de acest tip, cu diferite grade de implicare. Adevărata putere în lume, în clipa de faţă, nu este puterea naţională, nu este puterea guvernelor rus sau chinez, ci puterea marilor corporaţii. Toate guvernele, rus, chinez, american, român depind de finanţele mondiale, de economia globală.

Nu ştiu precis cum este astăzi, dar pot spune cu siguranţă că multe acorduri au în spate sisteme foarte asemănătoare cu cel descris de mine.

John Perkins: Chevron şi Texaco sunt organizaţii criminale, îmi pare rău că sunt implicate în România

Credeţi sau ştiţi că metode similare celor descrise în „Confesiunile unui asasin economic” au fost folosite în Estul Europei?

Cu siguranţă au fost şi sunt folosite în Ucraina şi în alte locuri, de exemplu în Orientul Mijlociu. În ceea ce priveşte România, cred că trebuie realizat că este o ţară de mijloc, se află chiar în miezul unei zone foarte importante. România ocupă o poziţie cheie în acest moment, e o ţară aflată la mijloc.

Credeţi sau ştiţi că marile privatizări din România, marile proiecte de investiţii, au fost făcute prin metodele descrise înConfesiuni?

Unul din scopurile asasinilor economici este privatizarea lumii, predarea întregului control în mâinile şefilor de corporaţii. Cred aşadar că ceea ce a făcut Bechtel în România este foarte reprezentativ. Dar Bechtel a făcut aceleaşi lucruri şi în alte părţi ale lumii, de exemplu în privatizarea sistemului de apă din Cochabamba (Bolivia - n.r.), sau chiar în Statele Unite, unde a fost implicată în mari proiecte de construcţii, de exemplu în Boston. Bechtel deseori a lăsat lucrurile neterminate, dar a primit o grămadă de bani.

Cunoaşteţi proiectul minei de aur de la Roşia Montană?

Nu am vizitat situl de la Roşia Montană, ştiu că este vorba de o companie canadiană. Minele de aur şi toate minele sunt operaţiuni foarte periculoase.

Dar văd ceea ce se întâmplă în România, ce încearcă să facă Chevron, care este o organizaţie criminală şi a dovedit asta în Ecuador, unde a lăsat în urmă un dezastru ecologic. A refuzat să cureţe, să ecologizeze, şi au rezultat boli cumplite, cancer... Texaco este o organizaţie criminală şi îmi pare foarte rău să văd că se implică în România şi mi-e teamă că pe români îi aşteaptă o serie de probleme.

Trebuie să ieşim din economiile morţii, bazate pe răvăşirea pământului. Am creat economii ale morţii în ultimii 40 de ani, care au distrus pământul, au mistuit resursele, le-au distrus.

Avem nevoie să facem pasul către un nou tip de economie, economia vieţii, bazată pe reducerea şi eliminarea poluării, reciclare, folosirea altor energii în afara celor fosile, renunţarea la dependenţa de resurse naturale. Fără a-i face pe oameni să sufere de-a lungul globului... Trebuie să inventăm noi tehnologii pentru transport, comunicaţii, operaţiuni bancare, pentru toate aceste sisteme. Ne aflăm într-o situaţie uimitoare a istoriei în care avem şansa de a ieşi dintr-o economie de tip resurse naturale, combustibili, o economiei a morţii, şi de a intra într-o economie a vieţii, a viitorului, a generaţiilor care vor urma.

John Perkins: "Snowden şi Assange sunt nişte eroi"

Ce părere aveţi despre Eduard Snowden?

Edward Snowden este un erou. A avut un curaj extraordinar de a expune, de a dezvălui lucrurile rele pe care le comit Statele Unite. A forţat SUA şi restul lumii să vadă cum s-au întâmplat într-adevăr acele lucruri. A creat o mare controversă şi nevoia unei priviri atente asupra activităţii NSA. În opinia mea, el a făcut un mare serviciu Statelor Unite şi întregii lumi.

Consideraţi că şi Julian Assange este un erou?

Da. Eu cred că wikileaks-ul lui Assange a fost foarte foarte important. Nu pot comenta viaţa personală a lui Assange, acuzaţiile care i-au fost aduse de acele femei, acuzaţii legate de activitatea sexuală, nu am idee ce e cu acele lucruri. Dar, da, cred că Wikileaks a expus, a arătat lumii întregi lucuri importante pe care trebuia să le cunoască.

John Perkins: "Mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei"

Claudine, un personaj-cheie din Confesiuni, spune despre dumneavoastră că sunteţi „Cel care prezice viitorul”. Care e predicţia dumneavoastră? Cum arată viitorul?

Sunt foarte optimist în privinţa viitorului, sunt foarte încrezător, cred că va urma o revoluţie a conştiinţelor. Oamenii de-a lungul şi de-a latul planetei se vor trezi din teribila injustiţie în care se află, vor conştientiza faptul că lumea e condusă de corportatocraţie, de marile corporaţii, care n-au făcut un lucru prea bun. Oamenii se vor trezi şi vor realiza că trăim într-un mediu unic. Trăim ca pe o staţie spaţială foarte fragilă, care este Pământul, şi nu avem la îndemână nicio navetă ca să putem pleca. N-avem unde merge în altă parte, aşa că trebuie să avem grijă de locul unde trăim.

Şi, pentru prima oară în istorie, avem posibilitatea să comunicăm unii cu alţii. Avem tehnologia pe care o folosim chiar în acest moment. Doi oameni aflaţi de o parte şi de alta a Pământului pot vorbi live. Iar faptul că avem această discuţie, că media din România, din Islanda sau din Rusia este interesată de aceste subiecte, demonstrează că ne aflăm într-adevăr într-o trezire, într-o evoluţie a conştiinţelor.

Sunt deci optimist: ne aflăm într-o epocă în care putem face trecerea de la un sistem bazat pe economia morţii la unul centrat în juruleconomiei vieţii. Cu adevărat intrăm într-o nouă etapă a istoriei, într-un nou moment istoric.

Chiar în acest moment suntem ca un nou-născut. E un moment foarte periculos. Nou-născutul trebuie să ia o gură de aer, să înveţe să respire şi să respire. Apoi, trebuie să înveţe să bea lapte de la mama lui. Dacă nu respiră, dacă nu bea lapte, moare. Şi aici cred că ne aflăm noi acum, ca specie. Ne aflăm în situaţia în care ne naştem din nou şi avem în faţă deschiderea către o nouă eră. Dar aceasta este, de asemenea, o perioadă foarte primejdioasă. Există forţe care încearcă să oprească progresul, încearcă să-i oprească pe oameni să devină mai conştienţi de ei înşişi.

Dar eu sunt foarte foarte încrezător că va triumfa revoluţia conştiinţei de sine. Viitorul rămâne necunoscut, dar eu sunt încrezător şi mă bucur că am şansa de a trăi aceste momente ale istoriei. Şi mă bucur că voi veni în România şi voi avea şansa să îi cunosc pe români, să vorbesc cu ei, să facem workshop-uri împreună şi să găsim soluţii, să contribuim împreună la bunul mers al lucrurilor.

Sunteţi foarte optimist. Înţeleg că sunteţi aşa şi datorită profeţiei amazoniene în care credeţi, cea a vulturului şi a condorului. Şi văd că încercaţi, de ani buni, să convingeţi cât mai multă lume de acest lucru.

E jobul meu şi plăcerea mea să fac asta. E o binecuvântare să am această oportunitate. În ultimul weekend am văzut sute de mii de oameni în New York City manifestând în legătură cu schimbările climaterice şi am văzut schimbări uriaşe în fotele ţări comuniste, precum România sau Ucraina... Oamenii chiar cresc înţeleg, se dezvoltă, preiau controlul. Aşa că sunt încrezător.

John Perkins: "Încurajez fiecare om să-şi urmeze pasiunea individuală"

Dacă ar trebui să le daţi o povaţă contemporanilor, care ar fi acela?

Le-aş spune tuturor să nu se descurajeze în faţa forţelor negre din lume. Pentru că există forţe negre care vor să ne dea înapoi, să de readucă la situaţia dinainte de renaşterea de care vorbeam. „Nu vă descurajaţi!”, le-aş spune. Vom câştiga războiul, chiar dacă vom pierde nişte bătălii.

Încurajez fiecare om să-şi urmeze pasiunea individuală. Nu ştiu care sunt pasiunile fiecărui ascultător sau cititor al nostru, dar ştiu că fiecare are câte o pasiune, câte un talent. Eu am pasiunea de a scrie. Dacă ai pasiunea de a ieşi pe stradă, de a protesta, chiar cu riscul de a intra în închisoare, fă asta! Încurajaţi-i pe ceilalţi să devină conştienţi de ei înşişi, de ceea ce reprezintă. Scrieţi-le emailuri. Luaţi atitudine.

Pasiunile voastre vă vor spune ce aveţi de făcut. Dacă eşti dansator, dansează pentru schimbare. Dacă eşti poet, scrie poezii pentru schimbare. Dacă eşti om de afaceri, asigură-te că afacerea ta crează premizele pentru schimbarea lumii, pentru a face o lume mai bună pentru copiii tăi şi pentru nepoţii tăi. Dacă fiecare îşi urmează pasiunea, vom lucra cu toţii pentru aceeaşi destinaţie: aceea de a crea o lume decentă, bună, pentru toate fiinţele de pe planetă.

Mă întreb cât de molipsitor poate fi optimismul dumneavoastră.

Optimismul meu nu e o speranţă oarbă. Nu sunt orb, ştiu că e o luptă aici, dar lupta ne face mai buni. Şi sunt încrezător, extrem de încrezător, dar nu sunt orb, n-am speranţe deşarte. Cred că există motive de speranţă. Am călătorit în toată lumea ani în şir, am vorbit cu oameni din toată lumea şi am constatat schimbări extraordinare în ultimii aproximativ zece ani, dar în ultimii ani, în special, am simţiti realmente cum oameni de pe toată planeta încearcă să facă o lume mai bună pentru ei înşişi. De aceea spun că am multe motive pentru a fi foarte încrezător.

Cine este "asasinul economic" John Perkins

John Perkins este un autor american de succes, care a devenit cunoscut prin cartea "Confesiunile unui asasin economic", scrisă la persoana I, în care susţine că a fost implicat în mai multe acţiuni de "colonizare" a unor ţări din lumea a treia, în favoarea marilor corporaţii americane, cu sprijinul Guvernului Statelor Unite. Perkins spune că a fost recrutat încă din tinereţe prin intermediul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA), cu scopul de a lucra pentru Chas T. Main, o companie de consultanţă în construcţii, astfel încât, în calitate de "asasin economic", să convingă state din lumea a treia să împrumute sume importante pentru a plăti anumite companii americane să facă lucrări de amploare în ţările respective.

După retragerea sa din activitatea de "asasin economic", John Perkins scrie cărţi despre populaţiile indigene din Amazonia, sprijină organizaţii nonprofit, ţine prelegeri la adunări New Age, călătoreşte în Amazonia şi în Himalaya, se întâlneşte cu Dalai Lama, înfiinţează Alianţa Pachmama, în jurul vechii profeţii amazoniene "Vulturul şi Condorul". În perioada 9-19 octombrie, el va susţine conferinţe în Bucureşti şi în mai multe oraşe universitare din România.

Sursa:http://www.cotidianul.ro

Mafioții au început să se toarne unii pe alții la DNA! Cinste lor!

Mafioții au început să se toarne unii pe alții la DNA! Cinste lor!

Şoc şi groază în PSD. Și nu numai!

SA SPERAM CA SE MATERIALIZEAZA CEVA.
Şoc şi groază în PSD

Nica a ales să colaboreze cu DNA
În şedinţa de luni, Hrebenciuc şi Sârbu şi-au aruncat vorbe grele

Puţină lume a fost atentă, luni, după şedinţa săptămânală, când Victor Ponta a ieşit să dea declaraţii la televiziuni. Părea şocat, a fost incoerent, părea venit după altă lume. În interior se consumase un moment de mare cumpănă pentru PSD. Se dăduse, oficial, pentru şefime, vestea că Dan Nica este un trădător. Că a încheiat o înţelegere cu procurorii şi a colaborat în ancheta care a vizat Dosarul Microsoft. Sursa noastră ne-a povestit că s-a lăsat o tăcere grea. Apoi, cel care a vorbit primul, plimbându-şi privirea pe la toţi, a fost Viorel Hrebenciuc. Care a întrebat mai degrabă retoric: Fraţilor, mai sunt mulţi ca ăştia? Apoi a început să înjure Ilie Sârbu, care părea turbat. Şi Hrebenciuc l-a rugat să nu mai înjure, că faptul e consumat şi că trebuie să iasă din rahat.

Ponta i-a rugat să aibă răbdare şi să nu se grăbească. Însă tot Hrebenciuc l-a întrebat şi pe el: Să nu ne grăbim să ce, Victore? Atunci a izbucnit cearta între Sârbu şi Hrebenciuc. Tata-socru i-a strigat că e pus de Băsescu să bage ,,râca” între ei. Iar Hrebenciuc l-a înjurat şi a început să-l imite cum ieşea şi spunea că el, adică Sârbu, negocia în 2008 cu Băsescu. Pe acest fond, Ponta a ieşit din sală la declaraţii.
Şi acesta nu este singurul scandal din PSD. Imediat după percheziţiile procurorilor DNA la tovarăşii lui de la Alexandria, Dragnea l-a arătat cu degetul pe Dan Şova. Iar temerile sale nu sunt deloc lipsite de temei. Şova îl lucrează demult.

Revenind la cazul Microsoft. Poate că şi procurorii DNA sunt atenţi la mişcările perverse care se fac pentru îngroparea subiectului până după prezidenţiale. Mai întâi prin manevra de dobitoc a lui Niţu, de a amâna cu două zile trimiterea documentelor. Apoi trimiterea lor la Ministerul Justiţiei. Pentru a se câştiga timp ca şi Senatul, luni, şi Camera Deputaţilor, marţi dimineaţă, să hotărască intrarea în vacanţă. În acest fel, legal, Ponta se spală pe mâini cu săpunul altora, ca de obicei.
Această manevră are în vedere şi un alt obiectiv, ca DNA să amâne amânarea pe piaţă a episodului 2, adică Dosarul EADS.
Despre pagubele pe care le poate provoca Dan Nica, într-un material separat. Acum toţi s-au lămurit de ce a vrut el morţiş să plece la Bruxelles.
Materialul de mai jos lămureşte multe

Potrivit unui document al anchetatorilor, aflat intre cele prin care se cere aviz de la Parlament pentru ridicarea imunităţii a trei foşti miniştri, unul dintre martorii audiaţi până la acest moment în dosarul licenţelor Microsoft a dat o amplă declaraţie privind modalitatea de acordare a licenţelor.
Printre altele, martorul susţine că, în 2004, Claudiu Florică, unul dintre personajele cheie ale afacerii cu licenţe Microsoft, la acea dată seful Fujitsu Siemens Computers,

“a încercat să-l determine pe Victor Ponta să demareze o anchetă a Corpului de Control la sediul Ministerului Educaţiei şi prin aceasta presiune să oblige practic, firma Siveco să reintroducă firmele protejate de Claudiu Florică în cele doua extensii de contract, una în valoare de 20 milioane de dolari şi cealaltă de 96 milioane de dolari, semnate în timpul guvernarii PSD”. 
Potrivit declaraţiei martorului,

“în schimbul acestei susţineri din partea lui Victor Ponta, Fujitsu Siemens Computers a dotat sediul Tineretului Social Democrat cu calculatoare Fujitsu Siemens în baza unei donaţii facută prin partenerii Fujitsu Siemens Computers, de la acea dată.”

Martorul, căruia anchetatorii nu îi dau numele la acest moment, relevă pe parcursul declaraţiei sale comiterea în cadrul procedurilor de selectare a firmelor şi de achiziţie a mai multor fapte de trafic de influenţă şi luare de mită. Acelaşi martor leagă şi numele fostului prim-ministru Adrian Năstase, precum şi ale altor demnitari apropiaţi acestuia de afacerea licenţelor Microsoft. Potrivit martorului, persoanele implicate in trafic de influenta si luare de mita în acest contract sunt Adrian Nastase, prim – ministru în perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor către Adrian Năstase în acea perioadă, Remus Truică, şeful Cancelariei Primului – ministru în acea perioadă, Victor Ponta, şeful Corpului de Control al Premierului în acea perioadă, Ecaterina Andronescu – ministru al Educaţiei 2000 – 2004, Cristina Ghiţulică – şef de cabinet la Ecaterina Andronescu în perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului în acea perioadă, Traian Ionescu – director in Ministerul Educaţiei, Valentin Cotârţă – director in cadrul Ministerului Educaţiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tănăsescu – ministrul finanţelor la acea perioadă, Enache Jiru – secretar de stat in Ministerul Finanţelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum si miniştrii numiţi după Ecaterina Andronescu şi anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclăuş si ulterior, Andrei Marga.
Redăm în continuare declaraţia martorului aşa cum se regăseşte în documentul anchetatorilor:

“Acest megacontract in jur de 200 milioane dolari a fost initiat, negociat si controlat de Claudiu Florica in perioada 2001 – 2002, cand a avut in acest sens intalniri directe cu Ecaterina Andronescu, Mihnea Costoiu si alti angajati ai Ministerului Educatiei si Cercetarii, factori de decizie privitori la acest proiect. Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursa unica, desi nu exista nici un fel de impediment din punct de vedere tehnic pentru o licitatie deschisa, respectiva decizie fiind luata de Guvern intr-o sedinta inchisa si nepublica.

Contractul incheiat de Siveco cu Ministerul Educatiei a fost conceput ca un contract cadru a carui derulare urma sa aiba loc in mai multe etape, pe masura ce Ministerul Educatiei obtinea bugetul necesar achizitiei. Contractul a fost conceput ca un contract ce depasea necesitatile pentru a permite noi achizitii ulterioare prin acte aditionale, fara o procedura de licitatie.
Claudiu Florica a conditionat prezenta firmei Compaq in acest contract de subcontractarea intregii furnituri de echipamente si servicii in valoare de 2,3 milioane dolari firmei Technet Austria , firma infiintata de Dragos Stan in Austria printr-un intermediar, prieten de-al sau pe nume Thomas Heintschel, special pentru derularea de contracte care implicau plata unor mite pentru persoane politice implicate in aprobarea acestui contract.
Conducerea Compaq de la acea vreme, anume Mihai Pascali si Calin Tatomir a aprobat derularea contractelor in aceasta maniera si a acceptat adaosurile comerciale exagerate ale firmei Technet Austria stiind ca din aceste adaosuri urma sa fie platita mita catre persoanele din anturajul lui Adrian Nastase.
Claudiu Florica a conditionat si prezenta firmei Siveco ca integrator in acest contract de subcontractarea unei parti din software si servicii in valoare de 1,5 milioane dolari firmei Kapraras Consulting condusa de Antonio Kapraras care urma sa asigure la randul ei plata unei mite catre persoane din anturajul lui Adrian Nastase.

In anul 2002, Claudiu Florica s-a mutat de la Compaq la Fujitsu Siemens Computers si ca urmare FSC a fost inclusa in contract in locul firmei Compaq si a primit o comanda de echipamente de tehnica de calcul si servicii in valoare de 8 milioane dolari, comanda conditionata de cesionarea intregului contract catre firma Net Consulting, firma detinuta de Dragos Stan si care avea acelasi rol de a plati mitele promise de Claudiu Florica persoanelor din anturajul lui Adrian Nastase, acesta fiind singurul care putea semna HG ce avea ca obiect atribuirea contractelor in mod direct prin negociere cu sursa unica.
Aceasta inlocuire a firmelor s-a efectuat cu acordul autoritatilor contractante existand corespondenta in acest sens intre Siveco, Ministerul Educatiei, in care Siveco solicita aceasta modificare, dar fara sa existe nici un motiv real pentru care firma Compaq ar fi fost inlocuita cu FSC si nu cu orice alta firma producatoare de tehnica de calcul de pe piata.
Contractele cu Ministerul Educatiei erau incheiate formal cu companii mari sau multinationale si acolo unde era Claudiu Florica director, la un anumit moment, acolo aparea si atribuirea directa a contractelor de catre statul roman.

In august 2003, Ecaterina Andronescu a fost schimbata cu Alexandru Athanasiu, in functia de ministru al Ministerului Educatiei, iar Claudiu Florica a pierdut o parte din controlul pe care-l avea asupra autoritatii contractante, contractul derulandu-se in continuare in perioada 2003 – 2009, dar fara ca vreuna din firmele protejate si controlate de Claudiu Florica – Fujitsu Siemens Computers, Net Consulting, Softwin sa mai primeasca vreo contractare.
In perioada 2003 – 2005, Claudiu Florica a exercitat presiuni pe toate canalele oficiale si neoficiale pentru a fi reinclus in proiect, dar fara succes. Astfel, Claudiu Florica s-a intalnit in primavara anului 2004 cu Alexandru Bittner care controla toate proiectele de IT in perioada guvernarii PSD-iste, 2000 – 2004, iar acesta i-a oferit lui Claudiu Florica sustinerea pe langa Adrian Nastase in proiectele sistemului de securizare a frontierelor de stat si proiectul licentierii Guvernului Romaniei pentru produse Microsoft cu conditia sa renunte sa mai faca presiuni pentru a reintra in proiectului Sistemului Educational Informatizat.

Tot in 2004, Claudiu Florica s-a intalnit cu Victor Ponta care avea la acea vreme functia de sef al Corpului de Control al premierului Adrian Nastase si a incercat sa-l determine pe Victor Ponta sa demareze o ancheta a Corpului de Control la sediul Ministerului Educatiei si prin aceasta presiune sa oblige practic, firma Siveco sa reintroduca firmele protejate de Claudiu Florica in cele doua extensii de contract, una in valoare de 20 milioane de dolari si cealalta de 96 milioane de dolari, semnate in timpul guvernarii PSD.
In schimbul acestei sustineri din partea lui Victor Ponta, Fujitsu Siemens Computers a dotat sediul Tineretului Social Democrat cu calculatoare Fujitsu Siemens in baza unei donatii facuta prin partenerii Fujitsu Siemens Computers, de la acea data.
In decembrie 2004, dupa schimbarea partidului de guvernamant ca urmare a alegerilor ce au avut loc, Claudiu Florica fiind in relatii personale directe cu diversi membrii ai Partidului Democrat, cum ar fi Romeo Raicu, Mihai Stanisoara, Victor Blaga, Rasvan Toader si-a reluat campania de atac la adresa firmei Siveco si a solicitat si noilor ministri reincluderea firmelor FSC, Net Consulting si Softwin, firme pe care le controla in mod indirect, in acest proiect, dar fara succes.

Au fost foarte multe persoane implicate deoarece acest contract presupunea aprobari atat de la nivelul cancelariei primului – ministru, Ministerului Finantelor, Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor, Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Persoanele implicate in trafic de influenta si luare de mita in acest contract sunt Adrian Nastase, prim – ministru in perioada 2000 – 2004, Alexandru Bittner care intermedia plata mitelor catre Adrian Nastase in acea perioada, Remus Truica, seful Cancelariei Primului – ministru in acea perioada, Victor Ponta, seful Corpului de Control al Premierului in acea perioada, Ecaterina Andronescu – ministru al Educatiei 2000 – 2004, Cristina Ghitulica – sef de cabinet la Ecaterina Andronescu in perioada 2000 – 2004, Mihnea Costoiu – secretar general al ministerului in acea perioada, Traian Ionescu – director in Ministerul Educatiei, Valentin Cotarta – director in cadrul Ministerului Educatiei, Gheorghe Dinu – consilier al ministrului Ecaterina Andronescu, Mihai Tanasescu – ministrul finantelor la acea perioada, Enache Jiru – secretar de stat in Ministerul Finantelor, Dan Nica – ministru MCTI, precum si ministrii PD numiti dupa Ecaterina Andronescu si anume, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclaus si ulterior, Andrei Marga.

Firmele implicate de catre Claudiu Florica in traficul de influenta si dare de mita si persoanele respective sunt Dragos Stan, patronul firmei Net Consulting, Thomas Heintschel, acesta fiind interpus a lui Dragos Stan si Claudiu Florica ca director in firmele Technet si Profinet, Nicolae Culacov, Stefan Blaer si Ioan Blaer, actionari ai firmei Omnitech, care se ocupau de relatia cu Ministerul Finantelor, Dinu Pescariu, patronul de la Tenis Club, vechi prieten al lui Claudiu Florica care aducea sumele de bani in numerar in tara ce urmau sa fie platite ca mita, in numerar, precum si Antonio Kapraras, patronul firmei Kapraras Consulting.

Alte persoane implicate in traficul de influenta si dare de mita, in acest contract, in colaborare cu Claudiu Florica sau in mod direct, protejandu-si propriile interese in acest contract, sunt Irina Socol, patronul firmei Siveco, Florin Ilia, director si actionar Siveco, Gheorghe Sadoveanu, angajatul Siveco care se ocupa de traficul de influenta la nivelul primului – ministru, Stefan Morcov, angajat Siveco si manager project pe proiect, Mihai Pascadi – director general Compaq, Calin Tatomir – director adjunct Compaq Romania, Vadimir Aninoiu – director general IBM Romania, Mihai Guran – director vanzari IBM Romania, Gabi Marin – patron la Omnilogic, Radu Enache – director general HP Romania, Dan Roman – director S&T Romania, Bogdan Cocora S&T Romania, Florin Talpes – patronul Softwin, Metodiu Mehmet – director vanzari Softwin, si ulterior coactionar cu Claudiu Florica intr-una din firmele acestuia, toate aceste firme mentionate mai sus fiind implicate oficial in contractul cu Ministerul Educatiei si facand fiecare la randul sau trafic de influenta si dare de mita pentru a-si maximiza cota din contract si a-si proteja ramanerea lor in acest contract.

Mecanismul era de a se crea un profit cat mai mare in firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri sumele de bani necesare platii mitelor prin intermediul unor contracte de servicii fictive. Odata ajunsi banii in off-shore-urile din destinatii cat mai indepartate pe teritoriul Romaniei, mitele erau platite fie prin transferuri bancare in firmele nominalizate de persoanele de langa autoritatea contractanta si care aveau rolul de a spala respectiv bani si de a-i aduce in tara pe cai legale sau o parte erau scosi numerar din bancile din afara teritoriului Romaniei si adusi in numerar in tara, tot in mod ilicit, folosind diferiti intermediari care aveau doar sarcina de a-i transporta in tara, toate acestea facandu-se in scopul ascunderii sursei veniturilor de persoanele care incasau mita.
Contractul s-a derulat pana in anul 2009, a ajuns in total la o valoare de 124 milioane dolari, iar valoarea reala a echipamentelor hardware cumparate de Ministerul Educatiei, a fost de aproximativ 50% din pretul contractual si in cazul aplicatiilor software si serviciilor valoarea reala fiind aproximativ 10% din pretul achizitiei.

Nu exista absolut nici un motiv real pentru care nu ar fi fost necesara organizarea unei licitatii publice, toate produsele hardware si software putand fi procurate de la nenumarati producatori de pe piata locala. Aceasta modalitate de achizitie a fost utilizata pentru ca preturile sa nu fie cunoscute publicului si sa permita supraevaluarea contractului.
Pot exemplifica in acest sens ca o imprimanta care se gasea pe piata la pretul de 300 euro era vanduta de Siveco, Ministerului Educatiei la un pret de 1.500 euro, iar lectiile informatice care era cumparate de Siveco la pretul de 1.000 – 2.000 euro bucata, erau vandute Ministerului Educatiei la preturi de 9, 10 si chiar 11.000 euro.

Toate echipamentele erau cumparate de Siveco de la cei 3 subcontractanti ai sai, Compaq, IBM si HP, iar din 2003 doar IBM si HP. Acestia le cumparau la randul lor de la subcontractanti ai lor, cum ar fi Compaq de la Technet, Fujitsu Siemens Computers de la Net Consulting, IBM Romania de la Omnilogic, HP de la S&T, iar ultimii subcontractanti le cumparau de pe piata libera sau de la distribuitorii autorizati. Prezenta acestora in contract a fost necesara doar pentru a permite crearea profitului din care sa se plateasca mitele, deoarece oricare dintre multinationalele contactate dee Siveco ar fi putut sa cumpere produsele respective si sa le distribuie Ministerului Educatiei, in mod dirct fara subcontractanti.

Lectiile au fost cumparate in parte de la firma Softwin, o parte au fost dezvoltate de catre angajati Siveco, iar alta parte a fost achizitionate de Siveco de la liceeni, practic de la beneficiari finali ai proiectului. In acest scop Siveco a organizat o competitie adresata tuturor scolilor si liceelor pentru elaborarea de lectii informatice si cele mai bune lectii din cadrul competitiei erau achizitionate la preturi modice de catre Siveco si revandute Ministerului Educatiei si Cercetarii la preturi de la 5 pana la 10 ori mai mari.
Existau niste standarde din punct de vedere pedagogic, si anume respectarea programei scolare in vigoare, acestea fiind cerute de Ministerul Educatiei si Cercetarii si niste standarde tehnice pentru a se asigura o oarecare uniformitate a limbajelor de programare folosite, cerinte formulate de Siveco, prin Departamentul tehnic”.




Sursa:http://ioncoja.ro

STRATEGIA DE DISTRUGERE A NEAMULUI ROMANESC

STRATEGIA DE DISTRUGERE A NEAMULUI ROMANESC

Pe internet circulă un material despre, cum poţi lua în stăpânire o ţară?. Ce faci cu poporul care o locuieşte?.

…”Scriitorul sârb Milorad Pavič în romanul lexicon “Dicţionarul khazar”, avertizează asupra celei mai teribile arme de distrugere a unui popor.
Este vorba de cea mai primejdioasă realitate cu care s-ar putea confrunta un popor înainte să dispară din istorie: alterarea valorilor!
Prin alterarea valorilor, un popor poate deveni altceva în decursul timpului sau poate devein foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări culturale din exterior. Valorile sunt forţele care modelează întreaga societate şi dau consistenţă rezistenţei în faţa presiunilor de schimbare venite din exterior.
Când valorile din interior dispar prin marginalizare continuă, în vidul creat, pot fi aduse noi valori culturale, diferite etnic, dar şi confesional.

România se va destrăma tocmai din această cauză: alterarea deliberată a valorilor.
Iar această destrămare are ca punct de plecare exact profeţia lui Milorad Pavič: “Se ştie că, atunci când e să dispară un popor, întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura”.

Iată care sunt realităţile care vor determina destrămarea ţării noastre:

1. – (…) în ultimul timp românii sunt goniţi din propria lor ţară prin politici care descurajează instituţia familială, concomitent cu scăderea ratei natalităţii şi implicit scăderea ratei demografice;

2. – crearea la nivel naţional a unei stări de sănătate precare a populaţiei prin otrăvirea hranei din comerţ cu substanţe nocive corpului uman şi slăbirea până la declin a sistemului de sănătate publică, creşterea ratei mortalităţii;

3. – îndobitocirea populaţiei, prin slăbirea sistemului naţional de educaţie, trecerea în umbră a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori umane ca modele de viaţă pentru toate segmentele de vârstă;

3. – distrugerea coeziunii între cetăţeni prin cultivarea dispreţului faţă de ceea ce înseamnă românesc;

4. – disoluţia instituţională a statului prin reforme care au bulversat şi distrug în continuare esenţa a ceea ce înseamnă protecţia unei naţiuni: sistem judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, artă etc.; ultimele bastioane a ceea ce însemna siguranţă naţională şi patriotism (internele şi apărarea) au fost distruse prin aceleaşi politici de proastă finanţare a instituţiilor şi subsalarizarea personalului acestor instituţii, fapt ce a cauzat plecarea personalului competent şi angajarea unor persoane nepregătite în domeniu, incompetente şi predispuse la corupţie – rezultatul s-a văzut!”.

Alterarea culturală este determinată pe trei căi:

a). slăbirea şi aservirea economică, banul determinând chiar schimbarea etniei, care în schimbul stipendiilor se transformau în supuşi fideli ai patronului. Apoi avem precedentul Greciei, de stat falimentat şi apoi vândut la bucată.

b). crearea stării de confuzie a etniei românilor, cu altă etnie şi aici vezi asocierea dintre “rrom” şi “român”; mediatizarea spectacolelor subculturale a programelor de divertisment cu nuanţe de mahala de etnie rromă (miss piranda, nunţi şi petreceri cu interlopi), includem aici şi muzica ca factor cultural formator (manelele).

c). diminuarea patriotismului care se manifestă prin promovarea obedienţilor politici ca mari valori pe când românii care au ceva de spus în profesia lor sunt marginalizaţi. Totul se aseamănă cu un genocid cultural foarte dibaci făcut.
Alterarea valorilor este primejdioasă cu atât mai mult cu cât se face cu mâna noastră. Cu sprijinul elitelor trădătoare, care pentru un zece arginţi vând tot.”

Dar cea mai devastatoare metodă de distrugere,a fost şi este cea economică, pusă în practică prin legile aberante, antinaţionale, de privatizare şi de restituire a proprietăţilor, legi care au condus la înstrăinarea bunurilor proprietate publică, a rezervelor naturale, minerale, contar prevederilor Constituţiei României, care prevede faptul că bunurile de proprietate publică sunt inalienabile, adică nu se pot înstrăina.


De ... Ion Coja

Cine a fost bunicul evreului mason Victor Naumovici Ponta, finul masonului ungur George Cristian Maior de la SRI

Cine a fost bunicul evreului mason Victor Naumovici Ponta, finul masonului ungur George Cristian Maior de la SRI

Sursele noastre din interiorul PSD susţin că bunicul matern al lui Victor Ponta era evreul rus Naumovici (ulterior, mama Premierului şi-a scurtat numele în “Naum”, din motive lesne de înţeles). Până aici, toate bune şi frumoase, nimeni nu e vinovat dacă se naşte nigerian, congolez sau brazilian. La propunerea consilierilor sovietici care conduceau pe atunci România, bunicul lui Ponta este trimis la studii în URSS.

Acolo, după absolvirea Academiei Militare “Frunze”, revine în Bucureşti, este avansat “colonel cu stea” – unul din gradele introduse de sovietici după ocupaţia militară a României şi desfiinţat în 1963. Proaspătul colonel Naumovici este încadrat la DIA – Direcţia de Informaţii a Armatei, care, în acea perioadă, era condusă de general-locotenent Serghei Nicolau (pe adevăratul său nume Seghei NIKONOV – născut la 22 septembrie 1905 în Basarabia, pe atunci “gubernie ţaristă”). NIKONOV era un vechi agent al NKVD-ului, cu studii la Iaşi, dar este exmatriculat de Universitate pentru “activitate comunistă” şi pleacă să-şi continue studiile la Bruxelles. Aici este reperat de Siguranţa belgiană iar Serghei Nikonov fuge la Marsilia unde se înscrie în Partidul Comunist Francez. Este adus de sovietici la Bucureşti şi devine Director General al SSI-ului, în perioada ianuarie 1947 – 1951 (SSI-ul era în perioada interbelică şi până în 1951, SSIAR – Serviciul Special de Informaţii al Armatei Române, restructurat în 1940 când a luat denumirea de SSI – Serviciul Special de Informaţii). Serghei Nikonov semnează practic desfiinţarea, în 1951 a SSI-ului, cel mai redutabil serviciu de informaţii şi contrainformaţii militare şi nu numai al României interbelice şi care a şi reuşit, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, să producă pierderi grele Armatei Roşii, prin infiltrarea a sute de agenţi cu staţii portabile de emisie – recepţie, în spatele trupelor sovietice, SSI-ul a procurat informaţiile militare atât de necesare Marelui Stat Major al Armatei Române şi a executat sute de operaţii de sabotaj şi diversiune pe teritoriul URSS până departe în Caucaz. SSI-ul a reuşit cu un uriaş efort uman în doar două luni după ocuparea României, la 23 august 1944, să pună la adăpost de urgia sovietică zeci şi zeci de tone de arhive militare şi civile. Aşa au mai rămas până azi câteva arhive care, altfel, ar fi fost indiscutabil transportate în Rusia. Serghei Nikonov alias Serghei Nikolau devine, între 1951 şi martie 1954, Şeful Direcţiei I de Informaţii Externe a M.A.I. Dar şi aici procedează identic, ca şi în cazul SSI, şi anume desfiinţează şi această direcţie şi o încorporează în Departamentul Securităţii Statului, conform indicaţiilor consilierilor sovietici de la Bucureşti (practic a luat Serviciul de spionaj extern şi l-a înglobat în Securitate). Adevărul e că şi SSI-ul şi Direcţia I de Informaţii Externe erau fostele servicii române care se opuseseră, cu succes, NKVD – ului şi GRU, în perioada interbelică şi în timpul războiului, şi ruşii abia aşteptau să le desfiinţeze. Plus că SSI-ul era cel care a înarmat partizanii din Bucovina, Moldova şi Transilvania şi le-a asigurat arme, muniţii şi bani graţie cărora unii partizani au rezistat în munţi până în 1955. Nu toţi partizanii lucrau pentru SSI ci numai şefii acestor partizani erau ofiţeri sau rezidenţi SSI. Dar să revenim la Serghei Nikonov. Din martie 1954 şi până în 26 noiembrie 1960, Nikonov ocupa funcţia de şef al Direcţiei Militare a Marelui Stat Major al Armatei. Exact în perioada asta, colonelul Naumovici devine mâna dreaptă a generalului S. Nikonov. Apoi, din noiembrie 1960 şi până în decembrie 1963, Nikonov îndeplineşte funcţia de şef al Direcţiei de Control din Ministerul Forţelor Armate, unde îl ia şi pe protejatul său, colonelul Naumovici. În decembrie 1963, cei doi sunt scoşi la pensie. În acea perioada Niconov şi Naumovici colaborau excelent cu generalul-maior Alexandru Sergheevici NICOLSCHI, din Direcţia Generală a Securităţii Poporului (pe adevăratul nume Boris GRUNBERG, vechi agent NKVD, condamnat, în 1941, la munca silnică pe viaţă pentru crimă de spionaj în favoarea URSS şi decedat în 1992), dar cei doi colaborau excelent şi cu celebrul “PANTIUŞA”, general-locotenent Ghe. PINTILIE (pe adevăratul nume Pantelei Bodnarenko, născut la Tiaspol, la 09.11.1902 şi decedat în Bucureşti, la 11 august 1985, fost ofiţer NKVD la Tiraspol, încă din 1920 ) care devenise şeful Securităţii Statului, la data de 15 august 1948 (Director General al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului). „PANTIUŞA” vorbea prost româneşte dar, în schimb, era cunoscut drept omul de mare încredere al tovarăşei Ana PAUKER (născută Hanna RABINSOHN). • Dacian Dumitrescu – News Press

P.S. – Articolul este foarte interesant mai ales că la lumină nu este scos oficial decât celălalt bunic al lui Victor Ponta, din partea tatălui, faţă de care avem tot respectul, mai puţin pentru bunicul din articol, din partea mamei, am înţeles. Interesant ar fi dacă am ştii în ce familie a crescut mai mult Victor Ponta, pentru că atunci am putea realiza afinităţile, viziunile şi felul de raportare la lume al prim-ministrului care este. Într-un fel se creşte un copil într-un cadru unde se vorbeşte mai mult de România, 1918, patriotism, istoria adevărată etc., şi în altfel când valorile sunt cele cominterniste, comuniste, socialiste, marele frate URSS. Deci de care educaţie a avut parte mai mult Victor Ponta ar fi întrebarea care se pune? Căci oricum în prezent se ştie clar ce orientare are sub umbra marelui guru politic al PSD Ion Ilici Iliescu, orientare care este foarte apreciată şi de duşmanii identităţii româneşti, din Republica Moldova – PCRM în frunte cu Vladimir Voronin. O orientare de obedienţă (voalată şi ascunsă evident) faţă de influenţa rusească şi interesele Rusiei în România. Să vă amintesc că la licitaţia pentru Oltchim la care erau înscrise mai multe firme printre care şi Dan Diaconescu, dar niciuna rusească – ATENŢIE! – la finalul licitaţiei, Victor Ponta a scos porumbelul din gură: ” Personal aş fi preferat o companie rusească să vină şi să câştige licitaţia”. Pardon! Dar pe ce criterii, dintr-odată, o companie rusească ar fi fost mai frumos să câştige? De ce nu oricare alta din toată lumea asta? De ce nu una germană, de ce nu una din USA? Nu, Victor Ponta vroia numai una din Rusia să câştige. Asta spune multe!

http://www.nasul.tv/2014/06/27/dezvaluiri-cine-este-bunicul-lui-victor-ponta/

ALEXANDRU BITTNER A MĂRTURISIT TOT ÎN SUA, ÎN DOSARUL MICROSOFT șI A OBțINUT O ÎNțELEGERE CU FBI șI IRS

ALEXANDRU BITTNER A MĂRTURISIT TOT ÎN SUA, ÎN DOSARUL MICROSOFT șI A OBțINUT O ÎNțELEGERE CU FBI șI IRS

În anul 2013 Alexandru Bittner care este și cetățean american a hotărât să plece și să se stabilească definitiv în SUA, lichidându-și toate afacerile și proprietățile din România și transferându-și, în mod legal, banii în bănci americane. În primăvara acestui an, autoritățile române comunică autorităților americane că Alexandru Bittner este personaj cheie în afacerea „Mită de la Microsoft”. Imediat, fiscul american, temuții IRS, despre care americanii spun că: „de moarte și de IRS nu poți scăpa”, fără poliție, FBI, mascați, ciocănesc la ușa lui Bittner și îi aduc la cunoștință că toate conturile și bunurile sale sunt blocate deoarece asupra sa planează niște suspiciuni de infracțiuni transfrontaliere, mai precis din România. 

Bittner rămas fără acces la conturi și fără posibilitatea de a vinde vreun bun a reușit să reziste câteva luni după care a fost gata să mărturisească tot ce știe despre dosarul Microsoft și nu numai, obținând o înțelegere cu autoritățile americane. FBI a comunicat autorităților române mărturia lui Bittner, românii au confirmat americanilor că mărturia se coroborează cu alte probe și atunci IRS-ul a ridicat sechestrele, Bittner rămânând cu averea intactă. Alexandru Bittner intermedia plata mitelor către Adrian Năstase. 

Numele lui apare și în dosarul „Mătușa Tamara” în care Adrian Năstase a fost achitat definitiv. Dezvăluirile presei de la acea vreme au arătat că, deși putred de bogată, mătușa Tamara trăia aproape in sărăcie, într-o garsonieră modestă. Cu toate astea, în 1999, la peste 90 de ani, mătușa cumpăra terenuri în zona rezidențială Băneasa-Voluntari, arătând o intuiție mai bună decât un expert imobiliar. Lovitura în afaceri a reprezentat-o prețul terenului: 156 de dolari pentru 2.500 de metri pătrați, un preț de 240 de ori mai mic decât cel al pieței. Potrivit declarațiilor din 2006 ale lui Adrian Nastase, consilierul în afaceri al mătușii Tamara a fost Alexandru Bittner, un apropiat al fostului premier și prietenul din liceu al surorii acestuia. De altfel, Bittner cumpărase în 1999 de la bătrână bijuterii și tablouri în valoare de 400.000 de dolari. Între cei doi au urmat și alte tranzacții. Bittner i-a vândut mătușii Tamara trei apartamente pe care aceasta le-a lăsat moștenire Danei Nastase. 

Aceasta le-a revândut pentru 300.000 de euro. După ce Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidențiale, Alexandru Bittner după certuri cu partenerii săi Dorin Cocoș și Adrian Petrache (tatăl lui Alin Petrache), s-a retras din afaceri locul său fiind ocupat de Dorin Cocoș. În dosarul Microsoft martorii declară că Dorin Cocoș a primit o mită de 9 milioane de Euro. Precizăm că Dorin Cocoș nu a făcut înțelegere cu nicio autoritate.

Sursa:http://www.curentul.info

Deep Throat de România. Un martor a descris pentru DNA mecanismul fraudelor în achiziţiile IT

Deep Throat de România. Un martor a descris pentru DNA mecanismul fraudelor în achiziţiile IT şi i-a identificat pe proprietarii români ai firmelor IT care ar fi dat şpagă: Florin Talpeş (foto)/Irina Socol, Florin Ilia

Un martor a cărui identitate DNA nu a devoalat-o a povestit procurorilor în detaliu cum au fost fraudate cele mai mari achiziţii din domeniul IT din ultimul deceniu. Martorul a povestit cine şi cum ar fi luat mită. Acesta a povestit că personajul central al contractelor este Claudiu Florică, cel care ar fi intermediat contracte şi şpăgi. Printre cei nominalizat de martorul principal al DNA sunt cei mai importanţi oameni de afaceri din domeniul IT din România: Irina Socol, Florin Ilia - Siveco, Florin Talpeş - Softwin, Gabi Marin – Omnilogic. Martorul spune că aceştia ar fi dat mită pentru a obţine un contract de 200 milioane euro.

Florin Talpeş, Softwin

In perioada 2001-2003, Guvernul prin Ministerul Educaţiei a iniţiat şi contractat o achiziţie-mamut pentru informatizarea şcolilor din România. Valoarea acestui proiect a fost estimată la circa 200 milioane dolari.  În esenţă, programul SEI se referă la dotarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cu laboratoare informatice, tehnologia informatică urmând să fie folosită ca suport didactic. În cadrul acestui program şcolile urmau a fi a fi dotate cu 1.500 laboratoare informatizate.

Procurorii arată că, şi în acest caz, la fel ca şi în cazul contractelor pentru licenţelor Microsoft, personajul central este Claudiu Florică. El este cel care ar fi orchestrat trucarea procedurilor de achiziţie şi ar fi făcut legătura dintre companiile româneşti şi subsidiarele unor companii străine care au furnizat echipamentele.

Un martor a explicat pentru DNA în detaliu cine sunt personajele şi cum au fost trucate procedurile de achiziţie şi cum s-au dat şi s-au recepţionat presupusele şpăgi. Redăm mai jos depoziţia martorului cuprinsă în cererea DNA prin care solicită ridicarea imunităţii a nu mai puţin de nouă miniştri:

►„Alte persoane implicate în traficul de influenţă şi dare de mită, în acest contract, în colaborare cu Claudiu Florică sau în mod direct, protejându-şi propriile interese în acest contract, sunt Irina Socol, patronul firmei Siveco, Florin Ilia, director şi acţionar  Siveco, Gheorghe Sadoveanu, angajatul Siveco care se ocupa de traficul de influenţă la nivelul primului – ministru, Ştefan Morcov, angajat Siveco şi manager project pe proiect,  Mihai Pascadi – director general Compaq,Călin Tatomir – director adjunct Compaq România, Vadimir Aninoiu – director general IBM România, Mihai Guran – director vânzări IBM România,  Gabi Marin – patron la Omnilogic, Radu Enache – director general HP România, Dan Roman – director S&T România, Bogdan CocoraS&T România, Florin Talpeş – patronul  Softwin,  Metodiu Mehmet – director vânzări Softwin, şi ulterior coacţionar cu Claudiu Florică într-una din firmele acestuia, toate aceste firme menţionate mai sus fiind implicate oficial în contractul cu Ministerul Educaţiei şi făcând fiecare la rândul său trafic de influenţă şi dare de mită pentru a-şi maximiza cota din contract şi a-şi proteja rămânerea lor în acest contract.

►Mecanismul era de a se crea un profit cât mai mare în firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri sumele de bani necesare plăţii mitelor prin intermediul unor contracte de servicii fictive. Odată ajunşi banii în off-shore-urile din destinaţii cât mai îndepărtate pe teritoriul României, mitele erau plătite fie prin transferuri bancare în firmele  nominalizate de persoanele de lângă autoritatea contractantă şi care aveau rolul de a spăla respectiv bani şi de a-i aduce în ţară pe căi legale sau o parte erau scoşi numerar din băncile din afara teritoriului României şi aduşi în numerar în ţară, tot în mod ilicit, folosind diferiţi intermediari care aveau doar sarcina de a-i transporta în ţară, toate acestea făcându-se în scopul ascunderii sursei veniturilor de persoanele care încasau mită.

► Contractul s-a derulat până în anul 2009, a ajuns în total la o valoare de 124 milioane dolari, iar valoarea reală a echipamentelor hardware cumpărate de Ministerul Educaţiei, a fost de aproximativ 50% din preţul contractual şi în cazul aplicaţiilor software şi serviciilor valoarea reală fiind aproximativ 10% din preţul achiziţiei.

► Nu exista absolut nici un motiv real pentru care nu ar fi fost necesară organizarea unei licitaţii publice, toate produsele hardware şi software putând fi procurate de la nenumăraţi producători de pe piaţa locală. Această modalitate de achiziţie a fost utilizată pentru ca preţurile să nu fie cunoscute publicului şi să permită supraevaluarea contractului.

►Pot exemplifica în acest sens că o imprimantă care se găsea pe piaţă la preţul de 300 euro era vândută de Siveco, Ministerului Educaţiei la un preţ de 1.500 euro, iar lecţiile informatice care era cumpărate de Siveco la preţul de 1.000 - 2.000 euro bucata, erau vândute Ministerului Educaţiei la preţuri de 9, 10 şi chiar 11.000 euro. Toate echipamentele erau cumpărate de Siveco de la cei 3 subcontractanţi ai săi,  Compaq, IBM şi HP, iar din 2003 doar IBM şi HP. Aceştia le cumpărau la rândul lor de la subcontractanţi ai lor, cum ar fi Compaq de la Technet, Fujitsu Siemens Computers de la Net Consulting, IBM România de la Omnilogic, HP de la S&T, iar ultimii subcontractanţi le cumpărau de pe piaţa liberă sau de la distribuitorii autorizaţi.

►Prezenţa acestora în contract a fost necesară doar pentru a permite crearea profitului din care să se plătească mitele, deoarece oricare dintre multinaţionalele contactate de Siveco ar fi putut să cumpere produsele respective şi să le distribuie  Ministerului Educaţiei, în mod direct fără subcontractanţi..

►Lecţiile au fost cumpărate în parte de la firma Softwin, o parte au fost dezvoltate de către angajaţi Siveco, iar altă parte a fost achiziţionate de  Siveco  de la liceeni, practic de la beneficiari finali ai proiectului. În acest scop Siveco a organizat o competiţie adresată tuturor şcolilor şi liceelor pentru elaborarea de lecţii informatice şi cele mai bune lecţii din cadrul competiţiei erau achiziţionate la preţuri modice de către Siveco şi revândute Ministerului Educaţiei şi Cercetării la preţuri de la 5 până la 10 ori mai mari.

►Existau nişte standarde din punct de vedere pedagogic, şi anume respectarea programei şcolare în vigoare, acestea fiind cerute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi nişte standarde tehnice pentru a se asigura o oarecare uniformitate a limbajelor de programare folosite,  cerinţe formulate de Siveco, prin Departamentul tehnic.”

NOTA:Deep Throat este numele de cod dat sursei care furnizat cele mai importante informaţi jurnalistilor Bob Woodward şi Carl Bernstein de la The Washington Post în 1972 despre impocarea adinistraţiei Nixon în scandalul Watergate. După 30 de ani de la acest scandal care a dus la demisia preşedintelui Nixon, Deep Throat a fost identificat în persoana lui Mark Felt din cadrul FBI. 

Sursa:http://www.gandul.info