Reclama1

joi, 31 iulie 2014

Cum l-a tradat Securitatea pe Ceausescu

Cum l-a tradat Securitatea pe Ceausescu




De doua decenii, capii fostei Securitati neaga cu vehementa orice implicare in Revolutie. De fapt, Securitatea a dat lovitura fatala ceausismului in dimineata de 22 decembrie 1989. Primele ore ale zilei de 22 decembrie 1989 concentreaza o serie de actiuni de o importanta cruciala in ansamblul Revolutiei romane. Iesirea in strada a unor mari grupuri de oameni, in mai multe orase din tara, a reprezentat picatura care a umplut paharul, in lungul sir de evenimente care au dus la prabusirea dictaturii ceausiste. Cum si de ce auiesit pe strazi sute de mii de oameni in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, in Bucuresti, Brasov, Craiova, Ploiesti si in alte mari orase? Cum de s-au sincronizat aceste miscari aproape la minut? Raspunsul la aceste intrebari n-a fost niciodata formulat. El trebuie cautat in arhivele nescrise ale Securitatii. „Adevarul” va prezinta momentele in care Securitatea a lasat garda jos, in speranta unei Revolutii din care sa iasa cu fata curata.

Oamenii sistemului

La un scurt tur de orizont peste tara, putem constata ca, in multe orase din Romania, lideri ai Revolutiei au fost dovediti ulterior ca lucratori sau colaboratori ai Securitatii.
La Galati, cel mai vocal revolutionar a fost, in 22 decembrie 1989, actorul Vlad Vasiliu. Din balconul Comitetului Judetean a intretinut zvonistica despre pericole iminente care ar fi urmat sa se abata asupra Galatiului. Vasiliu este astazi liderul unei asociatii de revolutionari, desi CNSAS a constatat ca a fost colaborator al Securitatii. Nemaipunand la socoteala faptul ca si-a recunoscut delatiunile intr-un amplu articol din „Adevarul”.
La Brasov, tot un colaborator al Securitatii a fost cel care a starnit muncitorii de la Intreprinderea de Constructii Aeronautice – Ghimbav, in dimineata zilei de 22 decembrie: Lucian Beschea, subinginer la ICA Ghimbav in 1989. Acesta a organizat o greva generala si i-a indemnat pe toti muncitorii sa iasa in strada. Mai apoi a ajuns presedintele FSN-ului in intreprindere. Beschea figureaza intr-un raport al CNSAS pe anul 2009 in calitate de colaborator al Securitatii.
La Focsani, omul care a declansat revolutia vranceana a fost interpretul de muzica usoara Paraschiv Usturoi, mai cunoscut ca Puiu Siru. El a folosit boxele pe care le intrebuinta la concerte pentru a strange multimea in piata centrala din Focsani in ziua de 22 decembrie. Pana atunci, nimeni nu cracnise impotriva regimului. Si Usturoi a fost dovedit turnator al Securitatii, cu doi ani inainte de decesul sau, survenit in 2009. E usor de presupus cine l-a indemnat pe rapsod sa cheme lumea in strada in aceeasi dimineata in care si altii ca el faceau acelasi lucru in diverse orase din tara.
Toate acestea, puse cap la cap, reprezinta argumente puternice ca Securitatea avea un plan pentru momentul debarcarii lui Ceausescu, iar agentii sai si-au jucat bine rolurile mai ales in marile intreprinderi, acolo unde erau concentrati foarte multi oameni. Discreti si astazi, capii fostei Securitati se apara spunand ca toate acestea nu au fost decat niste coincidente, ca nu exista niciun plan si ca ei nu au fost decat niste victime ale Revolutiei.

Acordul securistilor si al militienilor

Totusi, generalul Marin Neagoe, care in decembrie 1989 era seful Directiei a V-a a Securitatii (Directia de protectie si paza), a „scapat” o declaratie lamuritoare in fata Comisiei „Decembrie ’89″: „Eu luasem masuri de dimineata, pentru ca stiam ca lumea va veni si ca se va intampla ceva cand vor veni oamenii care voiau sa intre in Comitetul Central. Pe 22 dimineata am chemat oamenii mei si le-am spus sa nu traga si sa lase oamenii sa intre. Cand am dat acest ordin, dimineata la 7, eu stiam ca vin intreprinderile peste noi”. In „Adevarul” de maine veti putea citi un amplu interviu cu generalul Neagoe.
La Brasov, Revolutia a inceput la 21 decembrie 1989. Muncitorii de la ICA Ghimbav au iesti pe portile intreprinderii si, fara niciun impediment, s-au oprit in fata Comitetului Judetean. Nimeni nu a tras in ei, ba chiar Militia i-a escortat spre centrul orasului. Totul s-a desfasurat in buna ordine pana la izgonirea din sediu a vechii structuri de putere si cateva ore dupa aceea, adica pana in seara de 22 decembrie. In Brasov s-au tras primele gloante abia in noaptea de 22 spre 23 decembrie.
Pe cand la Brasov muncitori de la ICA intrau in oras escortati de Militie, la Bucuresti, mitingul din Piata Palatului era boicotat si cu acordul pasiv al securistilor si al militienilor care ar fi trebuit sa asigure linistea. Este inca o dovada ca in interiorul sistemului s-a dat unda verde pentru grabirea schimbarii lui Ceausescu. Nu la fel s-a intamplat la Cluj-Napoca, unde iesirea in strada nu a fost organizata, ci haotica. In dupa-amiaza de 21 decembrie 1989, in orasul de pe Somes au fost impuscati de Armata 12 oameni. La fel s-a intamplat in toate orasele in care protestul a fost spontan si nu organizat in fabrici.

Slabirea vigilentei

La Ploiesti, consemnul a fost acelasi: slabirea vigilentei. Fostul militan Andrei Banu isi aminteste, in cartea „Revolutia romana – Ploiesti, Prahova”, un ordin straniu venit de la Securitate, dupa izbucnirea evenimentelor de la Timisoara: „Colegii de la Securitate, care aveau responsabilitate in Universitatea de Petrol si Gaze din Ploiesti, ¬ne-au dat dezlegare sa lasam sa plece toata lumea spre Bucuresti. Consemnul nostru initial era sa nu lasam pe nimeni spre Bucuresti, dar ni s-a spus sa-i lasam, ca «si asa se duce nea Nicu». Deci, asta a fost cu cateva zile inainte de plecarea lui nea Nicu”. La Craiova, muncitorii de la Fabrica de Avioane au plecat, in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, spre centrul orasului. Aveau pancarte pregatite dinainte, nu se stie nici azi de catre cine, pe care scria „Timisoara, te iubim, din Craiova noi venim”.
“Surprinzator a fost faptul ca atunci, dimineata, a venit la poarta mare a uzinei un barbos, pe o motocicleta. Eu cred ca era securist, dupa cum arata.”
Francisc Cune, fost inginer la Grivita Rosie


Ultima mare lovitura in Ceausescu

Eugen Chiticariu avea 21 de ani in 1989 si lucra ca muncitor necalificat la Institutul Agronomic din Bucuresti. In dimineata de 22 decembrie a plecat de acasa, dupa ce a aflat de prin vecini ca s-a tras in noaptea precedenta la Universitate. S-a dus sa vada ce a ramas in urma „razboiului”.
„Era in jurul orei 10.15, dimineata. Am plecat de pe strada Turda, unde locuiam, spre Arcul de Triumf. De acolo voiam sa iau autobuzul spre Piata Romana. Cand am ajuns la Arcul de Triumf, se vedea o coloana de muncitori venind pe Bulevardul Kiseleff. Coloana incepea aproape de Arcul de Triumf si se termina pe la Casa Scinteii si era foarte ordonata: ocupa un singur sens de mers. Nu am vazut nicio masina trecand, ceea ce ar putea insemna ca a fost oprita si circulatia. Am inteles mai tarziu ca erau muncitorii de pe Platforma Industriala Pipera. M-a frapat ca erau perfect organizati, iar in stanga coloanei erau militieni cam din 15 in 15 metri, care asigurau bunul mers al manifestatiei.”

Motociclistii barbosi

Chiticariu s-a alaturat si el coloanei. A aflat ca oamenii mergeau in centrul orasului. „Pe Kiseleff am ajuns in dreptul cladirii Ambasadei URSS. Cei din capul coloanei, liderii, au spus ca trebuie sa ne oprim si sa strigam «Gorbaciov, Gorbaciov!». S-a strigat «Gorbaciov, Gorbaciov!». Apoi s-a mai strigat si «Olé, olé, Ceausescu nu mai e!». Desi Ceausescu nu fugise. Coloana a inaintat pe Bulevardul 1 Mai, a ajuns la Piata Chibrit, apoi pe Grivita, la Uzinele Grivita, unde s-au alaturat si muncitorii de acolo. Am intrat pe Calea Victoriei si apoi in Piata Palatului unde lumea intrase deja in Comitetul Central.”
Francisc Cune era, in 1989, inginer la Grivita Rosie. In dimineata zilei de 22 decembrie se afla in curtea uzinei: „Surprinzator a fost faptul ca atunci, dimineata, a venit la poarta mare a uzinei un barbos, pe o motocicleta. Eu cred ca era securist, dupa cum arata. Ne-a spus sa iesim din curte, sa mergem la Comitetul Central, sa-l dam jos pe Ceausescu, sa facem ceva. De-a lungul timpului am auzit de la diversi oameni ca astfel de motociclisti au mai mers si pe la alte fabrici cu aceleasi indemnuri”.

Chiticariu a mai remarcat ca la coloana nu s-au alaturat locatarii din blocurile pe langa care treceau. „Oamenii se uitau pe geam, dar nu se alatura nimeni. Bucurestenii simpli au iesit dupa ce au aflat de la televizor ca totul e bine.”
In Raportul Comisiei „Decembrie ’89″ se arata ca, in jurul orelor 10-11, in Piata Palatului se adunasera aproximativ 100.000 de oameni. Acelasi raport mai consemneaza declaratia revolutionarului Vasile Zosim, care s-a aflat intr-o coloana de muncitori venita de pe Platforma Industriala Militari: „Pe tot parcursul, desi ne-am intalnit cu unele baraje militare, datorita ordinei in care se desfasura deplasarea coloanei, nu au avut loc altercatii sau alte incidente”. Miscarea din dimineata zilei de 22 decembrie n-a fost, asadar, una marcata de neprevazut si spontaneitate, ci una ordonata si, din cate se pare, dirijata.

Vin muncitorii!

Stefan Andrei, care in 1989 era viceprim-ministru al Guvernului Romaniei, confirma faptul ca Securitatea era la curent cu miscarile de pe platformele industriale din dimineata de 22 decembrie 1989. In acele momente, Andrei se afla in cladirea Comitetului Central. „La un moment dat, in dimineata de 22 decembrie, Gheorghe Ratiu, un ofiter din Directia I a Securitatii, i-a spus lui Ceausescu ca vine o coloana de la 23 August. Ceausescu a zis: «Vin muncitorii mei sa ma apere!». La care ofiterul i-a raspuns: «Nu, nu. Vin sa ceara plecarea dumneavoastra». Aia a fost o mare lovitura pentru Ceausescu”.

Cine a deschis usa

Planul Securitatii a culminat cu un gest cu valoare simbolica si concreta in egala masura. Omul care a deschis usa principala a Comitetului Central, pentru ca revolutionarii sa poata da navala inauntru, a fost un ofiter de Securitate. Dumitru Burlan, care in 1989 era colonel in cadrul Directiei a V-a a Securitatii, isi aminteste: „S-a spus ca Iulian Vlad personal a deschis usa CC-ului.

Nu este adevarat. L-a pus pe maiorul Anton Avram, de la Securitate. Acest Avram a tras de ivar, la ordinul generalului Vlad. Avram traieste si e mare patron. Usa de la CC nu se putea deschide pe dinafara decat cu tancul, impingand cu turela, sau pe dinauntru, cu cheia. Usa a fost deschisa din interior. Cred ca asta se intampla cam in momentul in care Ceausescu urca in elicopter”.
Dumitru Burlan, care se ocupa contrainformativ cu securitatea familiei prezidentiale, confirma ca Securitatea a anticipat caderea lui Ceausescu si a contribuit la asta. Mai mult, colonelul Burlan relateaza o intamplare de o importanta deosebita. El sustine ca superiorul sau direct, generarul Marin Neagoe, seful Directiei a V-a a Securitatii, discuta cu alti capi ai Securitatii despre inlaturarea dictatorului.

„La 3 decembrie 1989 m-am dus cu niste casete audio la generalul Marin Neagoe, seful Directiei a V-a. Am avut urmatoarea convorbire cu el. I-am spus: «Tovarase general, ma cunoasteti de 22 de ani, v-am executat tot timpul ordinele. Am o rugaminte. Vreau sa ma schimbati din acest colectiv sau din Directie. Am acasa trei copii si nu vreau sa fiu acuzat de tradare. Fapt pentru care v-am adus patru casete si un casetofon la care sa le ascultati. Ascultati casetele si luati masurile ce se impun». El n-a luat casetele. Mi le-a dat inapoi. Si a zis: «Bine, Burlane. Du-te, si de acum incolo vii tot la mine sa-mi raportezi. Asta pana la 1 ianuarie. Ca dupa aia o sa vezi tu». Ce concluzie sa trag eu cand aghiotantul lui Ceausescu spune o treaba ca asta?”

Intrebat ce se afla pe casetele audio, Burlan raspunde senin: „Pe casete erau convorbiri intre generalii Neagoe, Stanculescu (prim-adjunct al ministrului Apararii), Nicolicioiu (seful unitatii de contraspionaj UM 0110, supranumita si „unitatea anti-KGB”) si altii. Complotau cum sa faca. Puneau la cale. Spuneau lucruri cu privire la cum sa scape de Ceausescu, care s-au regasit ulterior in cursul evenimentelor.

Unde sa se intalneasca, ce sa faca. Vorbeau la telefon, dar nu credeau ca sunt ascultati. Numai eu ascultam telefoanele astea, pentru ca, tehnic vorbind, un telefon nu putea fi ascultat de doi oameni in acelasi timp. M-am gandit si sa ma duc la Ceausescu sa-i dau in gat, dar Ceausescu putea sa ma repeada, sa nu asculte casetele si sa ma trimita la superiorul direct, adica in gura lupului, la Neagoe”.

Generalul Marin Neagoe, fostul sef al Directiei a V-a a Securitatii, confirma povestea cu casetele aduse de Burlan. „Erau discutii, dar asa, prin deductie, ce facem daca vin oamenii. Dar ne sfatuiam: «sa nu tragem, sa nu facem». Pe casete nu stiu ce era, ca nu le-am ascultat. Mi-a spus si mie Burlan ca eu complotam cum sa-l dau jos pe Ceausescu. Dar eu n-am vorbit cu nimeni. Eu mi-am facut datoria ca orice ostas al tarii. El ne-a tradat pe noi, nu noi pe el”.

“Eu luasem masuri de dimineata, pentru ca stiam ca lumea va veni si ca se va intampla ceva cand vor veni oamenii care voiau sa intre in CC. Pe 22 dimineata am chemat oamenii mei si le-am spus sa nu traga si sa lase oamenii sa intre. Cand am dat ordin dimineata la 7 sa nu se traga, eu stiam ca vin intreprinderile peste noi.”


Eugen Neagoe, fost sef al Directiei a V-a a Securitatii

Sursa: Adevarul

Atac și avertisment pentru șeful SRI: Să nu facă asta!

Atac și avertisment pentru șeful SRI: Să nu facă asta!




Liderii UDMR Laszlo Borbely si Verestoy Attila si alti politicieni maghiari din Romania critica dur Serviciul Roman de Informatii, dupa ce directorul SRI, George Maior, a declarat ca institutia trebuie sa fie atenta ca propaganda Ungariei sa nu se transforme in obtinerea autonomiei teritoriale a maghiarilor din Transilvania.

“Noi, ca structura de informatii, trebuie sa urmarim ca aceasta propaganda sa nu se transforme in masuri operationale pe teritoriul Romaniei, adica obtinerea autonomiei teritoriale. Ca parere personala, revalorizarea mandriei nationale printr-un nationalism de secol XIX – nu ma refer neaparat la dl. Viktor Orban – este o greseala”, a spus Maior, intr-un interviu la Adevarul Live.

Publicatia de limba maghiara din Transilvania, Kronika, a luat reactii de la politicienii maghiari din Romania, care au criticat dur SRI.
Laszlo Borbely, vicepresedintele politic al UDMR, deputat: “Diferitele ambitii politice nu trebuiesc caracterizate de catre directorul SRI, pentru ca acestea nu intra in competenta serviciilor secrete”.
In lumina acestora nu este surprinzator ca la sfarsitul anului trecut Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionala legea descentralizarii a adaugat politicianul. “Dupa aceste evenimente sarcina noastra este sa explicam si sa facem cunoscut opiniei publice romanesti ca autonomia, respectiv demolarea sistemului centralizat este interesul tuturor si nu doar scopul expres al maghiarilor” , a subliniat Borbely.
Verestoy Attila, senator UDMR, membru al Comisiei parlamentare de control al activitatii SRI, a sustinut ca in statele civilizate si democratice serviciile secrete nu pot sa intervina in deciziile politice si nu pot sa aiba nicio parere asupra acordurilor dintre fortele politice legitime.
Verstoy a mai aratat ca infiintarea unui sistemul complex de autonomie poate fi realizat prin acordul dintre majoritate si minoritate dar serviciile secrete nu pot nici ajuta, nici impiedica autonomia teritoriala.

“Intr-o democratie serviciile secrete nu pot sa intervina in deciziile politice, nici nu pot sa exprime un punct de vedere asupra acestora. Realizarea programelor politice intra in atributia Parlamentului, a Guvernului, a autoritatilor locale si a partidelor politice”, a declarat pentru Kronika politicianul UDMR.
Verestoy a precizat ca nu stie in ce context a intervenit declaratia lui Maior, dar a apreciat ca nicaieri in lume, sistemele de autonomie acceptate si de majoritate, nu pericliteaza stabilitatea unui stat, dimpotriva il intaresc. “Chiar daca incet, UDMR isi va atinge scopul”, a incheiat senatorul de Odorheiu Secuiesc.

Deputatul UDMR Marton Arpad considera ca SRI nu are ca sarcina impiedicarea autonomiei, dar se poate ca momentan aceasta sa fie optiunea politica si sa fi primit acest ordin. Parlamentarul UDMR a amintit ca in atributiile unui serviciu secret intra securitatea nationala, securitatea cetatenilor, dar in statele nedemocratice primeste si alte sarcini.
Aceasta a mai adaugat ca intr-un an electoral, atat stanga cat si dreapta, respectiv serviciile secrete apeleaza la “pericolul maghiar”, intotdeauna exista cerere pentru ura impotriva minoritatilor, aceasta retorica aducand voturi.

“Problema cu atunomia in Romania este ca toata lumea vorbeste in termeni generali: maghiarii vad rezolvarea tuturor problemelor lor in autodeterminare, pe cand romanii vad dezmembrarea statului. Daca vom supune dezbaterii publice proiectul de autonomie, multi vor fi nervosi, dar putem sa le explicam celor care vor ce dorim noi si faptul ca autonomia nu este un pericol, asa cum, din cand in cand, apare acest fapt in rapoartele serviciilor secrete, a spus Marton.

Toro T. Tibor, presedintele Partidului Maghiar Popular din Transilvania, a declarat, pentru Radio Lanchid, ca SRI-ul utilizeaza metode ce amintesc de cele ale Securitatii, dar chiar si asa, nu trebuie renuntat la intentiile de autonomie. El a afirmat ca pozitia Bucurestiului nu este argumentata, deoarece organizatiile care militeaza pentru atunomie nu isi desfasoarea activitatea in secret, iar autoguvernarea ar fi si in interesul romanilor.
Izsak Balazs, presedintele Consilului National Secuiesc, considera ca dupa 25 de ani de la desfiintarea Securitatii, SRI-ul inca este intr-o eroare de roluri. 

“Urmand traditiile predecesorilor, chiar si in zilele noastre, serviciul secret considera ca este o politie politica. Faptul ca vom avea autonomie sau nu, respectiv ce tip de autonomie este o chestiune pur politica, nu de securitate nationala. Din pacate, directorul SRI considera ca trebuie sa aiba influenta asupra posibilelor schimbari administrative ale statului”.

Izsak a mai declarat ca este o certitutine faptul ca politia politica peste tot a constituit institutia in care s-a concetrat prostia umana. “Se pare ca si in Romania a ramas la fel”, a afirmat Izsak.

Raduly Robert, primarul din Miercurea Ciuc, explica declaratiile lui Maior prin faptul ca Romania traieste intr-o minciuna ce dateaza din 1 decembrie 1918. “Omul nascut mincinos este cel mai periculos, pentru ca in toata viata sa face totul pentru a isi masca miniciuna. Si Romania a facut acest lucru si face acest lucru prin cei care au lucrat si lucreaza in Siguranta, Securitate, in SRI sau posibil in structurile care functioneaza sub alta denumire sau in mass-media, organizatii civiel”.

Raduly considera ca dezvaluirea liderului SRI nu aduce nimic nou pe langa declaratia premierului Victor Ponta, care a spus ca Romania a intervenit din “reflex” in procesul de respingrere a Minority SafePack. “Romania se comporta din reflex in minciuna inerenta, iar din aceasta cauza, din 1918, cine nu este roman si ortodox, toti sunt suspecti in aceasta tara” , a incheiat Raduly Robert, membru al UDMR.



sursa: hotnews.ro

Adevarul despre vaccinuri. Fostul ministru al Sanatatii din Finlanda rupe tacerea

Adevarul despre vaccinuri. Fostul ministru al Sanatatii din Finlanda rupe tacerea (VIDEO)






Ramaneti masca ce spune fosta ministra a sanatatii din Finlanda. Acum, ea nu poate fi denumita adepta a teoriilor conspiratiei, caci ea stie exact ce ordine au guvernele mondiale de la acest mic grup de oculti care conduc lumea, denumiti illuminati sau masoni. Nu poate fi numita nici nebuna, nici activista, in niciun fel. Iar faptul ca ne avertizeaza denota marele caracter pe care il are, caci politicienii si ministrii nostri sunt atat de adanc bagati in masonerie si atat de vanduti incat nu ar indrazni sa spuna adevarul populatiei niciodata. Asta inseamna lipsa de crestinism si a iubirii fata de semenii nostri, sa te vinzi si sa iti vinzi poporul spre beneficiul tau. Voi nu vedeti ce face statul cu poporul sau, ca ii da cele mai mici salarii din Europa, pensii de mizerie, credeti ca nu sunt in stare sa respecte agenda masonica si sa reduca din populatie astfel, dorind sa aduca populatia Romaniei asa cum au declarat oficial la 10 milioane de oameni?


 

Urmariti clipul de mai jos si ascultati declaratia fostei ministru a Finlandei, multi ne intreaba ce pot sa faca in cazul asta?

 1. Informati-va pe temele vaccinurilor, alimentatie GMO, a chemtrailsurilor, aveti grija ca au si ei dezinformari aruncate pe net cu argumente pro acestor lucruri;



2. Raspanditi informatia, toate paginile care expun aceste lucuri, creati-va bloguri, utiizati Facebook, mail, retele de socializare sau raspandirea din gura in gura, la bloc, pe strada, in cartier, la serviciu, la scoala, in autobuz, in concediu, la petreceri, in biserica etc.




3. Nu mai sustineti corporatiile si politicienii masoni, care ne chinuie de 24 de ani;

4. Rugati-va si intariti-va credinta, caci este singura care va apara de efectele nocive ale chimicalelor si ale radiatiilor ( amintiti-va de Cernobil ca manastirea din apropiere nu a fost afectata deloc, despre asta cititi aici) si va deschide mintea ce sa faceti in continuare, nu uitati ca mari oameni spirituali ne-au avertizat cu sute de ani inainte despre aceste lucruri, cel mai recent parintele Arsenie Boca, dar si Biblia ne spune cat de chinuita va fi generatia din urma si ca singura solutie va fi intarirea in credinta. Motivul pentru care crestinii sunt persecutati sub aceasta masca, va fi ca vor cere un salvator si illuminati si masoneria mondiala il va oferi pe anticrist drept salvator si multi dupa cum zice si Biblia vor cadea in plasa, caci el va face lucruri bune la inceput, insa pe urma ii va termina pe oameni si le va lua literalmente sufletul.








miercuri, 30 iulie 2014

TREBUIE SĂ NE "MÂNDRIM" CU IDIOȚII NOȘTRI CONDUCĂTORI

TREBUIE SĂ NE "MÂNDRIM" CU IDIOȚII NOȘTRI CONDUCĂTORI


Sfârșit de iulie cu inundații catastrofale în zona subcarpatică a Olteniei și a Munteniei. Începutul lunii august ne va găsi cu propagarea dezastrului hidrologic și în zonele de câmpie ale celor două regiuni, dar mult mai important este că am demarat neoficial campania electorală pentru alegerile prezidențiale. Nouă tuturor, nu ne pasă că nu mai avem drumuri, case, recolte, animale prin ogradă, bunurile de toate zilele etc., ne pasă că avem ce alege cam din belșugul de candidați pe noul președinte al țării.

Cauzele dezastrului generat de aceste inundații REPREZINTĂ NOTA DE PLATĂ A INDIFERENȚEI NOASTRE față de modul cum politicienii noștri au înțeles să administreze tot teritoriul țării. Platon spunea cu mai bine de un mileniu în urmă:

”UNA DIN PEDEPSELE PENTRU REFUZUL DE A PARTICIPA LA VIAȚA POLITICĂ ȘI A COMUNITĂȚII ÎN CARE TRĂIEȘTI ESTE ACEEA CĂ VEI AJUNGE SĂ FI CONDUS DE INFERIORII TĂI.”
Iată un adevă
r pe care poporul român îl trăiește și mai rău îl și plătește din plin astăzi.

Unii dintre cititor ar putea să mă creadă puțin cam sărit încercând să politizez acest dezastru, căci ei vor argumenta că aceste precipitați așa de abundente, cum mai spun unii chiar istorice, venite cu furie din cer, care au generat aceste inundații, nu au nimic a face cu decizia politică. Total fals și mai ales neadevărat.

În primul rând trebuie spus că autoritățile profită de naivitatea populație și mint cu nerușinare spunând că avem de-a face cu fenomene meteorologice nemaivăzute sau istorice. Vreau să vă informez că în aceste zone, începând cu anul 1550 și până astăzi, atât cronicile vechi, cât și măsurătorile pluviometrice ceva mai recente au evidențiat că de-a lungul timpului s-au produs în aceste zone precipitații (ploi) mult mai abundente pe metru pătrat într-un interval de 24 de ore față de cele produse recent. Iată câteva valori: 302 mm cu probabilitatea 0,5% în anul 1779 și 274 mm cu probabilitatea 0,75% în anul 1558, ploi care au produs revărsări minore de apă din râuri.
Apoi 246 mm cu probabilitatea 1,0% în anul 1837 și 169 mm cu probabilitatea 3% în anul 1668, dar care au produs revărsări importante de ape din râuri, fără a genera însă pagube materiale însemnate. Din anul 1940 și până în anul 2005 s-au mai produs 139 mm (cu probabilitatea 5%) și 121 mm (cu probabilitatea 7,5%), dar care au produs revărsări semnificative de apă din râuri și numeroase pagube materiale cu valori foarte importante.
Precipitațiile căzute în aceste ultime zile se situează însă sub probabilitatea de calcul de 10% (respectiv sub 100 mm în 24 de ore și metru pătrat) și iată că au produs un mare dezastru. Întrebarea care se pune este de ce niște ploi cu intensitate mult mai mică față de cele produse în perioadele anterioare au generat fenomene hidrologice dezastruoase?

Răspunsul este simplu, am modificat în mod brutal și total nerațional modul de utilizare al terenului din zonele montane și deluroase, mai ales prin practicare unor defrișări ale pădurilor până la nivelul de ras. Copacii aveau rolul de a reține cam ¼ din cantitatea de precipitații pe tot coronamentul arboricol, litiera de sub pădure (stratul de frunze moarte și resturile de crengi) rețineau și ele în jur de 1/6 din apa care ajungea pe sol, încetinind astfel coeficientul de scurgere al apelor de pe versanți spre albiile râurilor colectoare. Așa se explică și de ce timpul de concentrare al maximului undei de viitură era mult mai mare, dând posibilitatea comunităților umane să ia măsuri de protecție

Dispariția pădurilor a generat și intensificarea eroziunii versanților, dispărând stratul de litieră și favorizând dezvoltarea organismelor torențiale, concomitent cu intensificarea fragmentării reliefului și al alunecărilor de teren. În aceste condiții debitul de sedimente care ajunge de pe versanți în râurile afluente și colectoare a crescut de la un an la altul, contribuind semnificativ la colmatarea albiilor, respectiv la scăderea capacității lor de transport a apei.
Astăzi albiile râurilor din zonele deluroase și de câmpie au profilul transversal umplut cu sedimente (colmatat) într-o proporție mai mare de 50 % comparativ cu situația de la începutul anului 1950. Totodată lățimea albiilor s-a mărit considerabil, astfel că eroziunile de mal s-au dezvoltat foarte mult în detrimentul terenului agricol din zonele de luncă.
Toate persoanele care sunt victimele acestor inundații de la sfârșitul lui iulie, sau care au suferit prejudicii majore în bunuri, trebuie ”să le mulțumească politicienilor, autorităților publice locale și centrale” care au permis producerea defrișărilor în masă a pădurilor existente în zonele de deal și de munte. Dar nu trebuie să ocolim și indiferența sau neimplicarea manifestată de fiecare cetățean în parte asupra modului cum autoritățile au decis să gestioneze spațiile de intravilan al acestor localități afectate de inundații.

Iată adevărata valoare a notei de plată pe care Platon o invoca. Este inadmisibil să fi indiferent asupra modului total necorespunzător cum sunt întreținute și exploatate lucrările hidrotehnice de pe râurile care s-au revărsat, respectiv digurile, barajele, microhidrocentralele etc. Toate au fost lăsate de izbeliște. Mai mult, Guvernul prin noua rectificare de buget propusă a mai tăiat circa 25 milioane de lei de la investițiile care trebuiau să se realizeze în semestrul doi al acestui an tocmai pentru apărarea împotriva inundațiilor, iar noi tăcem. Costul acestei indiferențe îl vedem în urletele de disperare ale sinistraților, al oamenilor rămași fără adăpost sau fără nici un bun material personal.

Pe fondul acesta al lipsei de profesionalism al celor care ne conduc, al indiferenței totale al populației, situația dezastrelor cauzate de inundații se va accentua și mai mult în viitorul apropiat. Astfel, actualele sedimente cărate de râuri în urma acestor viituri vor accentua gradul de colmatare al albiilor atât la nivelul râurilor afluente, cât și la nivelul râurilor colectoare din zonele de deal și de câmpie. Vom ajunge ca în curând, la la ploi de mică intensitate, respectiv de 25 mm în 24 de ore și pe metru pătrat, să suportăm inundații mult mai violente.

Prețul acestei indiferențe totale nu îl plătesc numai cei care vor suporta direct prejudiciile generate de inundații, ci întreaga populație a țării, căci nu vom putea avea școli, spitale, drumuri moderne pentru că va trebui ca de la bugetul de stat să alocăm sume considerabile de bani pentru ajutorarea sinistraților. Dacă mai adăugăm că la aceste costuri se vor mai asocia și cheltuielile fără rost propuse în sistem pompieristic de toți ageamii în gospodărirea apelor, de hoția banilor publici care se practică în acest domeniu, atunci pe fruntea noastră va fi pecetluit calificativul de CETĂȚENI IRESPONSABILI.

Iată ce ne poate aștepta în viitorul cel mai apropiat dacă nu vom înțelege așa cum trebuie această maximă a lui Platon și zău că este păcat.

Prof. dr. Mircea Vintilescu
Foto: Virgil Iordache

În mâinile lor se află ROMÂNIA! Cea mai TÂMPITĂ declaraţie a unui ministru: Apa la români se spune că aduce noroc la un eveniment

În mâinile lor se află ROMÂNIA! Cea mai TÂMPITĂ declaraţie a unui ministru: Apa la români se spune că aduce noroc la un eveniment





România este din nou afectată de inundaţii. Deja acest lucru nu mai este o ştire. Incompetenţa autorităţilor face ca în fiecare an să ne confruntăm cu adevărate catastrofe umane şi materiale.

Marţi, oraşul Novaci din judeţul Gorj a fost măturat de o viitură. Aflat la Craiova, unde îşi lansa candidatura la alegerile prezidenţiale din luna noiembrie, Victor Ponta nu a ratat ocazia de a se afişa la locul tragediei. Nu singur, ci împreună cu ministrii săi. Printre ei Mihnea Costoiu şi Gabriel Oprea. Cei doi au făcut nişte declaraţii care arată ce nivel de inteligenţă au conducătorii din ziua de azi.

Întrebat de Digi24 cum vede faptul că Victor Ponta şi-a lansat candidatura în ciuda faptului că România se confruntă cu inundaţii de amploare, Costoiu a replicat senin: “Apa la români se spune că aduce noroc la un eveniment. Şi eu sunt convins va aduce noroc premierului şi PSD”.


Oprea nu s-a lăsat mai prejos. Ministrul de Interne a fost întrebat despre numărul victimelor inundaţiilor: “Avem, în momentul de faţă, un număr de aproximativ două victime care au fost înecate. Nu sunt alte informaţii că ar mai fi murit cineva”, a spus vicepremierul, la Craiova.


Pentru a demonstra că e alături de oameni, premierul a revenit la Novaci după lansarea candidaturii, participând la o emisiune la postul său de ştiri preferat.




Imaginile dezastrului la inundaţii

IMAGINILE DEZASTRULUI la inundaţii. GALERIE FOTO VIDEO

Imaginile dezastrului la inundaţii sunt cutremurătoare., casele românilor din zonele sinistrate prăvălindu-se în ape, podurile rupându-se sub asaltul apelor furioase, răurile transformându-se în lavine de noroi, pline cu obiecte casnice din casele luate de ape, şoselele rupându-se şi căile ferate devenind imposibil de folosit, în timp ce trenurile din regiunile afectate au întârzieri notabile.



Tren deraiat


Un tren de persoane Regiotrans a deraiat între Bascov şi Vâlcele, din cauza apei care s-a adunat pe șine. Garnitura a deraiat şi patru călători au fost răniţi.
Ministrul Apelor susţine că lucrurile sunt sub control:
“Lucrurile sunt sub control, am discutat cu cei de la Apele Române. Eu pe traseu, totul e absolut sub control, nu cedează nici un baraj. De multe ori facem noi breșă în dig, să facem deversări controlate, să nu afecteze case, terenuri agricole, pagubele să fie cât mai mici”Imaginile dezastrului la inundaţii sunt cutremurătoare
vâlceancă a postat pe Facebook imagini cutremurătoare de la inundaţiile din zona Priporu-Vlădeşti, din judeşul Vâlcea. Curţile caselor s-au transformat efectiv în bălţi sau, dacă nu sunt invadate de apele devastatoare, sunt insule de pământ şi iarbă udă în mijlocul apei atotputernice.

Arafat: 400 de oameni evacuaţi în Gorj

400 de sinistraţi au fost evacuaţi în Gorj, a declarat Raed Arafat, subliniind că prioritatea momentului este salvarea vieţilor oameni şi abia ulterior a gospodăriilor oamenilor afectaţi de inundaţiile devastatoare.
“S-a luat decizia evacuării unui număr de persoane. Acum continuăm evacuarea. Cei care au refuzat iniţial, după discuţii cu reprezentanţi ai ISU, Jandarmeriei, Prefecturii, au acceptat evacuarea. Sunt deja 400 de persoane care au fost deja evacuate de acolo şi este totul pe linie preventivă, digul fiind sub supraveghere continuă”
Două judeţe, Vâlcea şi Argeş, sunt sub cod roşu de inundaţii. Avertizarea este valabilă până în această seară, la ora 23.

Sursa:http://activenews.ro/

marți, 29 iulie 2014

INCEPUTUL VANZARII ROMANIEI. Desecretizarea scrisorii din 1990 a guvernatorului BNR Mugur Isarescu catre FEDERAL RESERVE (SUA)

INCEPUTUL VANZARII ROMANIEI. Desecretizarea scrisorii din 1990 a guvernatorului BNR Mugur Isarescu catre FEDERAL RESERVE (SUA)




ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est

O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia.Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.
ZIUAnews vă prezintă, în exclusivitate, traducerea integrală a scrisorii

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre.Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite.



În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuiesă dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar.

În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite.

Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.

Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale.Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

Pentru conturile curente:

Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut).

Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și

Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi

Pentru licitațiile de schimburi străine:

Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rareSă evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupțiaSă limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.

Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.
Ce este Federal Reserve

Constituţia americană de la 1787 interzice explicit înfiinţarea unei Bănci Naţionale a Statelor Unite.Dar, la începutul secolului trecut, s-a forţat crearea unei Bănci Centrale numite Federal Reserve (FED), invocându-se stabilitatea economică.Astfel, FED a apărut în urma unei false crize financiare, declanşate de bancherul J. P. Morgan. În 1907, acesta a început să răspândească zvonul că băncile au difficultăţi şi nu vor mai putea face rambursări. 


S-a creat panică, toată lumea s-a înghesuit să îşi retragă depozitele din bănci, lucru ce a dus la falimente în lanţ (aproape 5.400 de bănci au dispărut atunci). Apoi, Congresul american a demarat o anchetă, pentru a stabili care este cauza acestui dezastru şi cum poate fi el evitat. Comisia însărcinată cu această misiune era condusă de senatorul Nelson Aldrich. Acesta era liderul partidei republicane din Senat, dar şi omul celor mai puternici bancheri americani.

Aldrich a propus, ca soluţie “salvatoare”, crearea unei Bănci Centrale care să apere SUA de dezastru. În 1910, Federal Reserve Act a fost semnat iniţial, nu de legislatorii americani, aşa cum era firesc, ci de bancheri, în cadrul unei întâlniri secrete, organizate în casa lui J.P. Morgan din Jekyll Island. Apoi, documentul i-a fost dat lui Aldrich, care l-a prezentat Congresului. La început, nu a avut sorţi de izbândă, dar, în 1913, când Woodrow Wilson a devenit preşedinte al SUA, a fost aprobat. În schimbul susţinerii financiare şi politice în alegeri, Wilson le promisese bancherilor că, odată ajuns preşedinte, va aproba, fără să clipească, constituirea Federal Reserve. Cu două zile înainte de Crăciun, când o mare parte din membrii Congresului american nu erau prezenţi, Federal Reserve Act a fost transformat în lege, fiind aprobat de Congres şi de preşedintele SUA. Senatorul Louis McFadden spunea, în 1932, în Congresul american: “Prin constituirea Federal Reserve a fost construit un sistem bancar mondial. Un superstat controlat de bancherii internaţionali, care acţionează împreună, pentru a transforma lumea în sclavul lor. Federal Reserve a uzurpat Guvernul”.

Bogdan PANȚURU / Viorica ISPAS


Nota noastra:

Scrisoarea este un document istoric care arata ce stiam: guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, este pivotul aplicarii politicilor neoliberale, de vanzare a companiilor publice, de liberalizare (a monedei si preturilor) si de intrare intr-un sistem de asigurari specific economiei de piata.Semnificativ este faptul ca viziunea nu este deloc restransa la probleme de moneda, macrostabilitate financiara sau curs, asa cum te-ai astepta cand e vorba de guvernatorul BNR, ci priveste economia in intregul ei. Este o prima atestare a“naratiunii” neoliberale care a ocupat exclusiv spatiul public romanesc, in care“economia de piata”, “privatizarea”, “liberalizarea” si toate celelalte au fost prezentate drept noile dogme infailibile care acopereau un jaf national.

De asemenea, este de remarcat cum, de la bun inceput, se punea problema“reformarii radicale a sistemului bancar”. Ca acum, acelasi Isarescu sa se planga ipocrit ca lipseste capitalul romanesc!


Miza, ca si in celelalte tari estice de atunci, era alegerea politicilor prin care state centralizate, planificate, cu companii exclusiv de stat, sunt transformate in uriase piete de resurse, mana de lucru ieftina, in debusee si, in general, in ceea ce am ajuns astazi: colonie. In care “suferinta oamenilor”, invocata ipocrit la un moment dat, a devenit foarte, foarte ieftina pentru guvernatorii nostri de tot felul si de toata speta…

Trebuie remarcat faptul ca, de pilda, in Polonia s-a aplicat chiar o terapie de soc, nu doar un gradualism secvential rapid, cum preconiza Isarescu in anii ’90. Cum-necum, insa, Polonia, cu toata terapia de soc, adica aplicare de schimbari structurale care sa genereze rapid tranzitia de la economia planificata de stat la cea “de piata“, are o economie mult superioara celei romanesti. Si nu din cauza resurselor sau oamenilor, ci, fireste, din cauza politicilor si a strategiei economice folosite. De altfel, aceeasi Polonie nu a trecut prin criza pentru ca banca lor centrala a tinut din scurt creditul privat si nu s-a intamplat ce s-a intamplat la noi, unde Mugur Isarescu a “uitat” robinetul creditelor deschis la maxim, ca sa aiba apoi pretext pentru acordul sinistru incheiat cu FMI in 2009, alaturi de Traian Basescu.

Poate merita mentionat si faptul ca a existat o tentativa a lui Ion Iliescu de a-l schimba din functie pe Mugur Isarescu, in 2000, repede lasata balta in urma unor “indicatii” primite de foarte de sus. Si ca Mugur Isarescu face parte din Comisia Trilaterala.



Sursa:http://www.cuvantul-ortodox.ro/

luni, 28 iulie 2014

Tokes vrea război cu România


Tokes vrea război cu România


tokes orban
El a cerut sâmbătă, în fața lui Orban, reînființarea unității militare secuiești!
Tokes a vorbit sâmbătă, 26 iulie 2014, în fața premierului Ungariei despre reînființarea unității militare secuiești, la nevoie, pentru independența maghiarilor din România:

”Nu mai avem la dispoziţie încă 25 de ani să aşteptăm, timpul nostru e acum, acum trebuie să acţionăm. Nu mai e timp de incertitudini, de oportunism politic, de speech-uri care vor doar îndobitocirea poporului, care ne pot fi fatale. Acum e momentul autonomiei şi al independenţei, doar independenţa naţională totală poate aduce înălţarea pentru maghiarime!
Autonomia teritorială a Ardealului şi a Partiumului trebuie să se înfăptuiască, iar unitatea militară secuiască înfiinţată în timpul lui Bela Kun trebuie să ne fie exemplu, la nevoie!”


Iată de altfel cum este văzut Orban și acoliții lui în Ungaria, imaginea atașată provine de pe un site maghiar, scrie deputatul Bogdan Diaconu pe pagina sa de Facebook.
Tokes vrea din nou batalioane secuiești ale morții în Transilvania, ca pe vremea lui Bela Kun și a lui Horthy!

Cum îi răspundem?
Batalionul secuiesc al morții care omora și tortura românii din satele Ardealului s-a remarcat prin pedepsirea celor care au participat la Marea Unire de la 1918, și tocmai de aceea invocarea reînființării ei de către Laszlo Tokes nu este lipsită de semnificație. Tradiția crimelor acestui batalion secuiesc a fost apoi reluată în perioada lui Horthy, cu rezultatele știute.

Tokes și Orban vor să elibereze Transilvania de ”ocupația străină” a României

Tokes ne-a anunțat sâmbătăla Băile Tușnad că a sosit momentul autonomiei maghiarilor! El l-a citat pe premierul maghiar Viktor Orban care a spus cu altă ocazie că:

”în urma a 75 de ani de ocupaţie străină, doar independenţa naţională totală poate aduce înălţare pentru maghiarime.”

Așadar România este ocupantul străin în Transilvania și trebuie dat afară de Ungaria!

Top tradari din istoria Romaniei Traim intr-o tara de tradatori.

Top tradari din istoria Romaniei
Traim intr-o tara de tradatori





Cum ar fi aratat oare istoria fara tradatori si tradari? De la Burebista la Mihai Viteazul si la Tudor Vladimirescu pana la Ceausescu, istoria noastra e presarata cu evenimente tragice, in care rolul principal a fost jucat de personaje fara scrupule care, prin josnicele lor fapte, au schimbat mersul istoriei si soarta romanilor.



Prabusirea celui mai mare rege dac: Burebista


In vremea lui Burebista, care a domnit pe la jumatatea secolului I i.Hr., statul dac a ajuns in culmea puterii sale. In urma victoriilor repurtate de acest rege, statul dac - cu capitala la Argedava - a ajuns sa se intinda pe un teritoriu imens, cuprins intre Alpii nordici, Muntii Balcani, Marea Neagra si Nistru. Pana si impartul roman Cezar se temea de marea putere a regelui dac si, in jurul anului 44 i.Hr., pregatea un razboi impotriva lui. A murit insa - asasinat, dupa cum se stie, in urma unui complot - inainte de a apuca sa porneasca spre regatul dac.

Si, la putin timp dupa aceea, tot unei conspiratii i-a cazut victima si Burebista. Nobilii nemultumiti de puterea si autoritatea sa au complotat pentru a-l inlatura. Odata cu disparitia lui, imensul regat dac s-a destramat, spargandu-se in mai multe bucati pe care cei care uneltisera spre a-l dobori pe Burebista si le-au impartit intre ei.



Vlad Tepes: tradat de propriul sau frate


Vlad Tepes a ocupat tronul Valahiei in 1456 cu ajutor maghiar. Si-a consolidat stapanirea nimicind mai multi pretendenti care voiau sa-i ia domnia si a bagat spaima atat in sustinatorii acestora, cat si in turci. Dupa cativa ani, a refuzat sa mai plateasca turcilor tribut si a macelarit armata otomana care fusese trimisa sa-l pedepseasca - aproape 25.000 de oameni. Astfel provocat, sultanul Mahomed al II-lea a ridicat, in primavara anului 1462, o oaste numeroasa, cu care a pornit spre Dunare. Dupa o serie de ciocniri care au pricinuit turcilor mari pagube si dupa celebra incursiune nocturna a lui Tepes in tabara turceasca, si ea soldata cu multi morti din randul otomanilor, era limpede ca Inalta Poarta era departe de a putea rezolva problema pe calea armelor.

S-a folosit, deci, de calea complotului, gasind un aliat chiar in persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui Vlad Tepes) care uneltise fara scrupule impotriva propriului sau frate. Sultanul l-a numit pe Radu cel Frumos domn al Munteniei si mai multi boieri au trecut de partea lui, speriati, pesemne, de firea apriga a lui Tepes si dornici sa aiba un domn mai usor de manipulat. Tepes s-a retras in Ardeal (in 1462), asteptand sprijin de la Matei Corvin. Dar, desi acesta a ridicat o armata pentru a-i veni in ajutor, in cele din urma, ajutorul n-a mai ajuns: i s-a pus capat printr-o intriga a inamicilor lui Tepes (probabil sasi din Brasov, cu care Tepes avusese, cu cativa ani in urma, niste conflicte datorate faptului ca brasovenii sprijinisera cativa pretendenti care urmareau sa-i ia locul pe tronul Valahiei. Drept represalii, Tepes a executat mai multi sasi si a atacat Brasovul si cateva sate sasesti).

Lui Matei Corvin i s-au prezentat scrisori - false, considera istoricii - , scrise, chipurile, de Vlad Tepes, scrisori din care rezulta ca voievodul era gata sa se supuna sultanului Mahomed al II-lea si sa-l ajute, apoi, sa cucereasca si Ardealul. Matei Corvin a luat de bune aceste informatii si, in loc de a-l ajuta pe Vlad Tepes sa-si recapete tronul uzurpat, l-a bagat la inchisoare, la Buda, unde Tepes a ramas timp de peste zece ani. Abia in 1476 si-a recapatat tronul, pentru foarte scurt timp.

Asasinat de cei care ar fi trebuit sa-l apere: Radu de la Afumati


Radu de la Afumati a domnit in Tara Romaneasca intre 1522 si 1529, cu mai multe intreruperi de cateva luni, care arata ca tara trecea atunci printr-o perioada de mari tulburari: numerosi pretendenti isi disputau tronul si, dupa cum balanta norocului inclina de partea unuia sau a altuia, ei stapaneau pentru putina vreme Valahia, pentru ca apoi sa fie rasturnati si inlocuiti. 
Timp de cativa ani ani, Radu de la Afumati a reusit, de fiecare data, sa-si doboare rivalii, astfel ca, in aceasta perioada, stapanirea asupra Tarii Romanesti i-a apartinut in cea mai mare parte a timpului.Dupa ce, initial, se opusese turcilor, el a inteles, in cele din urma, ca pentru a domni trebuia sa aiba sprijinul Inaltei Porti otomane (asa erau vremurile!). Sustinut de turci si de neamul Craiovestilor, o puternica familie de boieri din Oltenia, el a ocupat, in cele din urma, tronul Valahiei, pe care l-a pastrat pana in 1529.

Si aici i se incheie povestea - si totodata viata. Tragicul sau sfarsit e descris in chip impresionant de istoricul Constantin C. Giurescu; sa-l citam, asadar: 


"Recunoscut de turci si sprijinit de Craiovesti, Radu ar fi putut domni vreme indelungata daca nu cadea victima unui complot ticalos. Spre sfarsitul anului 1528, o suma de boieri […] nemultumiti probabil de influenta puternicei familii de peste Olt, se ridica impotriva domnului. Acesta, surprins, neavand la indemana oastea spre a li se opune, e nevoit sa fuga. […] pe drum, insa, boierii il ajung la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici lacasul dumnezeiesc in care Radu se refugiase, il ucid in bisericuta de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului [….] S-a intamplat aceasta mizerabila crima - unica prin imprejurarile ei in istoria noastra - in ziua de 2 ianuarie 1529; ea pune in lumina cea mai urata boierimea munteana din acea vreme."


Tradat de boieri: Petru Rares




Domn al Moldovei in doua randuri, 1527-1538 si 1541-1546, Petru Rares, fiu nelegitim al lui Stefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintai domnii din pricina unui complot al boierilor. Pentru a fi drepti, trebuie sa recunoastem ca Petru Rares insusi, extrem de ambitios, macinat de dorinta de a cuceri posesiuni cat mai intinse (printre altele, a incercat sa cucereasca Ardealul), a trecut de mai multe ori dintr-o tabara in alta, in chipul cel mai nestatornic, aliindu-se cu cine i se parea lui mai prielnic in acel moment. In 1538, Petru Rares a vazut Moldova atacata simultan de turci, tatari si poloni. Initial, soarta i-a fost favorabila domnitorului. I-a infrant pe tatari la Stefanesti si a incheiat un armistitiu cu polonii, carora le-a inapoiat regiunea Pocutia (care facea obiectul unor neintelegeri ramase nesolutionate de multa vreme, intre moldoveni si poloni; Petru Rares o ocupase in 1530).

Dar invazia turceasca, sub conducerea lui Soliman Magnificul si care luase aspectul unei expeditii de pedepsire, nu a putut fi oprita. Iar domnitorul nu s-a putut bizui pe loialitatea boierilor si asta l-a facut sa piarda domnia. Boierii, poate nemultumiti de firea dificila a voievodului, poate temandu-se de represaliile care s-ar fi abatut asupra lor in cazul unei victorii a turcilor (victorie foarte probabila, data fiind superioritatea lor numerica) l-au parasit pe domnitor, au refuzat sa lupte si s-au inchinat lui Soliman. Acesta a numit un alt domn (Stefan Lacusta) si a smuls Moldovei doua bucati zdravene din teritoriu - Tighina si Bugeacul. Petru Rares a fost nevoit sa fuga si, dupa multe peripetii, a reusit, cu ajutorul unor pescari, sa ajunga in Ardeal. In 1541, dupa ce ceruse iertare lui Soliman, mersese personal la Constantinopol sa-si pledeze cauza si impartise daruri imense, si-a recapatat tronul.Dupa inca vreo cativa ani de incercari razboinice (incercase sa cucereasca iarasi Ardealul), soldate insa cu esecuri, ambitiosul voievod s-a stins, de boala, in 1546.



Singur impotriva Imperiului Otoman: Ioan Voda Viteazul



Ioan Voda Viteazul, numit si Armeanul (mama sa fusese armeanca) sau, mai tarziu, Ioan Voda cel Cumplit, era stranepot al lui Stefan cel mare. Unele cronici vechi il prezinta ca pe un tiran, dar istoricii moderni ii fac un portret mai magulitor, recunoscandu-i marele merit de a se fi impotrivit turcilor si afirmand ca era foarte indraznet si viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldati si de popor dar, din pacate, nu si de boierime si cler. Pentru numerosii boieri intriganti, un domn cu o fire apriga nu era un conducator comod, dupa cum nici pentru acesta vesnicele sforarii si comploturi ale dregatorilor nu erau usor de suportat. Ioan Voda a ales sa fie aspru cu boierii si mai indurator si grijuliu cu cei din paturile de jos, care aveau mult mai multa nevoie de ocrotire.

El obtinuse tronul Moldovei in 1572 - unde se obtinea la acea vreme, adica de la turci -, cu ajutorul averii stranse in tinerete, cand facuse negot cu pietre scumpe. In 1574, insa, turcii i-au cerut sa dubleze suma platita drept tribut. Ioan Voda a convocat Divanul si i-a convins pe boieri sa se impotriveasca cererii sultanului. Situatia politica era de asa natura, incat voievodul n-a putut gasi alti aliati decat cazacii zaporojeni - o populatie din zona Nistrului - care i-au trimis in ajutor o ceata de 1.200 de oameni. Cu ei si cu armata sa de moldoveni, Ioan Voda a pornit razboiul impotriva turcilor. Dupa un sir de victorii rasunatoare ale domnitorului moldovean, care l-au inspaimantat pe sultanul Selim, acesta a trimis impotriva lui o armata zdravana, alcatuita din turci carora li se adaugasera tatari si valahi. Acestia din urma doreau sa-l inlature pe Ioan Voda pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru.

Ioan Voda se instalase la Husi, de unde putea veghea mai bine asupra granitelor. Afland de venirea turcilor, domnitorul trimise pe parcalabul Sucevei, Ieremia, in fruntei unei avangarzi, sa-i impiedice pe turci sa treaca Dunarea si sa-l tina la curent cu evolutia situatiei. Trimisul, insa, despre care se spune ca ar fi fost platit de dusmani cu 30.000 de galbeni, l-a inselat pe domnitor: i-a spus ca ajunsese prea tarziu pentru a-i opri pe turci si ca acestia ar avea o armata destul de mica. A fost prima tradare. Pe baza acestor informatii false, - in lipsa altora mai exacte - Ioan Voda a pornit impotriva otomanilor. Batalia s-a dat la Oblucita, "langa iezerul Cahulului". Poate ar fi avut, totusi, sanse sa invinga, daca n-ar fi survenit o a doua si apoi o a treia tradare. In ajunul bataliei, o parte dintre boieri, avandu-l in frunte pe marii vornici Murgul si Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, cand se dadu semnalul atacului, "Boierimea moldoveana, in frunte cu Ieremia Parcalabul, pleca steagurile si, punand cusmele in varful sulitelor si sabiilor, trecu si ea de partea dusmanului" (Constantin C. Giurescu, Istoria romanilor).

Lupta a fost cumplita; dupa trei ciocniri soldate cu numerosi morti in ambele tabere, Ioan Voda s-a retras pe un deal, in satul Roscani, unde a fost inconjurat de turci. Nemaiputand rezista asediului, din pricina lipsei de apa, Ioan a hotarat sa se predea. Atat Ahmed Pasa , comadantul ostii turcesti, cat si Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn ca vor cruta viata tuturor cazacilor si moldovenilor. Dar, odata ajuns in cortul capeteniei turcilor, Ioan Voda a fost injunghiat, apoi i s-a taiat capul, iar trupul lui, legat de doua camile, a fost rupt in bucati. Ostasii care ramasesera alaturi de el au fost macelariti.



Petru Cercel, frumosul aventurier din Apus



Scurta si palpitanta cariera voievodala a acestui print neobisnuit, aparitie insolita in galeria domnitorilor care s-au perindat pe tronul Munteniei, s-a sfarsit cu o incercare de fuga. De scapat a scapat cu viata, pentru moment , dar tradarea insotitorilor sai - propriile sale garzi, in care avusese deplina incredere - i-a retezat sansele de a recapata domnia. Instalat pe tronul Tarii Romanesti in 1583, dupa ce castigase "cursa" pentru domnie invingandu-si potrivnicul - pe Mihnea, zis mai apoi Turcitul - Petru Cercel si-a inceput "mandatul" sub auspicii bune. Si-a asezat curtea la Targoviste, a investit in imbunatatiri edilitare si infrumusetari arhitecturale ale orasului, a adus cu el un suflu de Renastere occidentala si totul parea sa prevesteasca o epoca de liniste si progres. Dar datoriile facute pentru a procura banii cu care isi cumparase tronul l-au determinat sa puna biruri mari, care au impovarat poporul, iar ciocnirea dintre conceptiile sale moderne, occidentale si traditionalismul boierilor autohtoni l-au facut sa intre in conflict cu acestia.

In 1585 - dupa mai putin doi ani de domnie -, afland ca urma sa fie mazilit, Petru Cercel si-a adunat averea stransa si a pornit spre Transilvania. Dar a fost tradat chiar de oamenii din escorta sa: acestia i-au furat bogatiile, iar fugarul, lipsit de sprijin, a fost arestat si inchis. Cativa ani mai tarziu, dupa ce evadase din inchisoare, a "candidat" din nou pentru domnie dar, lipsit de sprijin, a pierdut competitia in favoarea fostului sau inamic, Mihnea, care, sprijinit de ambitioasa lui mama, a izbutit sa domneasca, in total, de trei ori, iar dupa ultima mazilire, pentru a scapa cu viata, a trecut la mahomedanism, ramanand in istorie sub porecla de Mihnea Turcitul.




Mihai Viteazul: puternicul si temutul voievod al celor trei tari romanesti



In vara anului 1600, puterea lui Mihai Viteazul ajunsese la apogeu: el stapanea acum toate cele trei trei tari romanesti, iar aceasta izbanda il facuse pe cat de celebru, pe atat de respectat in Europa. Cu atat mai tragica pare prabusirea sa, cu cat a venit foarte curand dupa acest moment de glorie. Dupa opinia istoricului Constantin C. Giurescu, "Cauzele caderii lui Mihai au fost, pe de o parte, rascoala nobililor ardeleni si intelegerea lor cu generalul imperial Basta, pe de alta parte, dusmania polonilor."


Generalul Basta era comandantul armatelor germane ale imparatului Rudolf al II-lea de Habsburg, stapanitorul Sfantului Imperiu Roman de Neam Germanic (un ansamblu de teritorii din Europa centrala, reunite Interesat de o alianta cu Mihai Viteazul in vederea apararii impotriva expansiunii spre vest a Imperiului Otoman, imparatul Rudolf a dat, initial, ajutor militar voievodului in actiunile acestuia de extindere a stapanirii sale peste cele trei tari romanesti. Nu a vrut, insa, sa il recunoasca drept domn al Ardealului, dorind sa pastreze pentru sine acest teritoriu si sa-i acorde lui Mihai Viteazul doar functia de guvernator.

In 1601, dupa mai multe neintelegeri si reconcilieri - de forma - cu generalul Basta, dupa mai multe confruntari cu nemesii unguri din Ardeal, se punea din nou problema stapanirii acestui teritoriu. Si, aici, Mihai Viteazul a fost prins - si a devenit victima - in jocul de interese al marilor puteri si al reprezentantilor acestora. Iata cum s-au succedat evenimentele, dupa descrierea aceluiasi mare istoric citat mai sus:


"La Turda, Mihai hotari sa-si desparta armata de aceea a lui Basta; voia sa plece mai degraba la Fagaras, spre a-si vedea sotia si copiii. Aceasta despartire insemna insa pentru domnul nostru libertatea de initiativa. Basta, care stia ca imperialilor le convenea mai mult o stapanire directa asupra Ardealului, iar nu prin intermediul unei personalitati atat de puternice, deci greu de maniat, cum era aceea a lui Mihai, se hotari sa impiedice - prin orice mijloace - o asemenea libertate. In zorii zilei cand voievodul trebuia sa plece spre Fagaras, la 9/19 august 1601, el trimise un detasament de trei sute de germani si valoni, acestia din urma comandati de ofiterii Jacques Beauri si Mortague. Aveau ordin sa-l aresteze pe Mihai, iar daca se opune, sa-l ucida. Asa se si intampla. Intrand in cortul domnului, Beauri ii spuse: "esti prins". Mihai rosti un singur cuvant: "ba", si dadu sa puna mana pe sabie. In aceeasi clipa insa, un valon il impusca, un al doilea ii strapunse pieptul, altii il lovira cu halebardele".
Si astfel, printr-un asasinat marsav, s-a incheiat scurta si glorioasa cariera de domn si cuceritor a lui Mihai care a lasat, totusi, in urma, o imensa speranta: aceea ca unirea celor trei tari romanesti e un fapt realizabil. Aveau sa treaca mai mult de trei veacuri pana sa se intample din nou dar, in tot acest timp, nadejdea a fost hranita si de faptul ca, odinioara, cineva aratase ca se poate.

Lunga domnie si tragica prabusire a lui Constantin Brancoveanu



Una dintre cele mai lungi domnii din istoria Valahiei, cea a lui Constantin Brancoveanu, domnie intinsa pe 25 de ani, s-a sfarsit in chip groaznic, cu mazilirea, torturarea si ucidera domnitorului de catre turci - care, totusi, ii fagaduisera domnia pe viata - si aceasta in urma intrigilor viclene ale propriilor sale rude. Brancoveanu a avut o domnie cu putine lupte, datorita, in cea mai mare parte, diplomatiei sale gratie careia a reusit mult timp sa pastreze un echilibru sanatos intre pretentiile turcilor - cei de care depindea mentinerea lui pe tron - si interesele Apusului crestin, care dorea sa-si extinda influenta spre Rasarit.
Jongland abil cu relatiile diplomatice cu toate marile puteri care ii amenintau tara, platind turcilor ceea ce ii cereau, dar cultivand si relatiile cu vestul, Brancoveanu a reusit sa mentina Tara Romaneasca intr-o stare de stabilitate politica remarcabila.

Dupa 1699, cand turcii, multumiti de acesta stare de lucruri si de generozitatea voievodului, i-au acordat domnia pe viata - un privilegiu rar - parea ca nu mai are a se teme de nimic. Pana in 1714 a avut parte de o epoca tihnita, in care a putut cladi palate si lacase de cult, a putut sprijini artele, invatamantul si stiintele si si-a putut creste copiii in liniste. Dar toate acestea s-au sfarsit in chip tragic, ca urmare a mai multor intamplari in care chiar oameni inruditi cu domnitorul au savarsit fapte care i-au grabit caderea. Un boier ruda cu el, spatarul Toma Cantacuzino, fara stirea si permisiunea domnitorului, ii ajutase pe rusi in razboiul acestora cu turcii (1711), lucru care ii suparase pe acestia din urma si ii facuse sa-l suspectezea pe domn de necredinta fata de ei. O alta ruda, unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, ravnind sa-l puna pe tron pe propriul sau fiu Stefan, a uneltit la Poarta, tesand intrigi care i-au alcatuit domnului o reputatie proasta in ochii turcilor. Iar acestia, desi ii dadusera domnuia "pe viata", n-au ezitat sa-si incalce promisiunea: l-au mazilit, ispititi pesemne si de marea avere pe care voievodul o adunase in timpul lungii sale domnii.

Brancoveanu, pe atunci in varsta de 60 de ani, si cei patru fii ai sai au fost adusi la Stambul si inchisi. Turcii l-au torturat pe batranul voievod pentru a afla unde-i sunt bogatiile apoi, la data de 26 august 1714, Brancoveanu a fost decapitat, dupa ce turcii il silisera sa asiste la executia celor patru fii. I-a urmat la tron Stefan Cantacuzino, asa cum dorise (si uneltise) tatal acestuia dar, dupa cum scrie Nicolae Iorga: "Ca o rasplata dumnezeiasca, i-a venit aceeasi pieire silnica, dupa doi ani singuri de domnie. Fu gatuit in temnita la Constantinopol, impreuna cu tatal sau foarte batran. "


Tradati pentru rasplata: Horea, Closca si Crisan




Inceputa in noiembrie 1784, in satul Curechiu (Hunedoara), rascoala lui Horea, Closca si Crisan, miscare cu caracter national si social, iscata ca o reactie a iobagilor romani din Ardeal, disperati de situatia lor economica si sociala tot mai greu de suportat, s-a incheiat dupa foarte scurt timp, la sfarsitul lunii decembrie a aceluiasi an, cand cei trei conducatori au fost prinsi si executati. Pe capetele lor se pusese cate un premiu de 300 de galbeni; totusi, sustinuti de majoritatea oamenilor din popor - constienti de faptul ca li se aparau interesele -, ei n-au putut fi capturati de autoritatile austro-ungare altfel decat prin tradare. S-au gasit cativa tarani care, ispititi de bani, au ajutat la capturarea celor trei, care stateau ascunsi, in vreme ce preotii romani care se raliasera miscarii umblau prin sate pentru a aduna banii necesari pentru ca Horea sa se poata duce din nou - pentru a cincea oara - la Viena, spre a pleda cauza iobagimii romane in fata imparatului austro-ungar, Iosif al II-lea.

La 27 decembrie 1784, cativa tarani s-au apropiat de Horea si Closca - acestia stateau ascunsi intr-o coliba de crengi, in codrul Scoragetului, din Muntii Gilaului - si, pretinzand ca umbla dupa vanat, au fost primit in coliba de cei doi. La un semnal, s-au napustit asupra lor, i-au legat si apoi i-au predat autoritatilor. Tot prin tradare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, si Crisan. A urmat judecata, apoi executia lui Horea si a lui Closca printr-o pedeapsa extrem de cruda - tragerea pe roata. Trupul lui Crisan, care se sinucisese in inchisoare, a fost zdrobit in acelasi fel. Si totusi, sacrificiul lor n-a fost zadarnic - un exemplu paradoxal de revolta care, desi infranta, va aduce totusi, macar in parte, schimbarile pe care le-a urmarit. In anul urmator rascoalei, 1785, printr-un act solemn datat 22 august si promulgat de imparatul Iosif al II-lea, in Ardeal a fost desfiintata iobagia.


Alexandru Ipsilanti, omul pe care Tudor Vladimirescu n-ar fi trebuit sa si-l faca aliat


Moartea lui Tudor Vladimirescu si infrangerea revolutiei conduse de el, in 1821, s-au datorat tradarii de catre cei cu care se aliase, eteristii condusi de Alexandru Ipsilanti. Eteria, organizatie europeana dedicata eliberarii crestinilor - si indeosebi a grecilor - de sub stapanirea otomana - a avut filiale in multe tari ale Europei, iar in Tara Romaneasca influenta ei s-a manifetstat cu precadere in evenimentele asociate revoltei din 1821. Dorind sa contribuie la eliberarea Valahiei de sub apasatoarea vasalitate fata de Inalta Poarta otomana si sa o scape de flagelul domniilor fanariote, Tudor Vladimirescu a imbratisat idealurile Eteriei si a incheiat o intelegere cu conducatorul acesteia, Alexandru Ipsilanti.

Se bizuiau pe sprijinul Rusiei; aceasta, insa, a dezaprobat miscarea. In plus, organizarea armatei eteriste lasa mult de dorit; trupele nedisciplinate ale lui Ipsilanti au jefuit pe drum multe gospodarii, starnind nemultumirea populatiei romanesti. Intelegerea dintre Alexandru Ipsilanti - devenit epitrop general al Eteriei - si Tudor Vladimirescu, conducatorul miscarii in Tara Romaneasca, prevedea ca Ipsilanti - dupa ce trecuse prin Moldova si Muntenia - sa iasa din tara cu trupele sale, pentru a nu starni o reactie dura si o interventie armata din partea turcilor. Dar, cand a devenit evident ca Ipsilanti nu era un conducator si un aliat de nadejde, conflictul intre cei doi a ajuns atat de grav, incat Alexandru Ipsilanti a hotarat sa se descotoroseasca de Tudor Vladimirescu, printr-un complot. Prin tradare, Tudor Vladimirescu - pe care poporul il numea deja "domnul Tudor", - a fost ridicat de la Golesti si apoi asasinat la Targoviste.



Cum l-a trădat Securitatea pe Ceauşescu



De două decenii, capii fostei Securităţi neagă cu vehemenţă orice implicare în Revoluţie. De fapt, Securitatea a dat lovitura fatală ceauşismului în dimineaţa de 22 decembrie 1989.

Primele ore ale zilei de 22 decembrie 1989 concentrează o serie de acţiuni de o importanţă crucială în ansamblul Revoluţiei române. Ieşirea în stradă a unor mari grupuri de oameni, în mai multe oraşe din ţară, a reprezentat picătura care a umplut paharul, în lungul şir de evenimente care au dus la prăbuşirea dictaturii ceauşiste. Cum şi de ce au ieşit pe străzi sute de mii de oameni în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în Bucureşti, Braşov, Craiova, Ploieşti şi în alte mari oraşe? Cum de s-au sincronizat aceste mişcări aproape la minut? Răspunsul la aceste întrebări n-a fost niciodată formulat. El trebuie căutat în arhivele nescrise ale Securităţii. „Adevărul" vă prezintă momentele în care Securitatea a lăsat garda jos, în speranţa unei Revoluţii din care să iasă cu faţa curată.

La un scurt tur de orizont peste ţară, putem constata că, în multe oraşe din România, lideri ai Revoluţiei au fost dovediţi ulterior ca lucrători sau colaboratori ai Securităţii.






Din mai multe surse http://www.descopera.ro