Reclama1

duminică, 30 noiembrie 2014

SECRETELE MURDARE ALE PUTERII.

SECRETELE MURDARE ALE PUTERII. Aurel Rogojan despre “revoluţia Facebook” şi reactivarea păpuşarilor diversionişti din decembrie 1989 şi iunie 1990




SECRETELE MURDARE ALE PUTERII

Chestiunea arzătoare a politicilor guvernamentale pentru românii de pretutindeni, care a dus la demisia a doi miniştri ai Afacerilor Externe, este foarte departe de a fi tranşată cu acest paleativ „de onoare”. Mai bine şi pe mai româneşte spus, miniştrii în cauză au sfeclit-o din cauza unei ruşinoase şi nedemne poziţionări partizane a ministerului, care este exclus servilismului politic.

Din raţiuni politice strict partizane, agenţia guvernamentală pentru românii din străinătate a fost mereu reorganizată, fiind plasată când în aparatul de lucru al prim-ministrului, când ca subsecretariat de stat la Guvern, când cu bugetul la Ministerul Afacerilor Externe, când cu personalitate juridică distinctă şi, pe cale de consecinţă, cu autonomie bugetară.

Bugetul anual al Departamentului pentru românii de pretutindeni este de 100 milioane de euro, aproape jumătate din cât cheltuieşte Republica Federală Germania pentru securitatea internă. În legătură cu cheltuirea acestor bani există şi mult folclor, la propriu, dar şi la figurat.

Un fost ministru delegat la acest departament este, în prezent, subiect penal. Nu are importanţă dacă într-o cauză ce are sau nu legătură cu funcţia deţinută. Îngrijorează năravul. Sub ministeriatul delegat al lui Cristian David s-a întâmplat minunea promovării ca director de programe externe a unei tinere speranţe a dansului la bară, care a fost însărcinată cu dificila şi delicata misiune a organizării Concursului „Miss Diaspora Română”. Finanţarea a fost deschisă, dar despre concurs şi finaliste nu s-a mai auzit nimic…

Un secretar de stat la acelaşi departament, permanent abonat la sinecuri guvernamentale, titrat universitar cu normă didactică şi pe la Academia Naţională de Informaţii şi fost director general şi pe la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, deşi trebuia să părăsească postul, odată cu ruperea USL, nu s-a dat plecat, invocându-i lui Crin Antonescu “nişte programe speciale în derulare la Departamentul românilor de pretutindeni, în zone cum ar fi Ucraina şi altele”.

Da, domnul Stejărel Olaru, deprins cu jargonul serviciilor secrete, căci a cercetat foarte aplicat şi operaţiuni delicate ale Securităţii, nu a plecat de la DPRP fiindcă nu era să lase finanţarea „programelor speciale pe Ucraina şi altele” (mai ales şi „altele”) pe seama a cine ştie ce mâini sparte ori novice pus pe căpătuială, chiar din bugetul alocat înaltei cauze a păstrării vii a fiinţei naţionale risipite în roza vânturilor. Excepţia în cazul acesta poate semnifica şi altceva. Mobilizare pe loc… Dar cu numire politică?! Dacă e un „secret de stat”, înţelegem suprema raţiune, căci „Salus rei publicae suprema lex esto”!

Manelişti şi maneliste în nesfârşite şi bine plătite turnee ţin o permanentă legătură cu românii de pretutindeni. Ei nu primesc asistenţă în materia legislaţiei muncii şi asigurărilor sociale, nu li se trimit manuale de învăţare a limbii române scrise, mulţumindu-se că pruncii deprind limba în familie, pe cale oral-auditivă. Ei trebui să poarte recunoştinţă Guvernului României, pentru că este generos când le trimite manelişti şi organizează selecţii de „miss diaspora”.

Românii din străinătate înţeleg că ţara nu are bani, că cele 30 de miliarde împrumutate sunt imobilizate la Banca Naţională, într-un morman de bonuri de trezorerie (a căror valoare depinde de sănătatea economică viitoare a statului emitent, dacă se vor mai răscumpăra vreodată!), motiv pentru care concetăţenii decedaţi pretutindeni mai pot fi conservaţi, până cândva, prin depozitele frigorifice mortuare ale municipalităţilor, tot de pretutindeni.

Industria cetăţeniei române funcţionează… Sute de mii de noi cetăţeni români de pretutindeni, dar cei mai mulţi sunt lipsiţi de mijloace financiare şi nu au de unde scoate câte 400 de euro pentru transcrierea actelor de dobândire a cetăţeniei.

Guvernul nu poate duce o treabă până la capăt. Departamentul în discuţie nu este pentru problemele românilor de pretutindeni, căci nu ştie exact nici câţi români sunt dincolo de graniţe şi nici pe unde anume se află răspândiţi, darămite să cunoască problemele acestora. Pe cale de conseciţă, are şi alte priorităţi ale bugetului alocat nevoilor românilor de pretutindeni. Secrete. Nu le ştie decât demnitarul cu pixul puterii între cele trei degete trandafirii, precum cârnăciorii prosperităţii.

Legea nr. 299 2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, republicată în Monitorul Oficial nr. 261 din 22.4.2009, prevede obligativitatea organizării anuale a Congresului Românilor de Pretutindeni. Până în prezent, trebuia să se fi desfăşurat cinci asemenea congrese. Nu a avut loc, încă, nici primul congres, în care să se constituie o serie de organisme şi să se stabilească modalităţile de implemenare a generoaselor prevederi ale legii anterior menţionate. Pe 29-30 noiembrie curent, după îndelungi şi contondente pertractări între Parlament şi Ministerul Afacerilor Externe, ar urma să fie convocat primul Congres al Românilor de Pretutindeni.

Nici că se poate mai bine. Va fi pe ordinea de zi şi o dare de seamă asupra execuţiei bugetului? Ar fi necesar.

Va informa cineva cu ce scopuri anume, înaintea campaniei electorale prezidenţiale, o instituţie anume a scos din rezerva operativă pentru cheltuieli speciale suma de 5.000.000 (cinci milioane) euro cash, pentru a fi pusă la dispoziţia liderilor unor organizaţii din diaspora? Va exista o cercetare pentru a se descifra legătura dintre această sumă şi scandalul alegerilor prezidenţiale la secţiile de votare din străinătate? Ce trebuia să se obţină cu aceşti bani? Prezenţa ori absenţa de la vot?

Operaţiunea a fost „sifonată” din proiect, iar „un grup de patrioţi”, organizaţi de un veteran al diversiunilor din decembrie 1989, ianuarie şi iunie 1990 şi din septembrie 1991, a anihilat-o prin metodele revoluţiei Facebook, dorind să-şi întărească spusele că „nimeni nu a ajuns preşedinte al României dacă eu nu am vrut”. Dacă şi acum, ca şi anterior, a acţionat sub acelaşi ordin, România este în mare pericol. Motiv ca puterea politică să se elibereze de povara secretelor murdare.

SECRETELE MURDARE ALE PUTERII (II)

Guvernele au intotdeauna cateva ceva de ascuns. O lege privind protecţia informatiilor clasificate permite guvernelor să ascundă de spionaj secretele de necesitate natională, apărate de structurile contrainformative din sistemul securităţii naţionale. Acestea sunt secretele oficiale, a căror listă generică se publică periodic ca anexe ale hotărârilor Guvernului prin care se aprobâ categoriile de informatii clasificate in cele trei clase ale secretului de stat : “strict secret de importanţă deosebită”, “strict secret” si “secret”.

Guvernele mai au de ascuns, împotriva legii, deci săvârsind fapte susceptibile a atrage răspunderi de natura penala, administrativă ori contravenţională, după caz, anumite informatii din categoria celor de interes public, a căror aducere la cunoştinţă publică le-ar delegitima actele de guvernământ şi ar favoriza avansul opoziţiei către putere. Acestea sunt secretele murdare ale puterii.

Secretul valorii neadăugate …

Asa de exemplu, auzim că s-ar intenţiona reducerea in trepte, incepând cu anul 2015, a taxei pe valoare adăugata. Guvernul, prin minstrul pentru buget, motivează măsura prin îmbunătăţirea indicelui de colectare… Guvernul ne minte. Prin creşterea T.V.A.-ului la 24 %, colectarea nu a depăşit 55% . Aşa că, o reducere a T.V.A.-ului ar putea sa duca la cresterea incasărilor…

Guvernele ne-au ascuns, insă, si altceva. O parte din T.V.A.-ul care nu ajunge la bugetul public intră fraudulos în alte portofele . Politice .

Secretul statisticilor electorale…

Un alt secret murdar, aparat cu cerbicie de toate guvernele, de toate culorile, priveşte numărul populaţiei României, iar în cadrul acesteia numărul populaţiei cu drept de vot. Motiv pentru care, în statisticile oficiale date publicitatii nu vom gasi indicatorii “populaţie sub sau peste 18 ani”, ci doar pâna la 16 si peste 16 ani. Consecinţa acestui secret : “Câteva milioane de voturi, care pot fi aruncate, cu S.T.S.-ul, dintr-o parte in alta”. Citat din opera de discursuri publice a preşedintelui Romaniei, Trăian Băsescu, rostite în luna iulie a anului 2012.

Secretul miliardelor de euro irosite in proiecte de informatizare nefinalizate

In anul 1989, evidenţa populaţiei Romaniei era informatizata, Integral la nivelul Capitalei, incă de la începutul anilor ’80 şi spre finalizare la nivel de ţară. “Sistemul Informatic al Evidenţei Populaţiei” era conceput ca magistrală a “Sistemului Informatic al Administratiei Publice”, la care se conectau, in etape, planificate şi bugetate pâna in anul 2000, “sănătatea”, incepând cu scorul APGAR , primul vaccin, primul diagnostic de boală si primul tratament; “învăţământul” , de la prima zi de gradiniţă ;“fiscul” ş.a.m.d. Ce s-a ales de acest sistem, realizat sub licenţa si tehnologia I.T. ale I.B.M. ? Praful şi pulberea ! Au apărut o puzderie de sisteme informatice departamentale, “ramuri” ale unui copac doborât, care nu au un numitor comun, nu interactionează si care sunt dependente de mofturile unui furnizor de servicii I.T. cu certă vocaţie de dictator global. Toata “joaca” guvernelor de-a societatea informatică ne-au costat cât acoperirea României cu o reţea de autostrăzi, fără egal în Europa !

Secretele murdare ale scandalului “Microsoft” este doar un mic episod, urmare a unei mişcari greşite a unuia care acum îşi muşcă limba, ca să nu-i mai umble gura, când nu-şi are mintea de mafiot acasă !

Secretul horei “Ca la Breaza” …

România nu avea motive să se teamă criza economică. A spus-o clar şi răspicat Trăian Băsescu, dar fară să ştie că trebuia să-şi ceară voie de la autorităţile externe cesionare ale suveranităţii financiar-monetare a României.

In urma manipulării statisticilor populatiei, a P.I.B.-ului, a balantei bugetului şi a deficitului, din gaura talpei pantofului şefului delegaţiei F.M.I. a ieşit o comandă de împrumut, sărbătorită cu o petrecere si o horă “Ca la Breaza”, in care, alături de Sorin Blejnar, s-a prins şi şeful delegatiei FMI in România, Jeffrey Franks… De unde pâna unde, seful fiscului la şpriţ cu seful delegatiei F.M.I. ? Ce au pecetluit ?! Pentru ce băură ei aldămaşul ?!

Secretizarea proceselor publice…

Un deputat a făcut o interpelare in legătură cu motivele şi secretul horei de la Breaza. Domnului deputat i s-a inscenat un flagrant, care a eşuat. Dar şi aşa, a fost reţinut ilegal, i s-a pus pistolul în piept şi dus la D.N.A.

Camera Deputatilor, în fata evidenţelor inscenării şi a provocării regizate, a respins cererea de arestare preventivă, cu toată tevatura făcută de ambasadorul Mark Gitenstein in biroul lui Valeriu Zgonea. Chiar aşa, ce interes avea S.U.A. să-şi trimită ambasadorul să se asigure că deputatul Ion Stan va fi arestat ?!

Menţionăm că respingerea cereriii de incuviinţare a arestării nu a venit din partea grupului parlamentar din care făcea parte deputatul, căci ai săi , la ordinul lui Ponta , i-au transmis de seara să vină cu “sacul de voiaj”, căci va fi incătuşat la ieşirea din Cameră…

Deputatul este judecat la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in condiţiile unui proces vădit inechitabil, cu sistematica eludare a procedurilor legale de cercetare judecătorească in vederea stabilirii adevărului. Pentru ca la proces să nu participe public, acesta are loc numai vinerea după amiaza, sala fiind stabilita si comunicată telefonic, cu două ore înainte, strict părţilor.

Secretul datoriei externe… Acelaşi deputat incomod, l-a interpelat pe guvernatorul Băncii Naţionale in legătură cu destinaţia celor aproape 30 de miliarde de euro împrumut extern şi dacă este adevărată ştirea că , de fapt, în locul banilor, România a primit bonuri emise de trezoreria statului cel mai grav atins de criză. Mai exact, dacă a fost simulat un împrumut pentru a contribui la reabilitarea unor bănci care au provocat criza. Autoritatea interpelată, nu a negat, dar a învederat autoritar să nu se mai aducă problema in spatţiul public.

Dacă doar s-a simulat împrumutul, nu s-ar putea să se simuleze şi plata datoriei ?!

Secretul rezervelor în aur ale Băncii Nationale… 
Nu avem cunoştinţă de vreo împrejurare similară celei dinaintea ocupării României de către Germania, in primul război mondial, când Tezaurul a fost trimis la Moscova spre veşnică … pomenire. Totuşi, Banca Natională a trimis rezervele de aur ale ţării în depozite străine. Cică ar fi mai sigur şi mai ieftin ! Cine poate crede ?

Cine a dat liber la privatizarea informatiilor strict secrete de importanţă deosebita privind resursele strategice ?

Rezultatele prospectiunilor geologice transpuse pe hărţi şi estimarea rezervelor exploatabile, precum şi a concentraţiei de minereu constituiau informatii cu cel mai înalt de secretizare. Sub loviturile necruţătoare ale războiului presei cu “moştenirile regimul politic abolit”, protecţia secretelor oficiale de necesitate nationala ale statului roman a fost şi ea abolită, iar odata cu acaparea hrăpăreţă a institutelor de prospectiuni si cercetări, întreaga documentaţie clasificată “secret de stat” a fost divulgata către destinari fără drept de a o deţine…

Apoi, cei cu informaţiile precise s-au aşezat la “masa tratativelor” cu statul, ca asasini economici ai poporului român.

Multiplele faţete ale marii trădări nationale neocomuniste, in drapajul înşelător al euroatlantismului, dar cu beneficiari conexati la inamicii dintotdeauna ai României., merită a fi readuse in atenţia opiniei publice, singura putere reală în măsura să impuna clasei politice calea dreaptă.



Sursa: Ziaristi Online

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Când prostia devine program de guvernare

Când prostia devine program de guvernare, statul este jefuit prin redevenţele la resursele naturale



Ministrul Finanţelor Ioana Petrescu ne uimeşte pe zi ce trece cu capacităţile sale de guvernare. La sfârşitul anului 2014 redevenţele pentru resursele naturale ale României trebuiau recalculate sau era necesară chiar trecerea la o altă metodă de taxare.

Însă, sistemul actual de redevențe pentru resursele naturale ale României va fi prelungit un an, iar de la 1 ianuarie 2016 va fi introdus un nou mod de taxare, ne anunţă Ioana Petrescu, într-un interviu acordat AGERPRES.
Astfel, statul român este păgubit de un guvern şi un ministru al Finanţelor care dau dovadă de o incompetenţă crasă. Ministrul Finanțelor spune că s-a dorit să existe suficient timp pentru consultări cu companiile, mediul de afaceri, societatea civilă, pentru dezbateri în Parlament, astfel încât să existe predictibilitate fiscală. Intenția autorităților este ca acest nou mod de taxare să fie aplicat pentru o perioadă de 10-15 ani.

Guvernul Ponta salvează gigantul OMV Petrom care se bucură de un tratament preferenţial, dar şi prin menţinerea redevenţelor actuale. Compania prejudiciază anual Bugetul de stat cu sute de milioane de euro prin rapoartarea unor cantităţi mici de resurse naturale exploatate.

Prin raportarea unor cantităţi mici de resurse exploatate scade cota de redevenţă, fapt ce generează un jaf la drumul mare, dar acest lucru se întâmplă încă din timpul guvernării Adrian Năstase.Redevențele sunt stabilite prin legea petrolului, lege organică. Începând cu 2004 redevenţa a fost impusă prin legea de privatizare a Petrom pe o perioadă de 10 ani care expiră la sfârşitul anului 2014.

Ioana Petrescu ne transmite faptul că a discutat cu profesorul său de la Harvard despre această problemă, dar şi cu profesorul israelian Eytan Sheshinski. Ioana Petrescu ne dovedeşte încă o dată că este incompatibilă cu postul de ministru al Finanţelor, aceasta nu are capacitatea de a lua decizii fiind un ministru marionetă.

România are parte de o clasă politică profund coruptă, şi are o atitudine servilă în faţa agenţilor externi, fiind vândută total marilor corporaţii.



Sursa: http://www.presalibera.net/



Mai simti romaneste? Trebuie sa stii!

Mai simti romaneste? Trebuie sa stii!

George Sörös este cel care a contribuit, prin mişcarea “revoluţia portocalie”, la instaurarea Regimului Băsescu în România.





3 miliardari americani- John Paulson, Thomas Kaplan şi George Sörös – deţin, împreună, cca. 60% din activele Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).( vez si:http://www.replicaonline.ro/cine-sunt-marii-miliardari-ai-lumii-din-spatele-afacerii-rosia-montana-30582/)

George Sörös (citeste si aici) este cel care a contribuit, prin mişcarea “revoluţia portocalie”, la instaurarea Regimului Băsescu în România.Interesele sînt prea mari şi România constituie încă o sursă de venit pentru afaceriştii lumii “libere”. Soros&Co finanţează şi coordonează, prin agenţi interpuşi, viaţa politică a multor ţări est-europene, ţelul final fiind controlul total asupra economiilor şi, implicit, a politicii acestora. Menţinerea la putere a lui Traian Băsescu nu s-a produs fără garanţia unei profitabilităţi maxime, şi anume îndatorarea românilor către instituţiile financiare, cunoscute ca asasini economici care au falimentat şi cumpărat economia ţărilor unde au penetrat, cu complicitatea autorităţilor statelor respective. Legăturile dintre Traian Băsescu şi PDL, pe de o parte, şi Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), firma canadiană care vrea să exploateze cu cianuri aurul de la Roşia Montană, pe de altă parte, nu datează de ieri, de azi. Încă din 2004, faptul că RMGC a finanţat campania electorală a preşedintelui României a devenit de notorietate, conexiunea fiind făcută atunci prin GMP, agenţia de publicitate care se ocupa atît de imaginea lui Traian Băsescu, cît şi de cea a RMGC. De asemenea, faptul că declaraţia privind includerea proiectului RMGC în Programul Guvernamental i-a aparţinut lui Adriean Videanu nu este o întîmplare.



Adriean Videanu

Legătura este făcută prin John Ashton, fostul vicepreşedinte al RMGC, care, după ce şi-a încheiat “job-ul” la Roşia, a devenit master-mind la Marmosim Simeria – “perla” familiei Videanu, cea mai mare fabrică de prelucrare a marmurei şi a pietrei ornamentale din România – dar există informaţii că acesta nu ar fi rupt niciodată legăturile cu “canadienii” de la Gabriel Resources. Istoricul afacerii spune că, prin Hotărîrea de Guvern 458/1999, s-a aprobat licenţa 47/1999 de concesiune pentru S.C. Gold Corporation, documentele purtînd şi semnătura fostului ministru al Industriilor din cabinetul Ciorbea, Radu Berceanu, astăzi fostul ministrul de “succes” al Transporturilor. Astfel, pentru suma de numai 3 milioane de dolari, cît este contravaloarea concesiunii, firma Gabriel Resources a obţinut dreptul de exploatare a unui zăcămînt de peste 800 de tone de aur şi 2000 de tone de argint, în valoare de circa 10 miliarde de dolari. Pe deasupra, deoarece zona Roşia Montană a fost declarată de către autorităţile româneşti “zonă defavorizată”, firma “canadiană” beneficiază, conform legii, de scutiri de TVA pe o perioadă de 10 ani, precum şi de alte facilităţi specifice paradisurilor financiare. În spatele întregii afaceri se află Mark Rich (vezi si aici) şi Frank Timiş.


Frank Timis

Acest Rich este un escroc internaţional cu acte în regulă şi face parte din cartelul ocult Rothschild-Söröş. După ce a adus pagube însemnate bugetului SUA, a fugit şi s-a stabilit în Elveţia, ţară care refuză să-l aresteze şi să-l extrădeze, în ciuda cererilor autorităţilor americane. Marc Rich este unul dintre acţionarii din umbră ai grupului Marco International şi al Glencore International AG, înregistrată în 1974 în Elveţia. Tot el este partenerul de afaceri al lui George Söröş. Mandatul emis pe numele lui Marc Rich ascunde şi afaceri de spionaj, el fiind suspectat ca fiind agent Mossad cu dublă cetăţenie, israeliano-americană. Se pare că ar fi renunţat la cetăţenia americană pentru a putea scăpa de presiunile exercitate de SUA asupra ţărilor în care Rich îşi desfăşoară activitatea. În afară de supremaţia de pe piaţa energetică românească, în care a reuşit să se impună prin firme înregistrate off shore şi controlate de foşti agenţi KGB, Mark Rich şi George Söröş vor şi aurul de la Roşia Montană. Compania “canadiană” Gold Corporation, cu 80% acţionariat confuz, controlat de Marc Rich, are ca preşedinte tot un evreu, transfug din România acum 20 de ani, pe nume Vasile Frank Timiş, fost condamnat de două ori în Australia, în 1990 şi 1994, pentru trafic de droguri.



Traian Basescu "inspectand" Rosia Montana

Traian Băsescu a anunţat că proiectul Roşia Montană “va fi discutat şi analizat în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării”. Şansele ca Gold Corporation să aibă cîştig de cauză devin certe de la o zi la alta, după cum lasă să se înţeleagă unii membri ai guvernului. Fostul Ministru al Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Adriean Videanu, s-a declarat favorabil proiectului. Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor, a precizat că va aproba proiectul minier Roşia Montană dacă va fi perfect convins că “nu va provoca poluări”. Nu în ultimul rînd, există mai multe informaţii privind posibilitatea acordării unor garanţii de stat de 1 miliard de euro pentru această afacere, comparabile doar cu cele din Programul “Prima Casă”, cu diferenţa că aceasta este o acţiune publică, iar Proiectul Roşia Montană este o afacere privată în proporţie de peste 80%. Mai mult, Proiectul Roşia Montană este pe cale să se transforme într-o afacere strict privată, după ultima majorare de capital, de la sfîrşitul anului trecut. Operaţiunea a fost extrem de bine pusă la cale, iar iţele afacerii duc spre Adriean Videanu, cel care s-a zbătut pentru includerea proiectului în Programul de Guvernare. Varianta oficială prezentată de autorităţi este una hilară: statul român nu a avut 28 de milioane de euro pentru a participa la majorarea de capital şi a-şi păstra acţiunile pe care le deţine în proiect. Societatea dezvoltatoare a proiectului privind exploatarea pe bază de cianură a zăcămîntului aurifer din Munţii Apuseni este deţinută de firma canadiană Gabriel Resources, cu 80,7% din acţiuni, şi statul român prin Compania Naţională Minvest Deva, subordonată Ministerului Economiei, cu 19,3% din acţiuni. Totul a început în octombrie 2008, atunci cînd administratorii Roşia Montană Gold Corporation au constatat deteriorarea activului net sub limita legală. Adunarea Generală a Acţionarilor, întrunită în decembrie 2008, a decis continuarea activităţii, administratorii avînd sarcina de a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea activului net. Peste încă un an, în septembrie 2009, a avut loc lovitura de graţie. Administratorii au propus o majorare de capital prin emisiunea de noi acţiuni, operaţiune ce a fost aprobată de Adunarea Generală a Acţionarilor în octombrie 2009. Valoarea totală a fost stabilită la 597 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 150 milioane de euro. Deşi, atunci, Minvest nu a votat pentru majorarea de capital, în decembrie 2009 compania naţională a subscris la această operaţiune. Suma pe care Minvest trebuia să o achite era de 115 milioane de lei, adică aproximativ 28 milioane de euro. Compania, însă, nu a plătit această sumă, întrucît nu a dispus de fonduri. În aceste condiţii, normal era ca Guvernul României, prin Ministerul Economiei, să intervină, dar acest lucru nu s-a întîmplat. Soluţia găsită se dovedeşte astăzi nefavorabilă statului român, pentru că s-a acceptat de către Adriean Videanu ca banii să fie achitaţi chiar de către partenerul străin, Gabriel Resources, care a împrumutat Minvest cu 115 milioane de lei. Degeaba s-au dat asigurări că cele 19 procente care aparţin statului român nu vor fi pierdute, pentru că oricînd Gabriel Resources poate renunţa la cele 115 milioane, pentru a se alege în schimb cu acţiunile deţinute de statul român. Declaraţiile actorilor implicaţi sînt contradictorii, aşa că suspiciunile privind vînzarea mascată de către statul român a pachetului de acţiuni pe care îl deţinea par să aibă o bază destul de solidă. De altfel, istoria afacerii de la Roşia Montană ne arată că statul a mai acceptat odată să-i fie redusă participaţia în compania Roşia Montană Gold Corporation, acum 10 ani, tot în urma unei majorări de capital. Atunci, participaţia Minvest a fost redusă de la 33% la 19%. Acum, Minvest riscă să-şi reducă cota de la 19% la doar 0,6%.


Sigla R.M.G.C.

Trebuie subliniat că afacerea Roşia Montană este începutul nu doar pentru cel mai mare furt, dar şi pentru un veritabil dezastru ecologic şi cultural, nu numai din istoria României contemporane, ci din întreaga Europă Centrală şi de Est. Hegedus Csilla, consilier al ministrului Culturii, a declarat următoarele: “Ministerul Culturii consideră că pentru Roşia Montană se poate găsi o variantă mult mai bună decît mineritul. De fapt, ministerul ştie că vechiul certificat de descărcare arheologică a Vîrfului Carnic, acolo unde s-au descoperit 7 kilometri de galerii romane şi 63 de kilometri de galerii medievale, a fost anulat de justiţie, vîrful fiind protejat de lege. Ministerul Culturii a iniţiat deja procedurile de includere a Roşiei Montane pe lista UNESCO”. Horia Ciugudean, conferenţiar doctor la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, a replicat că principalul specialist francez, doamna Beatrice Cauuet, în rapoartele sale făcute succesiv în anii de cercetare de la Roşia Montană, menţionează, pînă în ultimul an, adjectivul “unic”. Ioan Piso, director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, a făcut o comparaţie cu minele Las Medulas din Spania, ajunse pe lista patrimoniului UNESCO. “Minele de la Alburnus Maior au depăşit cu mult în amploare şi importanţă Las Medulas. La Alburnus Maior şi în alte localităţi din Apuseni au venit întregi populaţii din Dalmaţia spre a exploata aurul. Chiar din punctul de vedere al istoriei Imperiului Roman, Alburnus Maior înseamnă mult mai mult decît Las Medulas. Aici au fost descoperite în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea celebrele tăbliţe cerate, care constituie una dintre sursele dreptului roman”, a explicat el.


Galeriile romane de la Rosia Montana

În acest context, este important de ştiut că, alături de RMGC, mai deţin licenţe de exploatare a aurului şi argintului în România alte două firme canadiene, Carpathian Gold şi European Goldfields. Cele trei firme au în comun nu doar ţara de provenienţă, ci şi acţionarii principali, aceiaşi, dar cu cote diferite de participaţie. European Goldfields acţionează, deocamdată, doar la Certej, lîngă Deva, avînd depusă spre avizare o licenţă în acest sens. Firma mai deţine o licenţă de exploatare în Grecia. Tentaculele Carpathian Gold sînt mult mai impresionante. Doar în România ele se extind din sud-vest, de la Oraviţa, pînă în nord, la Lăpuşna şi Baia Mare. Mai mult, societatea deţine licenţe de exploatare a aurului în Ucraina şi Ungaria. Dincolo de aspectele legate de protecţia mediului şi a patrimoniului cultural, există un lucru şi mai puţin cunoscut în România, şi anume ce nu este în regulă, în general, cu societăţile miniere canadiene. Recent (la sfîrşitul lunii noiembrie 2009), “Toronto Star”, una dintre cele mai citite publicaţii din zona metropolitană Toronto, a inserat un amplu material despre societăţile miniere canadiene. Cifrele prezentate de publicaţia canadiană sînt şocante:

- 1.373 de companii miniere canadiene erau înregistrate/listate pe TSX (bursa din Toronto);
- 43% din totalul exploatărilor din întreaga lume sînt atribuite companiilor canadiene;
- 60% din numărul total al companiilor din întreaga lume sînt înregistrate în Canada;
- 20% din numărul total al companiilor canadiene care îşi desfăşoară activitatea în Africa se află în teritoriile devastate de războiul civil din Congo;

- 193 de societăţi fac lobby pentru companiile miniere canadiene;
- 30 sînt ţările care acuză companiile miniere canadiene de încălcarea drepturilor omului;
- 0 (zero) – nici o lege nu reglementează activitatea companiilor miniere canadiene în străinătate!
Sursele citate de “Toronto Star” pentru aceste cifre sînt Asociaţia Minieră din Canada, Comisia de Afaceri Externe şi Dezvoltare Internaţională, Biroul Comisiei de Lobby din Canada, Ajutorul ReciprocMisionar.

Concluziile se impun de la sine: practic, companiile miniere canadiene nu au nici o răspundere pentru activităţile lor desfăşurate în întreaga lume. Asta chiar dacă, în repetate rînduri, organizaţii non-guvernamentale din întreaga lume şi chiar Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) au acuzat companiile miniere canadiene de încălcarea drepturilor omului, crime şi implicarea în războaiele civile din Africa şi Asia de Sud Est. Conform “Toronto Star”, dezbaterea pe această temă a început în 2002, după ce ONU a solicitat guvernului canadian să investigheze acţiunile a 7 companii acuzate de exploatări ilegale ale resurselor în Congo, care se afla în stare de războil civil din 1996. Cu toate acestea, guvernul canadian nu a efectuat nici o investigaţie! Doi ani mai tîrziu, acuzaţiile la adresa companiilor miniere canadiene se referă la masacru. Potrivit ONU, 73 de persoane au fost ucise în Kilwa, o localitate de pescari din Congo. Aceştia au fost ucişi, conform unui raport ONU, de către militarii congolezi, care au folosit maşini, piloţi şi şoferi aparţinînd unei companii miniere canadiano-australiene pentru a-i transporta la locul masacrului. Compania Anvil a afirmat că maşinile ei au fost confiscate de către armată şi că nu au avut posibilitate de alegere, că s-au supus legii congoleze. Acuzaţii au venit şi din Asia de Sud-Est. Un număr de 15 mineri canadieni au fost împuşcaţi într-o zonă de junglă filipineză, victime ale unui conflict dintre TVI Pacific Inc. din Canada şi populaţia băştinaşă din Mindanao. În 2003, o Comisie de Afaceri Externe a observat că TVI Pacific a folosit forţe paramilitare pentru a invada teritoriul băştinaşilor şi pentru a încălca drepturile omului. Comisia a solicitat o anchetă. Guvernul liberal a răspuns prompt, afirmînd că a individualizat faptul că “problematicile companiei canadiene pot face faţă cînd operează în jurisdicţii străine”, iar cazul TVI “pune în evidenţă complexităţile evaluării activităţilor companiei împotriva standardelor care pot fi neclare/echivoce sau inconsistente între guverne. Din nou, guvernul canadian nu a făcut investigaţii.

Informatii din blogosfera

Am schimbat hotii nostri cu hoti straini

Am schimbat hotii nostri cu hoti straini

Am ajuns pana la momentul in care ministrul energiei din Romania nu poate citi factura la energie si in care mai multi politicieni romani recunosc deschis ca se fura atunci cand se factureaza energia. Atunci cu atat mai mult, cum poate un consumator de rand sa descifreze ceea ce este facturat pe facturile pe care le primeste acasa?

La ordinul FMI si Banca Mondiala noi romanii am ajuns sa ne "privatizam" fortat companiile de stat furnizoare de apa, electricitate si gaz, adica strict utilitatile fundamentale de care avem nevoie zilnic. Aceeasi politicieni romani recunosc ca se fura si inainte de privatizarea acestot companii de stat dar in ultimul timp lucrurile parca au luat-o razna prea de tot.

Intrebarea principala este : de ce am fost obligati sa "privatizam" companiile romanesti de stat ca acestea sa fie preluate tot de companii de stat (un exemplu bun este Enel, companie de stat din Italia) dar din strainatate?

Practic am schimbat niste hoti autohtoni cu niste hoti straini. Macar inainte stiam ce este facturat pe factura, lucrurile erau cat de cat mai clare. Acum iti trebuie studii de specialitate si tot nu e sigur daca reusesti sa descifrezi factura de energie dupa cum a recunoscut ministrul energiei, un om care are o lunga activitate in acest domeniu.

Daca tot trebuia sa ne fure cineva "legal" atunci de ce sa nu fi fost "patrioti" si sa ne fi lasat furati de catre hoti autohtoni? De ce a trebuit sa fim fortati sa importam hoti din strainatate? Practic, niste companii din strainatate se imbogatesc clar frin furt de pe spinarea romanilor fara sa se fi achitat de sarcinile trecute in contract, fara sa fi facut investitiile pe care erau obligati sa le faca si fara sa respecte uneori cele mai elementare drepturi ale consumatorilor.

O alta controversa asupra companiilor straine furnizoare de energie din Romania, atat gaz cat si electricitate, este legata de practica regularizarii facuta trimestrial care produce neplaceri financiare pentru consumatori. De exemplu compania E.ON calculeaza furnizarea gazelor pe baza unor estimari care duce la facturi triplate sau chiar si mult mai mari astfel incat consumatorii se trezesc ca au de platit sume exorbitante intr-un timp foarte scurt.

Tot in cazul E.ON s-au semnalat plangeri ca aceasta companie emite facturi prin care incaseaza de doua oripentru aceleasi servicii. Problemele sunt atat de multe si sunt atat de multe plangeri la ANRE incat e clar ca exista nereguli legate de aceste companii furnizoare de energie.

Exista voci care pomenesc deja de nationalizare cu toate ca acest cuvant inca sperie, dar este poate unica situatie de reglementare in acest domeniu pentru ca efectiv s-a ajuns in situatia in care se recunoaste deschis ca aceste companii fura oficial romanii la facturare.

Am schimbat hotii nostri cu hoti straini, voi ce parere aveti, pe care hoti ii preferati?

Surse:

1) http://www.monitorulsv.ro/Local/2014-04-05/EOn-Electrica-firma-care-incaseaza-de-doua-ori-pentru-aceleasi-servicii
2) http://www.rasunetul.ro/regularizarea-facturii-emise-de-eon-gaz-pe-agenda-senatorului-dobra
3) http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Scandalul+Enel+Muntenia+DNA+a+ascultat+telefoanele+suspectilor
4) http://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/schimbari-climatice-energie/activitati/scandal-enel-facturi/



Sursa: http://glasul-moldovei.blogspot.ro

Austriacul care ne lasă de zece ani fără păduri

Austriacul care ne lasă de zece ani fără păduri



Gerald Schweighofer a venit în România în 2003 ca investitor străin, cu planul de a face afaceri cu lemn. A început cu o fabrică la Sebeş şi se pregăteşte să o deschidă pe a cincea. Astăzi, cam 89.000 de vagoane de tren pline cu buşteni intră anual pe porţile fabricilor sale. Într-un vagon de tren intră circa 45 de metri cubi de lemn, iar firma austriacului prelucrează anual circa patru milioane de metri cubi.

Deşi au circulat multe zvonuri despre el, omul de afaceri nu este implicat în nici o cercetare penală, nefiind suspectat de vreo încălcare a legii. Lucrează “nemţeşte”, cu documente, fără să taie vreun copac fără acte şi fără să cumpere vreun buştean “la negru”.

Este drept că a beneficiat încă de la început de oarecare ajutor din partea oamenilor politici de pe la noi, dar asta este altă poveste.


O lege l-a scos din Austria


Probabil că prin 2001, când era încă asociat cu marea companie italiană de exploatare a lemnului, Stora Enso Timber, Gerald Schweighofer nici nu auzise de Rădăuţi, Siret sau Sebeş. Însă o schimbare legislativă din Austria, care viza conservarea pădurilor şi exploatarea sustenabilă a pădurilor, era deja pregătită şi urma să intre în vigoare din 2002.


O altă lege l-a adus în România


Iar efectele vizitelor sale au început să se vadă. Cumva a reuşit să intervină pe lângă fostul prim-ministru Adrian Năstase pentru adoptarea în regim de urgenţă a două acte normative prin care s-au creat, practic, condiţiile demarării exploatării masive a fondului forestier de orice firmă din România sau de oriunde.

A fost promovată o ordonanţă de urgenţă pentru încheierea de către Regia Naţională a Pădurilor a contractelor de vânzare- cumpărare pe termen lung a masei lemnoase, aprobată în acelaşi an prin lege. În 2003, când au început licitaţiile, doar firma lui Schweighofer avea capacitatea de a prelua aceste contracte – ceea ce s-a şi întâmplat.

Au urmat zece ani de prosperitate pentru investitorul austriac. Acum are patru fabrici în România, iar la anul o deschide pe a cincea. Asta, deşi cu numai un an în urmă spunea că nu va mai deschide încă o fabrică.

Nici nu e de mirare dacă e să observăm ce bani a făcut doar în ultimii cinci ani: profit net de 330 milioane de euro în perioada 2008 -2013 şi o cifră de afaceri cumulată de 1,9 miliarde de euro. Echivalentul în lemn este uriaş.

Sursa:http://www.paginadeagricultura.ro

vineri, 28 noiembrie 2014

Acciza din 2015, calculată la un curs de 4,73 lei pentru un euro

Acciza din 2015, calculată la un curs de 4,73 lei pentru un euro

Ministerul Finanţelor a decis că acciza va fi calculată în 2015 la acelaşi curs folosit şi anul trecut, de 4,73 lei pentru un euro, considerat de analişti unul "artificial" şi "total nejustificat".




Preţurile produselor accizabile - carburanţii, alcool, tutun, cafea, energie electrică - vor fi calculate în 2015 pe baza unui curs artificial de 4,73 lei pentru un euro, utilizat şi în calculul accizei în acest an, potrivit hotnews.ro.

Analiştii sunt de părere că, din cauza lipsei de bani la buget, autorităţile au ‘îngheţat’ cursul pentru calculul accizei la nivelul artificial utilizat de Ministerul Finanţelor în acest an.

"Cursul la care ar fi trebuit să se calculeze acciza pentru 2015 (potrivit Codului Fiscal n. n.) ar fi fost mai mic decât cel folosit anul acesta. Aşa că autorităţile au ‘îngheţat’ cursul pentru 2015 la nivelul folosit şi în acest an, de 4,73, o valoare total artificială şi nejustificată", a declarat Dragoş Cabat, analist economic şi unul dintre proprietarii companiei de consultanţă Financial View.

Şeful Guvernului a declarat miercuri că Guvernul nu va creşte taxe şi impozite, făcând referire şi la accize şi spunând că acestea vor rămâne "exact cum au fost în 2014, niciun leu în plus", în condiţiile în care sistemul aplicat până acum la calculul accizelor ar trebui să conducă la o scădere.

"Vreau să vă rog să închidem această construcţie bugetară pe 2015 pe principiile pe care le-am anunţat, şi anume nu se creşte nicio taxă şi niciun impozit. Foarte multă lume întreba de acciză sau de...rămân exact cum au fost în anul 2014, niciun leu în plus", a spus miercuri Victor Ponta miniştrilor în şedinţa de guvern, în faţa presei, potrivit Mediafax.

Anul acesta, Guvernul a luat în considerare pentru accize cursul BCE din 2012, deoarece era mai mare decât cel din 2013 care trebuia folosit în mod normal, şi a adăugat cea mai mare rată a inflaţiei, cea din septembrie 2013. Astfel, accizele au fost plătite la un curs de 4,73 lei, cu 30 de bani peste nivelul anunţat de BCE.

Accizele sunt plătite pentru producţia de alcool şi băuturi alcoolice, tutunul prelucrat, bunuri de lux, produse energetice şi cafea. Accizele sunt calculate în euro întrucât nivelul minim al acestor taxe este armonizat la nivelul UE, iar România a parcurs un calendar de creştere a valorilor de la momentul aderării la spaţiul comunitar.

Ministrul Finanţelor a evitat, în mai multe rânduri, înainte de alegerile prezidenţiale, să precizeze care va fi modalitatea de calcul a accizei pentru anul viitor.

''Avem un grup de lucru care lucrează la această modalitate de calcul, luăm în calcul mai multe scenarii (...) Vrem şi să fie foarte echitabil faţă de cei care plătesc această acciză, dar pe de altă parte ne uităm şi care vor fi încasările la buget. În momentul în care grupul de lucru termină ce are de făcut, vom face publică această modalitate de calcul şi care va fi acciza (...) Până acum, acciza a fost calculată luând în calcul cursul (n.r. leu-euro) de la 1 octombrie al anului precedent. Dar acciza nu intră în vigoare de la 1 octombrie, ci, dacă se schimbă, intră în vigoare de la 1 ianuarie (...) Deci sunt sigură că grupul de lucru va termina lucrul... Dar până nu termină de analizat nu mă grăbesc să ies public. Acciza va fi ori aceeaşi, ori schimbată, dar mai întâi să termine grupul de lucru. Nu vreau să vă dau ceva înainte să termine grupul de lucru ce are de făcut'', declara în luna august ministrul Finanţelor Ioana Petrescu.

Anterior, premierul Victor Ponta declara că accizele pentru 2015 vor fi cu siguranţă mai mici, el spunând că modul în care acestea se calculează este stabilit de Ministrul de Finanţe.

Ministrul Ioana Petrescu se află, alături de Remus Pricopie (Educaţie) şi Constantin Niţă (Economie), printre miniştrii care ar putea fi remaniaţi de premierul Victor Ponta, potrivit Mediafax, care citează surse politice.



Sursa: http://www.gandul.info

joi, 27 noiembrie 2014

Istoria se repeta: de la Petrica "fat frumos" la "Johannis cel luminos" !

Istoria se repeta: de la Petrica "fat frumos" la "Johannis cel luminos" !



Nu sunt naiv, iar trendul nu ma schimba!... De Luca Denes

Constat în ultima vreme un fenomen ciudat. Experiențele trăite în ultima vreme sunt asemănătoare cu cele de după anul 90, când foarte multa lume a fost entuziasmata de Ion Iliescu. Era o moda sa crezi ca Ion Iliescu este omul providențial care ne-a scăpat de comuniști. Mie personal nu mi-a plăcut niciodată acest personaj. Multi il susțineau, nu pentru ca il considerau un salvator al României, ci pentru ca acesta era trendul. In vremea aceea intram în polemici cu multi profesori și colegi pe acest subiect, încercam sa le explic ca Ion Iliescu este exponentul sistemului comunist și un continuator al gândirii lor. Din păcate, timpul mi-a confirmat ca am avut dreptate.

Astăzi constat ca istoria se repeta, dacă trendul este sa-l simpatizezi pe Iohannis, atunci toți trebuie sa se conformeze, dacă nu te conformezi ești etichetat și judecat imediat. Unii au tupeul chiar sa treacă la amenințări. Ei..., dacă la 16, 17 ani nu m-a lăsat conștiința sa ma conformez trendului, cu atât mai mult acum când cunosc mult mai multe, nu pot sa ma conformez presiunii mulțimii.

Sper..., de data aceasta sa nu am dreptate, dar din păcate știu ca este foarte greu pentru Iohannis sa schimbe ceva atâta timp cât este înconjurat de aproape aceeași oameni care l-au înconjurat pe Traian Băsescu.

O sa îndrăznesc sa va dau un pronostic acum, iar după 5 ani mai vorbim, dacă Dumnezeu ne va tine în viata. Iohannis va fi un președinte sub nivelul lui Traian Băsescu. Asa cum va dezamăgit Traian Băsescu pe multi dintre voi, Iohannis va va dezamăgi pe mult mai multi. Credeți-ma, sincer, nu-mi doresc asta, as vrea ca el sa fie președintele pe care-l așteptăm cu toții, dar am prea multa experiență sa fiu naiv.

Repet, datoria noastră este sa ne rugam pentru el ca Dumnezeu sa-l facă un președinte bun pentru toți romanii: pensionari, muncitori, oameni de afaceri, profesori, elevi, doctori, pacienți, cadre militare etc, dar și pentru voi cei din diaspora. Sa ridice nivelul de trai în asa fel încât sa sa va întoarceți acasă la un salariu decent. Știu ce înseamnă sa trăiești și sa muncești printre străini. Faptul ca ați mers într-un număr asa de mare la vot și ați stat la "cozile rușinii" sa votați, este un argument puternic ca și vouă va pasa în aceeași măsură, ca noua, de țara aceasta pe care ne-au lăsat-o moștenire strămoșii noștri.

Trebuie sa ne rugam pentru viitorul președinte, dar nu-mi cereți sa fiu naiv și nici nu pot sa ma schimb după trend! Sper sa-mi dovedească domnul Klaus Iohannis ca m-am înșelat, el este singurul în măsura s-o facă! Succes!

Va mulțumesc pentru înțelegere!


Sursa: Facebook

Tudor Gheorghe: Ce blestem pe noi, după un preşedinte care chinuie limba engleză, avem unul care CHINUIE limba română

Tudor Gheorghe: Ce blestem pe noi, după un preşedinte care chinuie limba engleză, avem unul care CHINUIE limba română




Marele artist Tudor Gheorghe a abordat din nou tema alegerilor prezidenţiale din România. După ce în campania electorală s-a hotărât să-l susţină pe Victor Ponta, rapsodul a făcut din nou referire la funcţia prezidenţială.

Înainte de concertul de la Roman, Tudor Gheorghe a afirmat într-o conferinţă de presă că românii au fost martorii unei mari manipulări, cu ocazia ultimelor alegeri.

„În general, românii spun ce aud că li se spune. Eu umblu prin toată ţara, mă întâlnesc cu tot felul de oameni, la toate nivelele . Senzaţia mea este puţin altfel…Nu-i niciun fel de revoluţie. Probabil o să ne dăm seama de ce s-a întâmplat şi cât de senzaţională a fost manipularea asta..Pentru că a fost o manipulare…Am toată stima pentru dl. Iohannis„, a spus el.

În concert, însă, Tudor Gheorghe s-a dezlănţuit la adresa încă preşedintelui Băsescu, despre care a spus că vorbeşte „o englezã de vaporean, care acostează la Amsterdam şi ştie să întrebe unde e strada aia cu felinare roşii”. Despre rezultatul alegerilor, Tudor Gheorghe a spus că este un blestem.

„Ce blestem pe noi, să avem un preşedinte care chinuie limba engleză şi acum dăm de unul care chinuie limba română?”, a spus el stârnind aplauze în sală.




Sursa:http://activenews.ro

miercuri, 26 noiembrie 2014

Candidatul Marionetă. Klaus Iohannis şi iluzia democraţiei. Dan Tomozei despre FILIERA GERMANĂ. Acum susţinută de REŢEAUA RUSEASCĂ

Candidatul Marionetă. Klaus Iohannis şi iluzia democraţiei. Dan Tomozei despre FILIERA GERMANĂ. Acum susţinută de REŢEAUA RUSEASCĂ

Klaus Werner Iohannis
FILIERA GERMANĂ – Construirea unui lider marionetă, Klaus Iohannis
de Dan Tomozei
În urmă cu 16 ani, pe când mă aflam la Sibiu, am realizat prima investigaţie în care, printre personajele vizate, miniştri, prefecţi, lideri locali de partide aflate la guvernare, oameni de afaceri, directori de instituţii publice şi private, apărea numele actualului lider PNL, Klaus Iohannis. Pe atunci, era un proaspăt inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Sibiu. A fost primul pas făcut pe scara scensiunii publice, pentru ca în în 2014 să îl vedem candidând la funcţia de preşedinte al României. Sunt câteva chestiuni care nu s-au schimbat în cei 16 ani, în evoluţia lui Klaus Iohannis: incapacitatea de a dialoga şi lipsa de răspunsuri coerente în privinţa implicării în afacerile imobiliare în care au fost atraşi mulţi “investitori” germani. Din 1998, până în urmă cu patru ani când am plecat din Sibiu, am privit cum instituțiile publice, politicienii locali și naționali, oamenii de afaceri, societatea românească, a privit cu admirație un individ lipsit de scrupule, bolnav de avere și putere.
1 Tribuna, 11 septembrie 1998 1În 1998, în cotidianul Tribuna, am publicat o anchetă în serial, în care lansam un semnal de alarmă cu privire la înstrăinarea imobilelor de patrimoniu din Sibiu: “A fi sau a nu fi Antje Schmidt-Classen” (Tribuna, 11 septembrie 1998) și “Din nou despre Școala de Surdomuți Sibiu – Afacere sau gest caritabil?” (Tribuna, 22 octombrie 1998)
Primul pas viza atribuirea administrării unui imobil şcolar în sarcina unei fundaţii germane, printr-o simplă adeverinţă emisă ilegal de Inspectoratul Şcolar Sibiu. Pornind de aici, am ajuns să decopăr o reţea de tip mafiot construită imediat după 1990, reţea care ajunsese în perioada 1990 – 1998 să dispună numirea persoanelor potrivite în funcţiile de decize ale judeţului: prefecţi, preşedinţi de Consiliu Judeţean, lideri de partide … Absolut toate aceste numiri aveau legătură cu ajutorele care veneau din Germania, ajutoare controlate de fundaţia germană care venea să ajute Şcoala de hipoacuzici din Sibiu.
Ajutoarele umanitare, mită politică
2 Tribuna, 11 septembrie 1998 2Aşa cum se poate vedea în ancheta publicată în Tribuna la datele de 11 septembrie 1998, respectiv … octombrie 1998, în numele copiilor suferinzi de hipoacuzie, în România, la Sibiu, erau trimise din Germania tiruri cu materiale de construcţii, cabinetele medicale, zeci de tone de produse alimentare. Prin intermediul filierei deja construite în ianuarie 1990, toate intrau în România fără să proceduri vamale. Ulterior, erau distribuite cu destinaţie precisă, aşa fiind înfiinţate primele cabinete medicale private, primele en gross-uri, primele firme de succes ale Sibiului şi primii milionari.
Pionul Iohannis … devine rege
3 Tribuna, 22 octombrie 1998 1Pion în toată această reţea mafiotă, Klaus Iohannis a devenit persoană publică odată cu scandalul tentativei de înstrăinare a clădirii de patrimoniu aparţinând Asociaţiunii ASTRA. Promovat de fostul ministru de Interne Gavril Dejeu, în prezent unul dintre cei mai vocali susţinători ai actualului lider liberal, Iohannis susţinea în 1998, la fel ca şi acum, nevoia eforturilor de apropiere de Europa, cu orice risc şi efort, chiar şi prin renunţarea la patrimoniul naţional.
Odată ce scandalul a devenit public, în urma articolelor succesive şi a implicării Comisiei de Abuzuri din Camera Deputaţilor, tentativa luării în administrarea a şcolii a fost blocată. La scurt timp, inspectorul școlar general Florin Droc (PNŢCD) a fost demis din funcţie, iar la propunerea lui 4 Tribuna, 22 octombrie 1998 2Dejeu a fost promovat Klaus Iohannis. Tot Dejeu a fost cel care a propus lansarea candidaturii lui Iohannis la Primăria Sibiu, împotriva candidatului PNŢCD, iar din anul 2000, Iohannis devine persoană publică în toată regula.
Despre moralitatea fostului ministru țărănist Gavril Dejeu nu trebuie spus mai mult decât faptul că, în anii din urmă, a fost unul dintre apărătorii și susținătorii înverșunați ai președintelui Traian Băsescu, cu precădere în perioada referendumului de demitere din 2012.
Eliminaţi din viaţa publică, ameninţaţi cu moartea
Toţi cei care au încercat să dezvăluie sau să ancheteze afacerile derulate în spatele fundaţiei germane, ajutoare evaluate în 1998 la milioane de mărci germane, au avut de suferit. Direcotri de instituţie, prefecţi, poliţişti, rând pe rând, au fost eliminaţi din viaţa publică, fie prin demiteri, trimiteri în judecată sau … amininţări cu moartea. Una dintre victimele reţelei mafiote de la Sibiu a fost un căpitan de poliţie, 3 Tribuna, 22 octombrie 1998 1 faximil Bjudiciarist, care în urma presiunilor şi atacurilor instituţionale, a ajuns la un atac cerebral după ce dosarul ajutoarelor de la Şcoala de hipoacuzici a fost blocat de superiori. Mai mult, poliţistul a fost deferit anchetelor interne pentru abuz, cercetări care au condus la cedarea stării de sănătate a celui care a îndrăznit să demareze ancheta.
3 Tribuna, 22 octombrie 1998 1 faximil ADupă luni de anchetă, după ce sibienii au prins curaj să vorbească, afacerea transferului Școlii de Hipoacuzici din Sibiu a fost blocată cu sprijinul Comisiei pentru Abuzuri din Camera Deputaților. În toamna anului 1998, deputatul PDSR Ion Honcescu, președintele Comisiei, a reușit să capaciteze interesul instituțiilor statului pentru a bloca primul scandal în care Klaus Iohannis apărea în spațiul public, scandal care avea să îl propulseze spre funcția de primar al Sibiului simultan cu evoluția imobiliară.
Investitorii germani, decidenți și lideri în partidele locale
2 Tribuna, 11 septembrie 1998 2 faximil AScriam în 1998, având documente originale, cum prefecţii de Sibiu de după 1990 au devenit protectori ai afaceriştilor germani, care, în anul 2014, se poate demonstra că au devenit proprietari ai celor mai multe imobile din zona centrală a oraşului păstorit de Iohannis. Aşa au apărut valurile de revendicări imobiliare, iar odată cu acestea şi falşii moştenitori. Între beneficiarii imobilelor, aşa cum deja bine se cunoaşte, se numără şi primarul Klaus Iohannis, puternic sprijinit de „investitorii” veniţi din Germania. Se ştie că mulţi dintre aceşti investitorii s-au îmbogăţi în România, iar o parte dintre ei au fost identificați ca fiind foşti ofiţeri STASI. De ani de zile, investitorii germani au ajuns lideri ai organizaţiilor politice la Sibiu, fie că vorbim de PD, PDL sau PNL, fiind principali finanțatori ai campaniilor electorale locale, naționale sau prezidențiale, așa cum s-a confirmat și în această toamnă.
Linişte în presă, pentru imaginea lui Iohannis
Infiltraţi la toate nivelurile de decizie locală, speculând dorinţa de parvenire a liderilor sibieni, partenerii de afaceri ai lui Iohannis au ajuns să decidă la nivelul imaginii publice, astfel încât, încă din primul mandat de primar, Iohannis nu a mai fost deranjat de niciunul dintre ziariştii sibieni. După 2004, la Sibiu, am rămas doar doi: subsemnatul şi Marius Albin Marinescu, direct afectat de retrocedările ilegale ale lui Iohannis.
“Investitorii” germani au ajuns să controleze presa locală, iar prin alianţe economice, cele mai influente organe media: Tribuna şi Antena 1 Sibiu, au fost reduse la tăcere prin contracte cu Primăria sau facilităţi pe domeniul public. Odată cu schimbarea patronatului la Tribuna (Ilie Carabulea) şi Antena 1 Sibiu (franciză Ilie Presecan), cele două influente instituții media locale au renunțat la anchetele demarate, devenind cele mai obediente și servile în relația cu Iohannis. Servilismul a mers până acolo încât, în campaniile electorale locale, la Antena 1 Sibiu, liderii PC Sibiu erau desființați în emisiuni și dezbateri TV.
Aici a “învățat” Iohannis că presa nu are altă treabă decât aceea de a citi întrebările primite în plic. Așa a ajuns primar fără contra-candidat, refuzând orice confruntare, orice dialog în plan politic, administrativ și economic local. Mai mult, prin contracte de loialitate, Iohannis și organizatorii Capitalei Culturale Europene 2007, au impus tăcerea și imaginea superlativă cu privire la subiectul care a consumat peste 100 de milioane de euro de la bugetul de stat.
Aceasta este explicația pentru care, la Sibiu, alegătorii lui Iohannis află abia în 2014 despre afacerile imobiliare derulate de imaculatul primar, lider PNL, candidat la președinție.
În articolul “Iohannis, singurul cinstit din orașul cu arestați și sinucigași” am arătat evoluția recentă a primarului de Sibiu, evoluție protejată de toate guvernările succedate în perioada 2000 – 2014.
Așa cum am afirmat și cu alte ocazii, nu pot decât să constat cu satisfacție că, în lupta electorală prezidențială, presa centrală românească a binevoit să se preocupe de construcția imaginii și imperiului cetățeanului Klaus Iohannis. Un cetățean promvat de cercurile de interese interne și străine, o marionetă în spatele căruia s-au aliniat personaje fie condamnate, fie care au ajuns să se sinucidă, fie politicieni care au renunțat la patriotism și moralitate.
Înainte de a părăsi România, în volumul “Iluzia democrației – Bariere în calea accesului la informația publică”, am prezentat o parte dintre afacerile în care a fost implicat Iohannis, afaceri abordate, acum, grației campaniei electorale, în presa centrală.
Sursa: Dan Tomozei Blog via Ziaristi Online

Familiile cu doi tați încep să fie prezentate în cărțile de grădiniță, cu fonduri UE

Familiile cu doi tați încep să fie prezentate în cărțile de grădiniță, cu fonduri UE



O carte destinata copiilor, care face referire la o “familie” formata din parinti de acelasi sex (gay), si care a fost publicata in aceste zile și urmeaza sa fie distribuita in gradinitele și librariile din Santiago, i-a alarmat pe părinții si pe politicienii din Chile.

Cartea se numeste “Nicolás are doi tati” (“Nicolás tiene dos papás”) si este publicată de Mișcarea pentru Integrare și Libertatea Homosexualilor (Movilh).

In carte, puteti vedea cum Nicolas, impreuna cu cei doi tati, incearca sa le explice colegilor “ce viata normala duce”, concluzionand ca “nu ar renunta la o astfel de familie, pentru o alta”. Cartea prezinta viata de fiecare zi a lui Nicolas, si chiar intalniri intre cei doi tati si mama acestuia.

Autorii marturisesc ca au urmarit ca aceasta carte sa ii vizeze pe copiii cu vârste cuprinse între 3 si 6 ani – “o varsta la care copiii încep să pună întrebări despre propriile origini și sunt intrebati, despre familia lor, de către colegii lor”.

Petra Thorn a adaptat cartea sa “Povestea familiei noastre”, cu ajutorul Lisei Green, care este o mamă lesbiană a trei copii conceputi prin inseminare de la un barbat donator.

Autorii au pus la dispozitia cititorului chiar si unele rame foto, la începutul și la sfârșitul cărții, astfel încât părinții sa poata adauga fotografii, “pentru a le face propriilor copii continutul mai personal”. Ambele metode de inseminare (asistată medical DI și auto-inseminare) sunt explicate, de asemenea, pentru a personaliza cartea.

Inițiativa Movilh a fost finanțata de… guvernul olandez și de UE. O puteti vedea la urmatoarea adresa: http://issuu.com/movilh/docs/nicolas_tiene_dos_pap__s/3?e=0/9876622

Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune. (Levitic 18,22)

De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este. (Levitic 20,13)



Sursa text: lonews.ro, sursa foto:mirror.co.uk
Sursa:http://www.pelerinortodox.com

marți, 25 noiembrie 2014

Pentru cei care il asociaza pe Iohannis cu Kennedy

Pentru cei care il asociaza pe Iohannis cu Kennedy , sa-l auda atunci si pe Iohannis tinand un asemnea discurs impotriva "organizatilor oculte" ...

si dupa acest discurs puteti declara deabea ziua limbilor lungi ..... :


        http://youtu.be/zBzoLULDCFg?list=UUZ6wO8XBtbNDQRSkU5j1UAQ

Petre Țuțea: „Îl bag în p... mă-sii cine l-o mai înjura pe Ceaușescu”

Petre Țuțea: „Îl bag în p... mă-sii cine l-o mai înjura pe Ceaușescu”




Țuțea și Ucraina

Era în primăvara lui 1989 când m-a sunat Petre Țuțea și mi-a cerut să-i fac o vizită a doua zi, dimineață. Pe la ora 10 eram la garsoniera domnului profesor, la etajul 8, pe Șipotul Fântânilor, lângă intrarea în Cișmigiu. Liftul – ca de obicei, nu mergea, așa că n-am apucat să-mi trag bine sufletul și nea Petrache – cum îi zicea multă lume, eu nu i-am spus decât „domnule profesor”, m-a luat în primire, întrebându-mă dacă este adevărat că la Europa Liberă s-a anunțat că România are capacitatea de a fabrica bomba atomică, ceea ce însemna, de fapt, că România are bomba atomică! E adevărat?
Da, zic, e adevărat, așa au anunțat!
Ați auzit chiar dumneavoastră?
Da, alaltăieri parcă!
La care uriașa statură a bătrânului s-a semețit de pe canapeaua-pat, s-a întors spre Răsărit, adică spre icoana de pe perete, și Petre Țuțea a făcut trei cruci mari, popești, rostindu-se exact așa:


„Doamne, îl bag în p... mă-sii cine l-o mai înjura pe Nicolae Ceaușescu!”


Nu-mi venea să cred că am auzit bine! Iar Petre Țuțea s-a pornit, cu un elan neștiut până atunci, să măsoare camera cu pași mari, de parcă urma să plece la un atac decisiv și aștepta să se facă ora plănuită!...


Mi-am mai revenit și mi-am permis să mă mir: „Dar ce mare importanță are dacă avem bomba atomică?”


A fost rândul lui Țuțea să se mire, privindu-mă aproape cu dispreț:


„Drăguță”... Era cuvîntul cu care se adresa neaveniților care se nimereau în preajma sa și-l deranjau cu vreo întrebare prostănacă, ca a mea! „Drăguță, păi dacă avem bomba atomică în buzunar, altfel stăm de vorbă cu Budapesta și Kievul...”


Budapesta, am înțeles de ce o pomenea. Și mă așteptasem să zică Moscova, nu Kievul!... Mi s-a părut cam aiurită vorba asta, așa că n-am cerut detalii, ca să nu-l pun pe bietul bătrân în situația de a nu avea o explicație valabilă! Doar Kievul nu avea nicio putere de decizie. Servieta cu butonul fatal se afla la Moscova, la Kremlin...


Am tăcut cu superioară îngăduință!...


Au mai trecut câteva luni și s-a făcut decembrie 1989, apoi au mai trecut câteva luni și am avut primul incident pe Dunăre cu Ucraina... Și mi-am adus aminte de domnul profesor!... Cum de s-a gândit cu atâta promptitudine atât de bine!... Când noi nici nu ne gândeam la ea, domnul profesor știa bine care este potențialul Ucrainei de periculozitate pentru vecinii ei!...


...Altminteri, în vestita Poiana lui Iocan din holul mare al Athenee Pallace-ului, unde se adunau dimineața toată floarea reacționarilor anticomuniști, majoritatea cu stagiu îndelungat pe la Canal, Jilava sau Aiud, am mai auzit de câteva ori vorbindu-se de Ucraina: atunci când subiectul discuțiilor erau greșelile lui Hitler, făcute în plănuirea și desfășurarea războiului. De câteva ori am auzit învinuirea că Hitler nu s-a gândit să declare independența Ucrainei și să instaleze la Kiev un guvern național ucrainian, antisovietic și anticomunist! Jumătate din Armata Roșie ar fi dezertat, adică toți ucrainienii!...
Când discuția ajungea la acest punct, domnul profesor intervenea decisiv: „S-a gândit Hitler, cum să nu se gândească, dar când a fost să alcătuiască un guvern ucrainian nu s-au putut găsi zece ucrainieni cu scaun la cap! Întregi la cap!... Numai bezmetici! Nu a avut Hitler pe cine să pună șef peste ucrainieni!... Ăștia-s ucrainienii!...”
La cele de mai sus, fiecare cu comentariul său!...


Eu adaug câteva mici paranteze la cele de mai sus:


Despre lift: de câte ori se strica, Țuțea ne consola cu o vorbă a prietenului său, vestitul oftalmolog Petre Vancea de la Iași, care-i spusese la un moment dat cam așa: „Petrică, să-i mulțumești lui Dumnezeu de câte ori ți se strică liftul. Urcatul pe jos opt etaje este cea mai bună gimnastică împotriva infarctului miocardic...”
Era foarte fudul Țuțea că el are lift, iar Cioran, la Paris, unde locuia la etajul 5, nu avea lift!...


Despre „reacționarii”, foștii deținuți politici care se întâlneau la cafeaua de la Athenee Pallace: Chelnerul, înalt și foarte ceremonios, rămas „de pe timpuri”, vestitul domnul Nae, a trecut ceva vreme până mi-am dat seama că de la „nea Petrache” nu accepta nicio plată pentru cafea, oricâte cafele ar fi băut pe zi... Un domn! Cunoștea cu cine are de-a face!...


Alta, de neuitat și tare de tot: Într-o zi a intrat în marele salon un bărbat cu haină de piele, ușor neglijent în ținută, s-a uitat în jur și a recunoscut la o masă un fost coleg de celulă, s-au îmbrățișat, s-au auzit vorbele schimbate de cei doi cu bucuria revederii etc. După ce s-a așezat la masa camaradului și a privit mai atent în jur, deodată s-a ridicat în picioare, și a început să strige, pradă unei emoții imposibil de stăpânit: „Domnilor, individul acesta m-a torturat în arestul de la Piatra Neamț! M-a bătut și m-a umilit ca pe hoții de cai!... Eu sunt doctorul... și a spus un nume... iar dumnealui, nenorocitul ăsta care a nenorocit zeci de familii, este un criminal, chemați miliția!”


Se apropiase de cel vizat la câțiva pași, arătându-l cu degetul, ca să fie clar despre cine era vorba! Individul ne era cunoscut din vedere, venea aproape zilnic să-și bea cafeaua acolo, voinic bine, mă temeam că va trece la represalii. Dar nu, a tăcut, a răbdat câteva minute invectivele necunoscutului, apoi s-a ridicat și a plecat, strecurându-se pe lângă cel care părea că va face un atac de apoplexie, atâta era de înverșunat și de nestăpânit!... S-a mai liniștit după plecarea torționarului, și-a cerut scuze, toată lumea înghețase și nu știam cum să comentăm. Se lăsase o tăcere grea, fiecare cu amintirile sale, mi-am zis...
Apoi, cu bunul simț al provincialului, domnul doctor s-a ridicat și a plecat, lăsându-și cafeaua nebăută...


Despre o întâlnire similară, între victimă și călău, mi-a mai povestit și unchiul meu Sandu Dumitran. Întâlnirea s-a petrecut la o ședință cu părinții... A fost ceva mai „civilizată”, cei doi s-au recunoscut numai din priviri. La următoarea ședință cu părinții n-a mai apărut „celălalt”! N-a mai apărut nici la celelalte ședințe cu părinții... Fosta victimă, după cum i-a povestit lui nenea Sandu Dumitran, nu s-ar fi „deconspirat” nicicum, ca să-i menajeze copilul, care acum era coleg de bancă cu fecior-su!... Culmea, diriginta clasei avusese ideea să-i așeze pe părinți fiecare în banca odraslei...
Telenovelă sadea, îmi vine să spun! Dar nu spun nimic, ci numai zic și eu...


Ion Coja

miercuri, 19 noiembrie 2014

Dezvăluirile lui Ovidiu Zară: Klaus Johannis, omul masoneriei germane. Nume şi date (I)

Dezvăluirile lui Ovidiu Zară: Klaus Johannis, omul masoneriei germane. Nume şi date (I)




Devine tot mai evident, pe zi ce trece, ca aruncarea lui Werner Klaus Johannis catre Presedintia Romaniei reprezinta un plan bine stabilit, de sfartecare si ingenunchere a tarii noastre de catre masoneria germana, care nu va uita niciodata “tradarea” acesteia din cel de-al doilea Razboi Mondial. De aceea, am sa public in cele ce urmeaza cateva informatii esentiale despre legaturile lui Werner Klaus Johannis cu masoneria de sorginte germana, precum si despre principiile care conduc masoneria.

Inainte de a fi propulsat in structurile masonice, Werner Klaus Johannis s-a aflat intr-o perioada de studiu de catre “fratii” sai masonii germani, timp in care i-au fost testate o serie de calitati precum: potentialul de putere al relatiilor la varf pe care le detine, influentarea deciziilor la nivel inalt prin functia pe care o are. Alaturi de el, au fost monitorizate si alte persoane cu putere de decizie, care aveau anumite goluri de personalitate, erau avide avide de putere, dornice de functii si pozitii sociale de conducere. Asa s-a ajuns la “alianta” dintre PDL- PNL, doua partide intesate de oameni avizi de putere economica si politica doar pentru sine.

Evolutia lui Werner Klaus Johannis a fost din plin monitorizata de serviciile de informatii, insa acestea nu au spus niciodata ca prin acest sas masoneria germana isi propune sa influenteze si sa controleze principalele institutii de decizie nationale si internationale de la noi. Cu toate acestea, romanii stiu bine ca masoneria are ca scop sa detina controlul in domeniu economic, politic, cultural si mai nou militar.

Ce nu stiu insa romanii, si nici multi dintre masoni (cei mai mici in grad sunt simple unelte care doar cred sau isi imagineaza ca stiu cate ceva), sunt activitatile secrete derulate de masonerie, acestea fiind cunoscute numai de un grup foarte restrans (structura de putere a masonilor se bazeaza pe ranguri ierarhizate, in care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-si cunoaste decat seful de pe nivelul imediat superior, in genere acesta fiind cel care l-a recomandat si sustinut pentru a accede in masonerie).

Ei bine, una dintre activitatile secrete ale masoneriei germane este dezagregarea teritoriala si economica a Romaniei, lucru care s-a vazut in ultimii 25 de ani.

Dar haideti sa vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germana.

Dupa instalarea primarului sas Werner Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.

Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii “sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.

Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.

Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care “pastoreste” afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German.

Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andanut, de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinet la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.

Speculand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

Si, pentru a va face o idee de ceea ce se intampla acum in Romania (mitinguri “spontane” de sustinere a lui Johannis, dezbinare, haos, manipulari ordinare ale populatiei) va voi prezenta cateva dintre sloganurile masonice germane:

1) “Multimea este oarba si de aceea poate fi atat de usor manipulata”

2) “Prin haos la ordine”

3) “Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun”

4) “Dreptul constra in forta”

5) “Scopul masonic isi justifica intotdeauna mijloacele”

6) “Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare

7) “Libertatea este o idee himerica”

8) “Oamenii politici sunt niste papusi de paie in mainile maestrilor”

9) “Nevoia painii zilnice ii dreseaza gradat pe oameni”

(voi reveni)

Sursa: Ovidiu Zară via Ziaristi Online