Cum l-a tradat Securitatea pe Ceausescu

Cum l-a tradat Securitatea pe Ceausescu

De doua decenii, capii fostei Securitati neaga cu vehementa orice implicare in Revolutie. De fapt, Securitatea a dat lovitura fatala ceausismului in dimineata de 22 decembrie 1989. Primele ore ale zilei de 22 decembrie 1989 concentreaza o serie de actiuni de o importanta cruciala in ansamblul Revolutiei romane. Iesirea in strada a unor mari grupuri de oameni, in mai multe orase din tara, a reprezentat picatura care a umplut paharul, in lungul sir de evenimente care au dus la prabusirea dictaturii ceausiste. Cum si de ce auiesit pe strazi sute de mii de oameni in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, in Bucuresti, Brasov, Craiova, Ploiesti si in alte mari orase? Cum de s-au sincronizat aceste miscari aproape la minut? Raspunsul la aceste intrebari n-a fost niciodata formulat. El trebuie cautat in arhivele nescrise ale Securitatii. „Adevarul” va prezinta momentele in care Securitatea a lasat garda jos, in speranta unei Revolutii din care sa iasa cu fata curata.

Oamenii sistemului

La un scurt tur de orizont peste tara, putem constata ca, in multe orase din Romania, lideri ai Revolutiei au fost dovediti ulterior ca lucratori sau colaboratori ai Securitatii.
La Galati, cel mai vocal revolutionar a fost, in 22 decembrie 1989, actorul Vlad Vasiliu. Din balconul Comitetului Judetean a intretinut zvonistica despre pericole iminente care ar fi urmat sa se abata asupra Galatiului. Vasiliu este astazi liderul unei asociatii de revolutionari, desi CNSAS a constatat ca a fost colaborator al Securitatii. Nemaipunand la socoteala faptul ca si-a recunoscut delatiunile intr-un amplu articol din „Adevarul”.
La Brasov, tot un colaborator al Securitatii a fost cel care a starnit muncitorii de la Intreprinderea de Constructii Aeronautice – Ghimbav, in dimineata zilei de 22 decembrie: Lucian Beschea, subinginer la ICA Ghimbav in 1989. Acesta a organizat o greva generala si i-a indemnat pe toti muncitorii sa iasa in strada. Mai apoi a ajuns presedintele FSN-ului in intreprindere. Beschea figureaza intr-un raport al CNSAS pe anul 2009 in calitate de colaborator al Securitatii.
La Focsani, omul care a declansat revolutia vranceana a fost interpretul de muzica usoara Paraschiv Usturoi, mai cunoscut ca Puiu Siru. El a folosit boxele pe care le intrebuinta la concerte pentru a strange multimea in piata centrala din Focsani in ziua de 22 decembrie. Pana atunci, nimeni nu cracnise impotriva regimului. Si Usturoi a fost dovedit turnator al Securitatii, cu doi ani inainte de decesul sau, survenit in 2009. E usor de presupus cine l-a indemnat pe rapsod sa cheme lumea in strada in aceeasi dimineata in care si altii ca el faceau acelasi lucru in diverse orase din tara.
Toate acestea, puse cap la cap, reprezinta argumente puternice ca Securitatea avea un plan pentru momentul debarcarii lui Ceausescu, iar agentii sai si-au jucat bine rolurile mai ales in marile intreprinderi, acolo unde erau concentrati foarte multi oameni. Discreti si astazi, capii fostei Securitati se apara spunand ca toate acestea nu au fost decat niste coincidente, ca nu exista niciun plan si ca ei nu au fost decat niste victime ale Revolutiei.

Acordul securistilor si al militienilor

Totusi, generalul Marin Neagoe, care in decembrie 1989 era seful Directiei a V-a a Securitatii (Directia de protectie si paza), a „scapat” o declaratie lamuritoare in fata Comisiei „Decembrie ’89″: „Eu luasem masuri de dimineata, pentru ca stiam ca lumea va veni si ca se va intampla ceva cand vor veni oamenii care voiau sa intre in Comitetul Central. Pe 22 dimineata am chemat oamenii mei si le-am spus sa nu traga si sa lase oamenii sa intre. Cand am dat acest ordin, dimineata la 7, eu stiam ca vin intreprinderile peste noi”. In „Adevarul” de maine veti putea citi un amplu interviu cu generalul Neagoe.
La Brasov, Revolutia a inceput la 21 decembrie 1989. Muncitorii de la ICA Ghimbav au iesti pe portile intreprinderii si, fara niciun impediment, s-au oprit in fata Comitetului Judetean. Nimeni nu a tras in ei, ba chiar Militia i-a escortat spre centrul orasului. Totul s-a desfasurat in buna ordine pana la izgonirea din sediu a vechii structuri de putere si cateva ore dupa aceea, adica pana in seara de 22 decembrie. In Brasov s-au tras primele gloante abia in noaptea de 22 spre 23 decembrie.
Pe cand la Brasov muncitori de la ICA intrau in oras escortati de Militie, la Bucuresti, mitingul din Piata Palatului era boicotat si cu acordul pasiv al securistilor si al militienilor care ar fi trebuit sa asigure linistea. Este inca o dovada ca in interiorul sistemului s-a dat unda verde pentru grabirea schimbarii lui Ceausescu. Nu la fel s-a intamplat la Cluj-Napoca, unde iesirea in strada nu a fost organizata, ci haotica. In dupa-amiaza de 21 decembrie 1989, in orasul de pe Somes au fost impuscati de Armata 12 oameni. La fel s-a intamplat in toate orasele in care protestul a fost spontan si nu organizat in fabrici.

Slabirea vigilentei

La Ploiesti, consemnul a fost acelasi: slabirea vigilentei. Fostul militan Andrei Banu isi aminteste, in cartea „Revolutia romana – Ploiesti, Prahova”, un ordin straniu venit de la Securitate, dupa izbucnirea evenimentelor de la Timisoara: „Colegii de la Securitate, care aveau responsabilitate in Universitatea de Petrol si Gaze din Ploiesti, ¬ne-au dat dezlegare sa lasam sa plece toata lumea spre Bucuresti. Consemnul nostru initial era sa nu lasam pe nimeni spre Bucuresti, dar ni s-a spus sa-i lasam, ca «si asa se duce nea Nicu». Deci, asta a fost cu cateva zile inainte de plecarea lui nea Nicu”. La Craiova, muncitorii de la Fabrica de Avioane au plecat, in dimineata zilei de 22 decembrie 1989, spre centrul orasului. Aveau pancarte pregatite dinainte, nu se stie nici azi de catre cine, pe care scria „Timisoara, te iubim, din Craiova noi venim”.
“Surprinzator a fost faptul ca atunci, dimineata, a venit la poarta mare a uzinei un barbos, pe o motocicleta. Eu cred ca era securist, dupa cum arata.”
Francisc Cune, fost inginer la Grivita Rosie

Ultima mare lovitura in Ceausescu

Eugen Chiticariu avea 21 de ani in 1989 si lucra ca muncitor necalificat la Institutul Agronomic din Bucuresti. In dimineata de 22 decembrie a plecat de acasa, dupa ce a aflat de prin vecini ca s-a tras in noaptea precedenta la Universitate. S-a dus sa vada ce a ramas in urma „razboiului”.
„Era in jurul orei 10.15, dimineata. Am plecat de pe strada Turda, unde locuiam, spre Arcul de Triumf. De acolo voiam sa iau autobuzul spre Piata Romana. Cand am ajuns la Arcul de Triumf, se vedea o coloana de muncitori venind pe Bulevardul Kiseleff. Coloana incepea aproape de Arcul de Triumf si se termina pe la Casa Scinteii si era foarte ordonata: ocupa un singur sens de mers. Nu am vazut nicio masina trecand, ceea ce ar putea insemna ca a fost oprita si circulatia. Am inteles mai tarziu ca erau muncitorii de pe Platforma Industriala Pipera. M-a frapat ca erau perfect organizati, iar in stanga coloanei erau militieni cam din 15 in 15 metri, care asigurau bunul mers al manifestatiei.”

Motociclistii barbosi

Chiticariu s-a alaturat si el coloanei. A aflat ca oamenii mergeau in centrul orasului. „Pe Kiseleff am ajuns in dreptul cladirii Ambasadei URSS. Cei din capul coloanei, liderii, au spus ca trebuie sa ne oprim si sa strigam «Gorbaciov, Gorbaciov!». S-a strigat «Gorbaciov, Gorbaciov!». Apoi s-a mai strigat si «Olé, olé, Ceausescu nu mai e!». Desi Ceausescu nu fugise. Coloana a inaintat pe Bulevardul 1 Mai, a ajuns la Piata Chibrit, apoi pe Grivita, la Uzinele Grivita, unde s-au alaturat si muncitorii de acolo. Am intrat pe Calea Victoriei si apoi in Piata Palatului unde lumea intrase deja in Comitetul Central.”
Francisc Cune era, in 1989, inginer la Grivita Rosie. In dimineata zilei de 22 decembrie se afla in curtea uzinei: „Surprinzator a fost faptul ca atunci, dimineata, a venit la poarta mare a uzinei un barbos, pe o motocicleta. Eu cred ca era securist, dupa cum arata. Ne-a spus sa iesim din curte, sa mergem la Comitetul Central, sa-l dam jos pe Ceausescu, sa facem ceva. De-a lungul timpului am auzit de la diversi oameni ca astfel de motociclisti au mai mers si pe la alte fabrici cu aceleasi indemnuri”.
Chiticariu a mai remarcat ca la coloana nu s-au alaturat locatarii din blocurile pe langa care treceau. „Oamenii se uitau pe geam, dar nu se alatura nimeni. Bucurestenii simpli au iesit dupa ce au aflat de la televizor ca totul e bine.”
In Raportul Comisiei „Decembrie ’89″ se arata ca, in jurul orelor 10-11, in Piata Palatului se adunasera aproximativ 100.000 de oameni. Acelasi raport mai consemneaza declaratia revolutionarului Vasile Zosim, care s-a aflat intr-o coloana de muncitori venita de pe Platforma Industriala Militari: „Pe tot parcursul, desi ne-am intalnit cu unele baraje militare, datorita ordinei in care se desfasura deplasarea coloanei, nu au avut loc altercatii sau alte incidente”. Miscarea din dimineata zilei de 22 decembrie n-a fost, asadar, una marcata de neprevazut si spontaneitate, ci una ordonata si, din cate se pare, dirijata.

Vin muncitorii!

Stefan Andrei, care in 1989 era viceprim-ministru al Guvernului Romaniei, confirma faptul ca Securitatea era la curent cu miscarile de pe platformele industriale din dimineata de 22 decembrie 1989. In acele momente, Andrei se afla in cladirea Comitetului Central. „La un moment dat, in dimineata de 22 decembrie, Gheorghe Ratiu, un ofiter din Directia I a Securitatii, i-a spus lui Ceausescu ca vine o coloana de la 23 August. Ceausescu a zis: «Vin muncitorii mei sa ma apere!». La care ofiterul i-a raspuns: «Nu, nu. Vin sa ceara plecarea dumneavoastra». Aia a fost o mare lovitura pentru Ceausescu”.

Cine a deschis usa

Planul Securitatii a culminat cu un gest cu valoare simbolica si concreta in egala masura. Omul care a deschis usa principala a Comitetului Central, pentru ca revolutionarii sa poata da navala inauntru, a fost un ofiter de Securitate. Dumitru Burlan, care in 1989 era colonel in cadrul Directiei a V-a a Securitatii, isi aminteste: „S-a spus ca Iulian Vlad personal a deschis usa CC-ului.

Nu este adevarat. L-a pus pe maiorul Anton Avram, de la Securitate. Acest Avram a tras de ivar, la ordinul generalului Vlad. Avram traieste si e mare patron. Usa de la CC nu se putea deschide pe dinafara decat cu tancul, impingand cu turela, sau pe dinauntru, cu cheia. Usa a fost deschisa din interior. Cred ca asta se intampla cam in momentul in care Ceausescu urca in elicopter”.
Dumitru Burlan, care se ocupa contrainformativ cu securitatea familiei prezidentiale, confirma ca Securitatea a anticipat caderea lui Ceausescu si a contribuit la asta. Mai mult, colonelul Burlan relateaza o intamplare de o importanta deosebita. El sustine ca superiorul sau direct, generarul Marin Neagoe, seful Directiei a V-a a Securitatii, discuta cu alti capi ai Securitatii despre inlaturarea dictatorului.

„La 3 decembrie 1989 m-am dus cu niste casete audio la generalul Marin Neagoe, seful Directiei a V-a. Am avut urmatoarea convorbire cu el. I-am spus: «Tovarase general, ma cunoasteti de 22 de ani, v-am executat tot timpul ordinele. Am o rugaminte. Vreau sa ma schimbati din acest colectiv sau din Directie. Am acasa trei copii si nu vreau sa fiu acuzat de tradare. Fapt pentru care v-am adus patru casete si un casetofon la care sa le ascultati. Ascultati casetele si luati masurile ce se impun». El n-a luat casetele. Mi le-a dat inapoi. Si a zis: «Bine, Burlane. Du-te, si de acum incolo vii tot la mine sa-mi raportezi. Asta pana la 1 ianuarie. Ca dupa aia o sa vezi tu». Ce concluzie sa trag eu cand aghiotantul lui Ceausescu spune o treaba ca asta?”

Intrebat ce se afla pe casetele audio, Burlan raspunde senin: „Pe casete erau convorbiri intre generalii Neagoe, Stanculescu (prim-adjunct al ministrului Apararii), Nicolicioiu (seful unitatii de contraspionaj UM 0110, supranumita si „unitatea anti-KGB”) si altii. Complotau cum sa faca. Puneau la cale. Spuneau lucruri cu privire la cum sa scape de Ceausescu, care s-au regasit ulterior in cursul evenimentelor.

Unde sa se intalneasca, ce sa faca. Vorbeau la telefon, dar nu credeau ca sunt ascultati. Numai eu ascultam telefoanele astea, pentru ca, tehnic vorbind, un telefon nu putea fi ascultat de doi oameni in acelasi timp. M-am gandit si sa ma duc la Ceausescu sa-i dau in gat, dar Ceausescu putea sa ma repeada, sa nu asculte casetele si sa ma trimita la superiorul direct, adica in gura lupului, la Neagoe”.

Generalul Marin Neagoe, fostul sef al Directiei a V-a a Securitatii, confirma povestea cu casetele aduse de Burlan. „Erau discutii, dar asa, prin deductie, ce facem daca vin oamenii. Dar ne sfatuiam: «sa nu tragem, sa nu facem». Pe casete nu stiu ce era, ca nu le-am ascultat. Mi-a spus si mie Burlan ca eu complotam cum sa-l dau jos pe Ceausescu. Dar eu n-am vorbit cu nimeni. Eu mi-am facut datoria ca orice ostas al tarii. El ne-a tradat pe noi, nu noi pe el”.

“Eu luasem masuri de dimineata, pentru ca stiam ca lumea va veni si ca se va intampla ceva cand vor veni oamenii care voiau sa intre in CC. Pe 22 dimineata am chemat oamenii mei si le-am spus sa nu traga si sa lase oamenii sa intre. Cand am dat ordin dimineata la 7 sa nu se traga, eu stiam ca vin intreprinderile peste noi.”


Eugen Neagoe, fost sef al Directiei a V-a a Securitatii

Sursa: Adevarul