Declinul familiei, declinul societății

Declinul familiei, declinul societății

Tema de azi ne-a fost inspirata de un dosar publicat pe 25 iulie in ziarul britanic The Guardian: “Casatoria scade in popularitate la tinerii europeni afectati de austeritate si apatie”. Subtitlul e la fel de sumbru: expertii dau vina pe schimbarile economice si culturale pentru numarul scazut al nuntilor.

Din 2006 am atentionat mereu ca experimentele sociale moderne privind casatoria si familia promovate in numele “drepturilor omului” vor duce inevitabil la declinul institutiei casatoriei si familiei. Din nefericire, am avut dreptate. Tot mai frecvente sunt stirile, studiile si sondajele de opinie care confirma ceea ce atit noi cit si altii am prezis cu ani in urma. Incepind cu 1989, societatea a inceput sa experimenteze cu “parteneriatele civile”, in acel an Danemarca legalizind pentru prima data in istorie concubinajul – atat heterosexual cat si homosexual.

Parteneriatele civile au oferit, astfel, tinerilor oportunitatea sa opteze pentru un cadru de convietuire strain casatoriei. Incepind cu 2002, societatea a inceput sa experimenteze “casatoriile” unisex, Canada devenind prima tara din lume care sa le legalizeze si sa le declare un drept. Olanda a facut la fel, apoi Belgia, Scandinavia (cu exceptia Finlandei), iar dupa ele, si alte tari europene, ultimele fiind Marea Britanie si Franta socialista in 2013.

Si tot din 2002, oameni de buna credinta, organizatii pro-familie si pro-viata din Europa si restul lumii au inceput sa atentioneze ca legiferarea structurilor sociale paralele casatoriei si familiei naturale va avea conscinte negative si de lunga durata pentru societatea occidentala. Noi ne-am alaturat acestor voci in 2006. Argumentele noastre in favoarea prudentei au fost respinse, cei care le-au propus fiind etichetati ca “bigoti”, “intoleranti”, “depasiti”…

Iata insa ca tot mai multe articole si studii apar, atit in Europa occidentala cit si in Statele Unite care indica o tendinta foarte ingrijoratoare: numarul tinerilor care se casatoresc e in scadere, numarul copiilor nascuti si crescuti in familii monoparentale e in crestere, cheltuielile publice pentru sprijinul lor sunt in crestere – increderea tinerilor in cea mai importanta institutie sociala, familia si casatoria, a ajuns la o limita minima nemaintilnita pina acuma. Despre ce e vorba?

Apatie

Conform articolului din Guardian, apatia tinerilor europeni fata de casatorie si familie este ingrijorator de ridicata. Majoritatea tinerilor europeni nu vor sa auda de familie ori casatorie. Articolul descrie in mod special apatia fata de casatorie si familie a tinerilor din Italia, Franta, Polonia, Spania si Grecia.

In Italia anului 2013 au fost incheiate mai putin de 200.000 de casatorii, numarul cel mai scazut din ultimii 100 de ani. In ultimii zece ani numarul casatoriilor a scazut cu 24%, iar fata de 1965, cu 50%. Rata casatoriilor a fost anul trecut de 3,3/1000 de persoane, fata de 4,6/1000 in 2003. Expertii italieni atribuie declinul schimbarilor “culturale” care au avut loc in Italia ultimelor decade. Tinerii au devenit mai putin interesati in religie si traditie si multi prefera sa traiasca in concubinaj decit casatoriti. Motivatia economica insa e si ea prezenta, tinerii spunind ca nu au o situatie financiara propice pentru formarea unei familii ori sa faca copii. Din aceasta cauza, multi tineri locuiesc cu parintii lor. Statisticile europene arata ca aproape jumatate dintre tinerii europeni intre 18 si 30 de ani inca locuiesc cu parintii lor. Lipsa casatoriilor inseamna lipsa copiilor si declinul demografic al Europei.

In Spania, varsta media a barbatilor care inca se casatoresc este de 37,2 ani, cu aproape 10 ani mai ridicata decit in anii 80. Gandirea seculara devine si ea tot mai influenta la tinerii spanioli, multi respingind casatoria pentru ca ar fi o institutie “patriarhala” incompatibila cu egalitatea intre sexe si libertatea sexuala.

In Franta, indica sociologii, un factor care a cauzat scaderea numarului casatoriilor a fost legalizarea parteneriatelor civile. Numite “pax” (adica “pacte civil de solidarite”), ele sunt foarte populare la tinerii francezi. Au fost introduse in 1999, iar in 2013 tot la trei casatorii traditionale s-au incheiat doua parteneriate civile (pacs). Doar o parte a celor care formeaza “pax” se casatoresc ulterior. „Partenerii” casatoria traditionala pentru ca nu sunt interesati in obligatiile si responsabilitatile aferente casatoriei traditionale: monogamia, viata de cuplu, loialitatea. Parteneriatele civile sunt suficiente pentru scopul principal si aproape exclusiv al partenerilor: impozitele pe cuplu sunt mai mici decit ale persoanelor necasatorite.

Situatia e sinistra si in Grecia, informeaza sociologii greci. Mai mult de 60% dintre tinerii greci sunt fara slujbe, cea mai ridicata rata de somaj in rindul tinerilor din Uniunea Europeana. O alta cauza a declinului casatoriei este mentalitatea noua a tinerilor care prefera o viata fara obligatii ori responsabilitati pentru o alta persoana in viata lor, cum ar fi sotul ori sotia, ori responsabilitatea de a aduce pe lume si creste copii.

Si Polonia catolica a fost afectata de trendul european anti-casatorie. Anul trecut numarul casatoriilor in aceasta tara a fost cel mai redus din 1945 incoace. In Polonia, 43% dintre tinerii intre 25 si 34 de ani inca locuiesc cu parintii lor. Asta, remarca un sociolog, reflecta atitudinea tinerilor: “independenta fara responsabilitate”. Consecintele sunt palpabile: numarul copiilor nascuti tinerelor necasatorite a ajuns anul trecut la 21% din totalul copiilor nascuti in Polonia. Un lucru surprinzator, adauga The Guardian, intrucat 95% dintre polonezi sunt catolici. Pentru multi tineri polonezi casatoria nu mai e un “obiectiv de viata”.

La fel si in Australia…

Dezintegrarea familiei cauzeaza pierderi economiei australiene de peste 14 miliarde de dolari anual. Acestea sunt fonduri publice alocate pentru cheltuielile de judecata si asistenta sociala pentru familiile dezintegrate. Anual statul australian plateste, in medie, 1.100 de dolari fiecarei familii in criza. Suma aceasta implica consiliere ori plata chiriilor. Recent, statul australian a anuntat ca va demara o politica sociala de prevenire a crizelor in familii ori a dezintegrarii lor, inclusiv strategii pentru diminuarea ratei divortului. Fiecare divort cauzeaza o pierdere de 100.000 de dolari, o suma care creste exponential considerind ca anual 50.000 de australieni divorteaza. In plus, statul australian intentioneaza sa emita bonuri de 200 de dolari anual pentru consiliere premaritala fiecarui cuplu care intentioneaza sa se casatoreasca.

Anual, 50.000 de australieni divorțează

…si SUA

Ironic, tot pe 25 iulie, revista americana Time a publicat si ea un dosar privind declinul casatoriilor in America. Un sondaj de opinie efectuat la 1000 de tineri nascuti dupa 1980 reflecta confuzia privind casatoria si viata de familie, pe de o parte, cit si masura in care au fost afectati in gindirea lor privind casatoria de teoriile “moderne” privind institutia casatoriei pe care le invata in scoala:

• 43% dintre ei cred ca e potrivit ca inainte de casatorie cuplul sa primeasca o licenta de “convietuire” de 2 ani, dupa care sa decida daca vor sau nu sa se casatoreasca.
• 33% cred ca e potrivit ca licentele de casatorie sa fie emise pe perioade specifice de timp, si limitate in timp, asemenea imprumuturilor din banca: pe 5, 7, 10, sau 30 de ani, dupa care termenii casatoriei pot fi “renegociati.
• 21% cred ca solutia ar fi ca, dupa 8 ani de mariaj, sotilor sa li se permita sa-si aleaga un nou sot.
• 10% cred ca societatea ar trebui sa le acorde dreptul la “parteneri multipli” pe durata casatoriei.
• In fine, 40% cred ca e oportuna abolirea casatoriilor “pe viata”.

Consecinte

Oare stiu acesti tineri ce pericolele ii asteapta? Inteleg consecintele acestor idei, daca ele sunt puse in aplicare? Fara indoiala evolutiile recente in doctrina si gandirea sociala a Europei si Americii sunt in primul rind de blamat pentru declinul casatoriei in Europa si America. E lucrul acesta unul bun? Nicio persoana rationala nu poate spune „da”. Institutia familiei intemeiata pe casatorie creeaza si mentine ordinea sociala; fara ea, societatea degenereaza, mai devreme sau mai tarziu, in haos.

Suntem pur si simplu bombardati cu ideea ca ar exista “mai multe si variate forme de familie”. Ideea asta poate fi fluturata la nesfarsit, dar realitatea nu poate fi ignorata pentru ca e doar una: nu toate “formele de familie” sunt, in realitate, egale. „Casatoriile” intre persoane de acelasi sex nu au nicio utilitate sociala. La fel, parteneriatele civile – ele nu duc la coeziunea sociala generata de casatorie. Singura “forma de familie” dovedita utila societatii de-a lungul mileniilor a fost, este, si va ramine familia naturala constituita dintr-un barbat si o femeie, uniti prin casatorie, si copiii lor.

Sursa:http://gandeste.org