INFERNUL Revolutiei - Iliescu a chemat trupele
Destinul romanie blocat de guvrnari iresponsabile care au ditrus viitorul generatiilor tinere .
In 1989 eram o tara Industriala cu productii record in Agricultura , Industria exporta in toata lumea ,
ia acum nu mai avem nimic din drepturile acelor vremuri , dreptul la munca ,
invatamant si sanatate gretuit , dreptul la odihna in statiuni special amenajate, etc. .
Iliescu a chemat trupele sovietice – 23 decembrie 1989, ora 15:00! Ion Iliescu: “în seara de 22 decembrie, am avut o convorbire telefonică cu un locţiitor al ambasadorului URSS(…)”
Stenograma Iliescu Tiajelnikov. Ion Iliescu catre Evgheni Tiajelnikov:”Noi ne-am bucurat de simpatia acestor mase – N-a fost o campanie anticomunistă – Avem nevoie de sprijin, că aceasta este cea mai importantă problemă acum să frânăm posibilitatea elementelor de dreapta de a prelua comanda. Ceauşescu se temea. Au fost încercări din partea unor cadre superioare ale Armatei de a organiza răsturnarea lui Ceauşescu, au simţit că nu există forţe politice capabile să-l răstoarne.”
Prinicipalul instrument de diversiune din timpul Revoluţiei a fost coordonat de Silviu Brucan, fost conducător al Radioteleviziunii între 1962 şi 1966! Printre cei care au spus vrute şi nevrute, în direct, se mai numără: George Marinescu, Cico Dumitrescu, generalul Nicolae Militaru, Mihai Lupoi, Virgil Măgureanu şi alţii. „Granzii”, ca generalul Militaru, au vorbit din studioul 5, alţi revoluţionari, din studioul 4, unde se afla şi Teodor Brateş.
Dan Marţian a fost presedinte al Camerei Deputatilor, in perioada 1990-1992, apoi vicepresedinte al aceleiasi Camere, in legislatura 1992-1996. A fost membru fondator al FSN si co-presedinte al CPUN. Dan Martian a fost numit ambasador la Lisabona in primavara anului 2001.Absolvent al Universitatii “M. V. Lomonosov” din Moscova, decedat la Lisabona, ca ambasador, in al doilea mandat al lui Iliescu, din cauze necunoscute.
Emil (Cico) Dumitrescu - Constantin Bucur: Emil Cico Dumitrescu a fost prins la un simpozion la care au venit si delegatiile din blocul sovietic. In pauza de masa si-au lasat caschetele pe hol, am plantat microreceptori in caschete si asa l-am dovedit pe Cico.Cico Dumitrescu: “În ‘80 am fost arestat vreo cinci luni. Am hârtie că doi ani am fost urmărit de Securitate, am aflat şi eu la Revoluţie. Mă acuzau că am vândut secrete.
Cico Dumitrescu: “„Cu Iliescu am fost coleg la «Ape», nu la Moscova” Ion Iliescu: “Va dati seama ca nu la “chemarea” lui Cico Dumitrescu am fost la TVR (cu care de altfel nu am fost coleg – el era cadru militar in marina). Si altii afirma acelasi lucru, probabil cu bune intentii” (Deci ori Cico minte ori ,Iliescu). Omul care l-a chemat pe Ion Iliescu la TVR (Pe 22 decembrie, în jurul orei 14.15, căpitanul de rang I Emil (Cico) Dumitrescu şi-a făcut apariţia la Televiziunea Română. Discursul lui a fost difuzat din Studioul 5 al Televiziunii Române, de unde cu numai zece minute mai devreme vorbea generalul Nicolae Militaru. La ora 14.35 Iliescu vorbeste la televiziune, cu 10 minute inainte a vorbit cu gen. Stanculescu.
“Căpitanul Cico Dumitrescu cerea în direct ca Ion Iliescu să se prezinte la Televiziune: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune! Trebuie, tovarăşi, să ne organizăm! „Tovarăşul Iliescu era în zonă, fiind contactat de Sergiu Nicolaescu.
Cico Dumitrescu: “Pentru că aşa ştia toată lumea. Dacă o să cadă Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu este cel care trebuie să-i ia locul. Se spunea şi la Europa Liberă, şi peste tot.”
Cico Dumitrescu: “Pentru că aşa ştia toată lumea. Dacă o să cadă Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu este cel care trebuie să-i ia locul. Se spunea şi la Europa Liberă, şi peste tot.”
Cico Dumitrescu: “Între 2000 şi 2004 am fost consilier prezidenţial. Imediat după Revoluţie am fost şeful Direcţiei Generale de Presă şi Sport.”
Documentul care îl acuză pe Emil Cico Dumitrescu că le-a vândut ruşilor secrete de stat în anii ’80
Florin Velicu: Persoana care l-a insotit pe Ion Iliescu in permanenta, fostul angajat al Consiliului Culturii Florin Velicu povesteste despre Iliescu: “Dupa eveacuarea lui Ceausescu din CC, mi-a venit brusc ideea sa iau legatura cu Iliescu. L-am sunat pe Iliescu. Si colegii ma impingeau. Ei stiau legatura noastra…
13:00, 13:05. Incepuse transmisia pe televizor. Biroul lui Ladislau Hegedus era plin. Plin era, cu tot felul de salariati, bineinteles. Se uitau la televizor. Eu il cunosteam pe Hegedus, lucrand in aceeasi institutie. De fapt, si Iliescu il cunostea foarte bine. Si eu i-am zis: «Domnule, fa legatura cu cineva de la Armata». Zice: «Pot sa-i fac cu Hortopan sau cu Stanculescu». Mi-a si explicat Hegedus de ce: cu fiecare din cei doi lucra la spectacolele omagiale. A sunat la minister. Desi au trecut 15 ani, si acum imi aduc aminte, era numarul 272 pe scurt.
262.262, pe scurt. A sunat la minister si a dat peste Stanculescu. Stanculescu i-a spus, n-am auzit, dar am inteles chestia asta de la el (de la Ion Iliescu, n.a.)… «Ma cheama acolo». Stanculescu i-a spus sa vina acolo. A fost un moment de genialitate a lui Iliescu, pe care l-am vazut uitandu-se la televizor.
Cand Iliescu vorbea la telefon cu Stanculescu era lume in jur?
Da, multa.
Cand Iliescu vorbea la telefon cu Stanculescu era lume in jur?
Da, multa.
Cam cate persoane?
Toti salariatii de la Hegedus, 10-15 persoane. Iliescu era fixat pe televizor…
Toti salariatii de la Hegedus, 10-15 persoane. Iliescu era fixat pe televizor…
Incercati sa va aduceti aminte ce-i spunea Iliescu lui Stanculescu?
«Care e situatia?» Lucruri pe undeva generale. «Care-i situatia, ce se intampla?» Probabil ca ala ii dadea niste raspunsuri, dar esential era ca il chema insistent acolo.
«Care e situatia?» Lucruri pe undeva generale. «Care-i situatia, ce se intampla?» Probabil ca ala ii dadea niste raspunsuri, dar esential era ca il chema insistent acolo.
La MApN.
Da, la Armata.
Da, la Armata.
Probabil i-a spus ca este la conducerea Armatei.
Nu se auzea. Noi auzeam doar ce spune Iliescu, nu ce spune Stanculescu. Stiu ca a dat un telefon si la Televiziune. Dar era fixat pe ecranul televizorului, era ca un magnet. Cand a vazut Televiziunea deschisa, cu tot ce se intampla acolo, haosul ala… Repet, eu as face aceasta miscare de traveling, vizavi de pozitia lui din biroul sau, unde era foarte pasiv si discuta relaxat, si pozitia electrizanta, cand a vazut ce se intampla la Televiziune. Eu cred ca in momentul ala s-a gandit ca pierde trenul. Ceva s-a intamplat cu el, ca a devenit electrizat. Am plecat de la Hegedus…
Nu se auzea. Noi auzeam doar ce spune Iliescu, nu ce spune Stanculescu. Stiu ca a dat un telefon si la Televiziune. Dar era fixat pe ecranul televizorului, era ca un magnet. Cand a vazut Televiziunea deschisa, cu tot ce se intampla acolo, haosul ala… Repet, eu as face aceasta miscare de traveling, vizavi de pozitia lui din biroul sau, unde era foarte pasiv si discuta relaxat, si pozitia electrizanta, cand a vazut ce se intampla la Televiziune. Eu cred ca in momentul ala s-a gandit ca pierde trenul. Ceva s-a intamplat cu el, ca a devenit electrizat. Am plecat de la Hegedus…
A mai dat si alte telefoane?Nu. De aici incep incurcaturile istoriei si falsurile. Pentru ca foarte multa lume a vrut sa ma faca pe mine… Bine, unii m-au facut si ofiter acoperit.
Va pot explica eu de ce…Si eu va pot explica de ce cei doi (Gelu Voican Voiculescu si Sergiu Nicolaescu, n.a.) m-au facut soferul lui Iliescu. In realitate, n-am plecat eu cu el din Casa Scanteii. El a plecat cu masina lui, eu cu masina mea, impreuna cu o colega de la Hegedus, Marcela Iacob este numele ei, si am plecat la el acasa. Eu, dupa Iliescu…
O secunda. Sa ne intelegem: Iliescu a mai avut cel putin alte doua convorbiri telefonice. Vorbeste cuSuzana Gadea, vorbeste cu Stanculescu, vorbeste la Televiziune, vorbeste acasa cu Nina… Da. De la Hegedus.
Vorbeste la Comitetul Central, unde da de un revolutionar pe nume Luca.
De asta nu stiu eu. Nu cred ca a mai vorbit cu cineva.
Prin urmare, sa punctam ca, in mod categoric, Ion Iliescu a stat acasa o jumatate de ora.
Categoric! De acolo am plecat, el cu masina nu stiu cui, spre Televiziune, eu din nou cu masina mea si cu Marcela Iacob inauntru…”
De asta nu stiu eu. Nu cred ca a mai vorbit cu cineva.
Prin urmare, sa punctam ca, in mod categoric, Ion Iliescu a stat acasa o jumatate de ora.
Categoric! De acolo am plecat, el cu masina nu stiu cui, spre Televiziune, eu din nou cu masina mea si cu Marcela Iacob inauntru…”
Dumitru Mazilu - In perioada 1965-1966, Dumitru Mazilu deţine funcţia de director al Şcolii de ofiţeri de Securitate de la Băneasa.
Între anii 1986-1989, a fost pus sub stare arest la domiciliu.
Între anii 1986-1989, a fost pus sub stare arest la domiciliu.
Cornel Dinu- („Procurorul”), Pe Cornel Dinu l-a dus mintea să meargă ţintă la Televiziunea Română în după-amiaza de 22 decembrie. A fost introdus în cercul puterii de Dan Marţian: „Am intrat împreună într-un birou de la etajul doi, unde se redactau ştirile lansate pe post. Înăuntru era şi Ion Iliescu. I-am amintit cum îmi ratasem intrarea în politică în 1968 (n.r. – în acel an, Dinu nu a mai apucat să ţină o alocuţiune la un congres UTC dirijat de Ion Iliescu, pe atunci ministru al Tineretului). Iliescu mi-a zâmbit larg (n.r. – cum altfel?!) m-a îmbrăţişat şi mi-a spus să-l ajut pe prietenul său, Dan Marţian”.
Extrem de importantă este scena la care Cornel Dinu a asistat în noaptea de 22 spre 23 decembrie: „În jur de ora cinci dimineaţa, după ce se anunţase că ruşii au recunoscut primii proclamaţia Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu a vorbit la telefon cu consulul lor. În ruseşte, la fel şi Petre Roman, după el. Concluzia împărtăşită era clară: «Ruşii pot interveni să asigure ordinea în două ore”.
Ceauşescu i-a dat ţara „proastei de nevastă-sa”
În periplul său prin Bucureşti, încercând să-i facă pierdută urma doamnei Iliescu, chipurile urmărită de terorişti, Cornel Dinu a băut un ceai cu Gheorghe Murer, la 24 decembrie. Maurer locuia gard în gard cu familia Iliescu, în cartierul Aviatorilor. Fusese prim-ministru al României (1961-1974) şi, totodată, omul care l-a susţinut pe Ceauşescu în 1965, în cursa pentru preluarea funcţiei de secretar general al Partidului. În discuţia tihnită cu Dinu, Maurer ar fi punctat începutul sfârşitului pentru Nicolae Ceauşescu: „Diabetul de după 1974 l-a înnebunit. Neavând ce să-i mai dea proastei de nevastă-sa, i-a dat ţara”.
Ion Iliescu a înroşit telefonul care făcea legătura cu Moscova
Dinu a cizelat câteva ore la ştirile care intrau pe post, apoi Ion Iliescu l-a trimis să o ia de acasă pe „doamna Nina“ şi să i-o aducă la Televiziune. Alături de soţia viitorului preşedinte a trăit Cornel Dinu emoţiile Revoluţiei. Nina s-a ascuns câteva nopţi în casa „Procurorului” şi pe la rudele acestuia. De frică, Dinu le-a cerut „emanaţilor Revoluţiei” un pic de protecţie într-una dintre nopţile de zbucium. I-a oferit-o amiralul Cico Dumitrescu, cu care se împrietenise la Televiziune, trimiţându-i în faţa casei o maşină de la Circa 2 de Miliţie.
„Cu Cico Dumitrescu m-am înţeles doar din priviri. Amiralul Cico Dumitrescu a fost o rotiţă foarte importantă din angrenajul acelor evenimente. Era unul dintre executanţii planului. Masele, provocate şi dirijate de profesionişti ai unor asemenea cataclisme istorice, pregătiţi pentru aşa ceva, doar se mişcau şi făceau zgomote”. Tot Cico Dumitrescu l-a salvat pe Cornel Dinu şi la 24 decembrie, seara, când fostul sportiv a fost depistat cu arme în portbagajul maşinii şi catalogat de un locotenent drept terorist.
Amiralul ar fi dat ordin să fie trimise două Dacii cu paraşutişti pentru a-l scoate pe Dinu de la ananghie. „Procurorul” povesteşte în cartea sa că numai o maşină a ajuns pentru a-l salva – „cealaltă fusese mitraliată în faţa Academiei Militare”.
„Ruşii pot veni în două ore”
Orele petrecute de Cornel Dinu în Televiziune s-au transformat în pagini savuroase de carte. Când Sergiu Nicolaescu gesticula frenetic amestecând în fraze sacadate AKM-uri, TAB-uri şi alte nenorociri, fostul fotbalist constata: „Incontestabilul mare regizor avea chiar accente de platou de filmare. Apărea şi ne anunţa că verifică coloana de blindate, care s-ar fi îndreptat spre Televiziune. M-am simţit obligat să-l sancţionez: „Maestre, asta aţi făcut în «August în flăcări», pe platou, acum este cu adevărat realitate!”.
Extrem de importantă este scena la care Cornel Dinu a asistat în noaptea de 22 spre 23 decembrie: „În jur de ora cinci dimineaţa, după ce se anunţase că ruşii au recunoscut primii proclamaţia Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu a vorbit la telefon cu consulul lor. În ruseşte, la fel şi Petre Roman, după el. Concluzia împărtăşită era clară: «Ruşii pot interveni să asigure ordinea în două ore”.
În periplul său prin Bucureşti, încercând să-i facă pierdută urma doamnei Iliescu, chipurile urmărită de terorişti, Cornel Dinu a băut un ceai cu Gheorghe Murer, la 24 decembrie. Maurer locuia gard în gard cu familia Iliescu, în cartierul Aviatorilor. Fusese prim-ministru al României (1961-1974) şi, totodată, omul care l-a susţinut pe Ceauşescu în 1965, în cursa pentru preluarea funcţiei de secretar general al Partidului. În discuţia tihnită cu Dinu, Maurer ar fi punctat începutul sfârşitului pentru Nicolae Ceauşescu: „Diabetul de după 1974 l-a înnebunit. Neavând ce să-i mai dea proastei de nevastă-sa, i-a dat ţara”.
Dinu susţine că a asistat la o discuţie telefonică purtată de Iliescu şi Roman cu unul dintre consilierii Ambasadei URSS de la Bucureşti.
“Eu am stat în aceeaşi încăpere cu Ion Iliescu în noaptea de 22 spre 23 decembrie, la Televiziunea Română, de la nouă seara până dimineaţa la şapte.
Dinu susţine că a asistat la o discuţie telefonică purtată de Iliescu şi Roman cu unul dintre consilierii Ambasadei URSS de la Bucureşti.
“Eu am stat în aceeaşi încăpere cu Ion Iliescu în noaptea de 22 spre 23 decembrie, la Televiziunea Română, de la nouă seara până dimineaţa la şapte.
George Marinescu: Fostul prezentator al Telejurnalului (între 1969 şi 1990) recunoaşte că televizorul a cam minţit poporul în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. A citit comunicatul despre sinuciderea „trădătorului Milea“, apoi şi-a făcut „mea culpa“ în direct. După 20 de ani, Marinescu admite că a spus multe aberaţii pe post.
Europa Liberă a trâmbiţat luni de zile că singurul înlocuitor pentru Ceauşescu este Ion Iliescu. Deci nu era o noutate. Occidentul ne îndoctrinase, ne manipulase, ca să zic aşa, cu o astfel de ştire.George Marinescu a ajuns după Revoluţie un apropiat al Guvernului României, fiind numit director la televiziunea Executivului. A rămas în acest post timp de şapte ani.
Teodor Brateş: Am făcut şcoala profesională, apoi am fost ucenic la Malaxa. După 1944, când muncitorii au fost scoşi în faţă, am fost şi eu trimis la Radiodifuziune, împreună cu alţi tineri muncitori. Am dat probe şi am fost angajat. Am făcut ştiri şi am rămas vândut ştirilor. Prelucram noutăţi din ţară. Prima ştire pe care am făcut-o pentru radio a fost un eşec catastrofal. Am fost pus la gazeta de perete şi credeam că o să fiu dat afară.
Erau la modă ştirile despre recorduri în producţie. Doi cetăţeni depăşiseră norma, iar eu am redactat în felul următor: “Cutare şi cutare, lucrând la robineţi cu capul înşurubat, au depăşit norma de producţie”. Mie mi s-a părut o chestiune corectă pentru că eu ştiam ce înseamnă robineţi cu cap înşurubat
Teodor Brateş:“Trebuie să spun că ascultând „Vocea Americii” şi „Europa Liberă“, şi eu credeam că soluţia de schimb era Ion Iliescu. Aşa se şi explică de ce l-am prezentat atât de călduros şi de special.
Televiziunea am părăsit-o pe 30 martie 1990. Aveam 57 de ani, din care 41 de ani de muncă şi de cotizaţie. Am primit şi eu oferte atractive de la Petre Roman, de la PD, oferte de secretar de stat, în 1997. Înainte mi se oferiseră funcţii la grupul parlamentar. Am refuzat, fiindcă am zis că am stat prea mult la stăpân şi am vrut să fiu liber. Am refuzat inclusiv certificatul de revoluţionar.
Televiziunea am părăsit-o pe 30 martie 1990. Aveam 57 de ani, din care 41 de ani de muncă şi de cotizaţie. Am primit şi eu oferte atractive de la Petre Roman, de la PD, oferte de secretar de stat, în 1997. Înainte mi se oferiseră funcţii la grupul parlamentar. Am refuzat, fiindcă am zis că am stat prea mult la stăpân şi am vrut să fiu liber. Am refuzat inclusiv certificatul de revoluţionar.
Mihail Lupoi: În 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei, având gradul de căpitan în armată, a apărut la televiziunea română anunţând că armata este alături de popor, şi a făcut afirmaţia falsă, că armata nu a deschis focul împotriva populaţiei. Cu aceeaşi ocazie l-a anunţat pe generalul Nicolae Militaru (dovedit agent al GRU, eliminat din acest motiv din armată în 1978) ca ministru al apărării. Tot atunci a avertizat – însoţit de protestele lui Mircea Dinescu – asupra posibilităţii unei intervenţii militare din afară în caz că se va ajunge la haos.
A fost membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale şi ministru al turismului între 2 ianuarie şi 7 februarie 1990
Mult timp după Revoluţie, Ion Iliescu a susţinut că n-a ştiut că Lupoi ar fi avut vreo legătură spionajul sovietic. Victor Atanasie Stănculescu a spus că nu avea niciun motiv să îl informeze pe Ion Iliescu că Militaru era spion pentru că acesta deja ştia.
Mult timp după Revoluţie, Ion Iliescu a susţinut că n-a ştiut că Lupoi ar fi avut vreo legătură spionajul sovietic. Victor Atanasie Stănculescu a spus că nu avea niciun motiv să îl informeze pe Ion Iliescu că Militaru era spion pentru că acesta deja ştia.
Generalul Stănculescu a precizat că era o practică a serviciilor secrete ca atunci când un tânăr era la studii, mai ales la cele militare, să se încerce racolarea lui de către serviciile secrete alte ţării resprective.
În momentul în care Lupoi anunţă că Militaru este noul ministru al Apărării, Ion Iliescu este prezent la TVR şi nu dezminte acest anunţ. Acesta are două scurte cuvântări înainte şi după anunţ.
În momentul în care Lupoi anunţă că Militaru este noul ministru al Apărării, Ion Iliescu este prezent la TVR şi nu dezminte acest anunţ. Acesta are două scurte cuvântări înainte şi după anunţ.
Silviu Brucan: aAfost preşedinte al Radioteleviziunii între 1962 şi 1966.Hortensia, mama lui Petre Roman, s-a angajat la Radiodifuziune în 1954, printr-un transfer de la Editura Politică. A lucrat în radio până în 1975, când s-a pensionat. Din cele afirmate pentru „Adevărul” rezultă că Teodor Brateş a fost coleg, la radio, cu Hortensia Roman şi i-a fost subordonat lui Silviu Brucan, între 1965 şi 1966. La Revoluţie, Silviu Brucan a fost şeful neoficial al „grupului de la TVR”.
Conform celor declarate de Sergiu Nicolaescu la emisiunea „Naşul”, Brucan este şi cel care l-a propus pe Roman pentru funcţia de prim-ministru. Brateş a fost „amfitrionul” Revoluţiei la TV, stând în direct aproape 70 de ore pe 22, 23 şi 24 decembrie 1989. Ana-Maria Onisei
Sergiu Nicolaescu:După revoluţia română din 1989, în care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a susţinut Frontul Salvării Naţionale, fiind ales în repetate rânduri senator pe listele acestei formaţiuni politice, iar apoi al PDSR.
Regizorul Sergiu Nicolaescu a relatat la emisiunea “Naşul” cum a ajuns la TVR. Nicolaescu era în Piaţa Romană când a fost luat pe sus de muncitori. “Erau foarte organizaţi. Eu i-am văzut şi am coborât cu ei. M-au îmbrăţişat şi m-au luat pe sus. A scos capul un căpitan care a fost apoi pus la SPP, Dumitru Iliescu”, a spus Nicolaescu.
Iliescu i-a spus lui Nicolaescu că a primit ordin să se retragă la unitate. “Eu i-am spus să meargă în unitatea, dar să meargă mai întâi la TVR. Am plecat cu trei TAB-uri din coloană. Pe unul din TAB-uri se urcase Caramitru la teatrul Notarra. Când a ajuns în Piaţa Confederaţiei (Dorobanţi – n.r.) eu am vrut să merg acasă pentru că aveam arme şi două grenade acasă.”
Regizorul Sergiu Nicolaescu a relatat la emisiunea “Naşul” cum a ajuns la TVR. Nicolaescu era în Piaţa Romană când a fost luat pe sus de muncitori. “Erau foarte organizaţi. Eu i-am văzut şi am coborât cu ei. M-au îmbrăţişat şi m-au luat pe sus. A scos capul un căpitan care a fost apoi pus la SPP, Dumitru Iliescu”, a spus Nicolaescu.
Iliescu i-a spus lui Nicolaescu că a primit ordin să se retragă la unitate. “Eu i-am spus să meargă în unitatea, dar să meargă mai întâi la TVR. Am plecat cu trei TAB-uri din coloană. Pe unul din TAB-uri se urcase Caramitru la teatrul Notarra. Când a ajuns în Piaţa Confederaţiei (Dorobanţi – n.r.) eu am vrut să merg acasă pentru că aveam arme şi două grenade acasă.”
Vladimir Cohn (Vova)- mare industriaş în Italia şi Statele Unite ale Americii, ulterior anturat în clica finanţatorilor clubului Dinamo.
Dinu a plecat în Italia la 13 decembrie 1989 şi a revenit în ţară pe 19,aceeaşi lună. În „Cizmă” s-a întâlnit cu Vladimir Cohn, pe atunci mare industriaş în Italia şi Statele Unite ale Americii, ulterior anturat în clica finanţatorilor clubului Dinamo.
Cornel Dinu povesteşte în volumul doi al romanului său autobiografic („Zâmbind din iarbă”) învăţăturile primite în acel decembrie ’89 de la prietenul Vova Cohn: „Cornelică, cred că acesta este sfârşitul lui Ceauşescu. La Fonte dei Marmi (n.r. – orăşel de lângă Florenţa) m-am întâlnit cu doi colonei americani. Îi ştiu de mult. Mi-au spus că acum este sfârşitul lui Ceauşescu. S-a hotărât la Malta. La Timişoara a fost doar începutul (n.r. – discuţia are loc în seara de 18 decembrie). Urmează şi la Bucureşti. Tot ei mi-au împărtăşit că tot la Malta s-a hotărât ca în România să acţioneze ruşii. Mâine eşti în Bucureşti. Vezi ce poţi să faci, te cunoaşte lumea, te duce mintea!”.
Mihai Ispas: taximetrist, si fost sofer al lui Iliescu, ulterior ministru adjunct al Sportului. “Am jucat rugby inca dinainte de 1989. Pe vremea cand jucam la Olimpia mi-am cunoscut sotia, Iuliana Ghimbsanu, fata de antrenor de rugby. Suntem impreuna si acum”, isi aminteste Mihai. De-a lungul vremii, a trecut pe la Olimpia, Grivita Rosie si Sportul, unde joaca si acum, la 45 ani” “Fals! N-am fost soferul lui Iliescu, om pe care-l respect si pe care-l pretuiesc. Am condus un taxi, in decembrie 1989, cand se tragea. L-am dat la o parte pe taximetrist, i-am spus ca am mai multa incredere in mine in situatia respectiva”, puncteaza Ispas. Dupa ’90 a fost ministrul adjunct al Sporturilor, alaturi de Cornel Dinu, iar in prezent este consilier COR.
Gelu Voican Voiculescu – În anul 1970 este arestat şi anchetat pentru atingere adusă securităţii statului prin trădare de secrete de serviciu şi spionaj economic – După Revoluţia din decembrie 1989, el a deţinut funcţia de viceprim-ministru în primul guvern provizoriu şi responsabil cu controlul serviciilor secrete ) Virgil Măgureanu (După cum afirmă generalul Ion Mihai Pacepa, Măgureanu a devenit colaborator al Securităţii interne în februarie 1972 şi a fost apoi încadrat în DIE cu grad de căpitan şi numele conspirativ “Mihăila Mihai”. Pe 24 decembrie, la ora 15.00, el a venit la TVR şi a citit un comunicat din partea Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
Ion Iliescu a respins ideea ca Ceausestii sa fie ucisi prin act revolutionar, apoi s-a lansat ideea unui proces condus de un tribunal militar exceptional. Iliescu a fost de-acord după ce i s-a propus formula ocolită, a procesului.
Generalul Nicolae MilitaruReactivat de Ion Iliescu şi numit ministru al Apărării pe 23 decembrie 1989, generalul Nicolae Militaru, dovedit încă din anii ’70 ca agent al serviciului secret al Armatei sovietice (GRU), este omul de care se leagă majoritatea crimelor produse între 22 şi 25 decembrie 1989. Nicolae Militaru este cel care a “regizat” conflictele dintre Armată şi presupuşii terorişti. Aproape o mie de oameni au murit, în urma acestor scenarii.
Mai mult, de numele lui Nicolae Militaru, care în 1989 avea 64 de ani, se leagă cazurile “Otopeni”, „Trosca” şi „Nuţă-Mihalea”, după cum a demonstrat ziarul „Adevărul” în cadrul serialului „Sfârşitul Ceauşeştilor”.
La Otopeni, pe 23 decembrie 1989, 48 de civili şi militari în termen şi-au pierdut viaţa, în urma unei „regii” marca Nicolae Militaru. În faţa Ministerului Apărării Naţionale, tot la 23 decembrie, au fost ucişi 8 oameni de la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), conduşi de colonelul Gheorghe Trosca, vechi adversar al lui Militaru.
Apariţia lui Nicolae Militaru la conducerea Armatei, în decembrie 1989, aduce în prim-plan zeci de generali şi alţi ofiţeri excluşi din Armata Română din cauza legăturilor cu Moscova. „Reţeaua Militaru” confirmă că Nicolae Ceauşescu avea dreptate, în ultimele zile din viaţă, când vorbea de acţiunile „agenturilor străine”.
Militaru era absolvent al Academiei Militare “Frunze” din URSS. El a fost cel care a condus ostilităţile în cele mai sângeroase zile ale Revoluţiei, cu acest grup de generali care au fost reactivaţi oficial prin decrete semnate de Ion Iliescu după 26 decembrie 1989.
Deasupra structurii impuse de generalul Nicolae Militaru se afla o “troică politică” formată din Ion Iliescu, Petre Roman şi Silviu Brucan, care s-au prezentat drept „emanaţi” ai Revoluţiei şi s-au impus în conducerea Frontului Salvării Naţionale (FSN). Iliescu a ajuns preşedinte, Roman – premier, iar Brucan a rămas „ideologul” Revoluţiei, omul care a asigurat legăturile, atât la Moscova, cât şi la Washington. Cine erau ei de fapt?
Ion Iliescu – un vechi activist cu studii temeinice în URSS, fiul lui Alexandru Iliescu, celebru cominternist.
Intr-un interviu 1991 in revista “Baricada” Nicolae Militaru spune urmatoarele : Asta n-o ştiu exact, dar pot să afirm că o conspiraţie, a cărei intenţie era înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte. Rezistenţa militară, care se formase cu mult timp în urmă, nu a avut în vedere ca această înlăturare să aibă loc cu sacrificii umane. Am luat contact cu această rezistenţă în 1983, prin intermediul lui Ion Iliescu. Ne întâlnisem întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită la Walter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contractul între grupul militar al generalului Ioniţă şi grupul civil al lui Iliescu.
În toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate.
Ion Iliescu – un vechi activist cu studii temeinice în URSS, fiul lui Alexandru Iliescu, celebru cominternist.
Intr-un interviu 1991 in revista “Baricada” Nicolae Militaru spune urmatoarele : Asta n-o ştiu exact, dar pot să afirm că o conspiraţie, a cărei intenţie era înlăturarea de la putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte. Rezistenţa militară, care se formase cu mult timp în urmă, nu a avut în vedere ca această înlăturare să aibă loc cu sacrificii umane. Am luat contact cu această rezistenţă în 1983, prin intermediul lui Ion Iliescu. Ne întâlnisem întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită la Walter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contractul între grupul militar al generalului Ioniţă şi grupul civil al lui Iliescu.
În toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate.
Gen. Victor Atanasie Stănculescu : Stănculescu il face vinovat pe Ion Iliescu, pentru mortii de dupa fuga lui Ceausescu.Generalul Victor Stanculescu:“A fost nevoie de atitea morti pentru ca sa fie executati Ceausestii. De ce ? intrebati-l pe Ion Iliescu”
Acestia au confiscat Revolutia, toti erau “marginalizati”de Nicolae Ceausescu, o parte din ei agenti KGB.
Grupul care a decis execuţia Ceauşeştilor
Grupul care a decis execuţia Ceauşeştilor
-Ion Iliescu
-Silviu Brucan
-Dumitru Mazilu
-Petre Roman
-Mihai Montanu
-Sergiu Nicolaescu
-Mihai Ispas
-Dan Marţian
-Gelu Voican Voiculescu
-Gen. Nicolae Militaru
-Gen. Victor Atanasie Stănculescu
————————————
Pe 26 decembrie 1989, s-a semnat decretul pentru infiintarea tribunalului exeptional, dupa ce lumea a fost sigura ca e adevarat ca sotii Ceausescu sunt morti. A declarat Gen. Victor Atanasie Stănculescu.
Practic Tribunalul care l-a judecat pe Ceausescu nu avea legimitate.In Monitorul Oficial de miercuri 27 dec 1989, la doua zile dupa executarea Ceausestilor, a fost publicat un comunicat al lui Ion Iliescu pentru infiintarea Tribunalelor Miliatre Extraordinare.
-Silviu Brucan
-Dumitru Mazilu
-Petre Roman
-Mihai Montanu
-Sergiu Nicolaescu
-Mihai Ispas
-Dan Marţian
-Gelu Voican Voiculescu
-Gen. Nicolae Militaru
-Gen. Victor Atanasie Stănculescu
————————————
Pe 26 decembrie 1989, s-a semnat decretul pentru infiintarea tribunalului exeptional, dupa ce lumea a fost sigura ca e adevarat ca sotii Ceausescu sunt morti. A declarat Gen. Victor Atanasie Stănculescu.
Practic Tribunalul care l-a judecat pe Ceausescu nu avea legimitate.In Monitorul Oficial de miercuri 27 dec 1989, la doua zile dupa executarea Ceausestilor, a fost publicat un comunicat al lui Ion Iliescu pentru infiintarea Tribunalelor Miliatre Extraordinare.
E oficial! Sentinţa datată pe 25 decembrie 1989, a legiferat un asasinat împotriva soților Ceaușescu. Aveau drept de recurs!
Andrei Kemenici: Regret execuția lui Ceaușescu”, a mai declarat fostul comandant al Garnizoanei Târgoviște.
“Voican le-a spus celor veniți de la București că cei doi teroriști sunt Elena și Nicolae Ceaușescu, după care au început să le tremure pantalonii pe ei. Aveți 15 minute să vă pregătiți. Gică Popa a intrat în biroul meu, ceilalți prin celelalte birouri. Procurorul nu avea nici Codul Penal la el, i l-a dat Florescu. Și au început să scrie. Înainte de a face sfertul acela de oră, că se grăbea lumea, s-a ordonat să fie aduși pe rând. Un maior de aici a mers la Tab și i-a adus pe cei doi Ceaușescu în biroul meu care se transformase în spital. Aici i s-a făcut o vizită medicală superficială. Nicolae se grăbea să se dezbrace, deoarece credeau că se va urca în elicopere să plece. Eu i-am dus până la elicoptere, iar Stanculescu mi-a spus: du-i înapoi, du-i înapoi.
“Voican le-a spus celor veniți de la București că cei doi teroriști sunt Elena și Nicolae Ceaușescu, după care au început să le tremure pantalonii pe ei. Aveți 15 minute să vă pregătiți. Gică Popa a intrat în biroul meu, ceilalți prin celelalte birouri. Procurorul nu avea nici Codul Penal la el, i l-a dat Florescu. Și au început să scrie. Înainte de a face sfertul acela de oră, că se grăbea lumea, s-a ordonat să fie aduși pe rând. Un maior de aici a mers la Tab și i-a adus pe cei doi Ceaușescu în biroul meu care se transformase în spital. Aici i s-a făcut o vizită medicală superficială. Nicolae se grăbea să se dezbrace, deoarece credeau că se va urca în elicopere să plece. Eu i-am dus până la elicoptere, iar Stanculescu mi-a spus: du-i înapoi, du-i înapoi.
Față de situația creată, Kemenici spune că în garnizoană avea forțe aproape de o divizie, tancuri, transportoare blindate. Le-am cerut celor veniți de la București să-i duc pe cei doi Ceaușești la București, la MApN, la Televiziune, la CC și Academia Militară, unde acolo există o sală mare și acolo va avea loc un proces. Sunt multe de spus aici…”, a mai continuat Kemenici.
Procurorul Gică Popa și-a făcut după execuția cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu
Despre procurorul Gică Popa, președintele Tribunalului, fostul comandant al garnizoane spune că acesta ”și-a scris problemele la mine în birou. Când au venit ăștia cu Ceaușeștii să le facă vizita medicală a plecat. Dar a uitat să ia mapa cu hârtia. Uitați-vă pe masa tribunalului, a completului de judecată, că nu există nicio hârtie, numai ochelarii lui Gică Popa, ochelarii lui Nistor, parcă. A ieșit de la proces și vine la mine și-mi spune: domnule unde am pus astea? Spun că nu știu de ele. Între timp, Ceaușeștii sunt legați și duși la zid. Popa încă căuta. Eu m-am dus, am văzut execuția. Vin înapoi, Popa încă căuta. Îl întreb din nou: unde le-ați pus? Îmi zice că aici într-o cameră. Și zic, uite-le. Le-a luat să plece cu ele la București. Păi zic, n-ați văzut? Referindu-mă la ececuția Ceaușeștilor. Ce-ați făcut? Atunci el scoate cascheta, face o cruce și spune: Dumnezeu să mă ierte pentru ce am făcut. Gestul acesta justifică gestul care l-a făcut Popa mai târziu, când s-a sinucis, pentru că a conștientizat că a făcut o greșeală când i-a condamnat pe Elena și Nicolae Ceaușescu la moarte”.
Gică Popa nu credea că Ceaușeștii au să fie executați. “Se gândea că poate au să-i de 10 zile timp să facă și el recurs, a mai spus Kemenici.
Sentinta e datata 25 decembrie, 1989. A fost executata in aceeasi zi cu 8 minute dupa sentinta finala. Cand ar fi avut timp ‘inculpatii’ sa faca recurs? (asa cum scrie in final).
Cine poate fi tras la socoteala din cei care au semnat sentinta?
Inca ceva orice condamnare la moarte este contrasemnata de capul statului respectiv.
Acest simulacru de proces va rămâne în istorie ca una dintre cele mai aberante şi josnice forme de cinism la adresa românului de rând. Un asasinat odios, acoperit cu forme aparent legale, căci CFSN nu exista atunci când s-a acţionat în numele lui.
Istoricul Marius Mioc a publicat pe blogul său sentinţa de condmanare, 25 decembrie 1989, dată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în cazul condmnaării al moarte a soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu.
Mioc a remarcat în cadrul sentinţei o referire la hotărîrea din 24 decembrie 1989 a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, “deşi după cele scrise de Ion Iliescu în cartea “Momente de istorie” (editura Enciclopedică, Bucureşti 1995, pag. 35) prima întrunire în plen a Consiliului Frontului Salvării Naţionale a avut loc abia în 27 decembrie 1989″.
Potrivit acestuia apare şi menţiunea “Revoluţia din 22 decembrie 1989″ prin care s-ar fi acreditat ideea că revoluţia a durat doar o zi (aceea la care a participat şeful CFSN Ion Iliescu), “neglijîndu-se rolul evenimentelor din Timişoara şi a celor din 21 decembrie din Bucureşti şi din alte oraşe”.
Potrivit acestuia apare şi menţiunea “Revoluţia din 22 decembrie 1989″ prin care s-ar fi acreditat ideea că revoluţia a durat doar o zi (aceea la care a participat şeful CFSN Ion Iliescu), “neglijîndu-se rolul evenimentelor din Timişoara şi a celor din 21 decembrie din Bucureşti şi din alte oraşe”.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL BUCUREŞTI
Dosar nr. 1/1989
SENTINŢA NR. 1
din 25 decembrie 1989
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti constituit conform legii de organizare judecătorească nr. 58/1968, precum şi în temeiul Hotărîrii din 24 decembrie 1989 a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, compus din:
Preşedinte – colonel de justiţie Popa Gică
Judecător – colonel de justiţie Nistor Ioan
Asesori populari – cpt. Sorescu Corneliu
– lt. maj. Condrea Daniel
– lt. Zamfir Ion
Procuror militar – maior de justiţie Voinea Dan
Grefier – plut. maj. Tănasă Jan
s-a întrunit în şedinţă publică pentru a soluţiona cauza privitoare pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, trimişi în judecată prin rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare din 24 decembrie 1989, pentru săvîrşirea infracţiunilor de genocid prev. de art. 357 alin. 1 lit. a-c c. pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162 alin. 1 c. pen., acte de diversiune prev. de art. 163 c. pen. şi subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2 c. pen.
Inculpaţii s-au prezentat în stare de arest, fiind asistaţi de apărătorii din oficiu av. Teodorescu Nicolae şi av. Lucescu Constantin, ambii din Colegiul de avocaţi al Municipiului Bucureşti.
Procedura îndeplinită.
Preşedintele a verificat identitatea inculpaţilor ale căror acte de stare civilă sînt menţionate în declaraţiile anexate la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL BUCUREŞTI
Dosar nr. 1/1989
SENTINŢA NR. 1
din 25 decembrie 1989
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti constituit conform legii de organizare judecătorească nr. 58/1968, precum şi în temeiul Hotărîrii din 24 decembrie 1989 a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, compus din:
Preşedinte – colonel de justiţie Popa Gică
Judecător – colonel de justiţie Nistor Ioan
Asesori populari – cpt. Sorescu Corneliu
– lt. maj. Condrea Daniel
– lt. Zamfir Ion
Procuror militar – maior de justiţie Voinea Dan
Grefier – plut. maj. Tănasă Jan
s-a întrunit în şedinţă publică pentru a soluţiona cauza privitoare pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, trimişi în judecată prin rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare din 24 decembrie 1989, pentru săvîrşirea infracţiunilor de genocid prev. de art. 357 alin. 1 lit. a-c c. pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162 alin. 1 c. pen., acte de diversiune prev. de art. 163 c. pen. şi subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2 c. pen.
Inculpaţii s-au prezentat în stare de arest, fiind asistaţi de apărătorii din oficiu av. Teodorescu Nicolae şi av. Lucescu Constantin, ambii din Colegiul de avocaţi al Municipiului Bucureşti.
Procedura îndeplinită.
Preşedintele a verificat identitatea inculpaţilor ale căror acte de stare civilă sînt menţionate în declaraţiile anexate la dosarul cauzei.
“Inculpaţii au invocat excepţia de necompetenţă a instanţei”
Inculpaţii au invocat excepţia de necompetenţă a instanţei în faţa căreia au fost deduşi judecăţii, prevalîndu-se de funcţiile şi calităţile oficiale pe care pretind că le mai deţin, excepţie pe care preşedintele completului a pus-o în discuţia părţilor.
Procurorul militar avînd cuvîntul, a precizat că faptele pentru care inculpaţii sînt trimişi în judecată sînt date prin lege în competenţa materială a acestui tribunal militar, potrivit art. 28 pct. 1 lit. b teza a II-a şi lit. c c. pr. pen.
Pe de altă parte, procurorul a arătat că urmare a Revoluţiei victorioase din 22 decembrie 1989, dictatura ceauşistă a fost doborîtă, puterea supremă în stat fiind încredinţată de popor Consiliului Frontului Salvării Naţionale care îne xercitarea atribuţiilor sale a desfiinţat vechile organe ale puterii – Consiliul de Stat şi Marea Adunare Naţională -, iar guvernul, în întregul său, a fost destituit. Pe cale de consecinţă, cei doi inculpaţi nu mai deţin vreo calitate oficială opozabilă normelor de drept material şi procesual, astfel că judecarea lor de către această isntanţă este legală.
Procurorul militar avînd cuvîntul, a precizat că faptele pentru care inculpaţii sînt trimişi în judecată sînt date prin lege în competenţa materială a acestui tribunal militar, potrivit art. 28 pct. 1 lit. b teza a II-a şi lit. c c. pr. pen.
Pe de altă parte, procurorul a arătat că urmare a Revoluţiei victorioase din 22 decembrie 1989, dictatura ceauşistă a fost doborîtă, puterea supremă în stat fiind încredinţată de popor Consiliului Frontului Salvării Naţionale care îne xercitarea atribuţiilor sale a desfiinţat vechile organe ale puterii – Consiliul de Stat şi Marea Adunare Naţională -, iar guvernul, în întregul său, a fost destituit. Pe cale de consecinţă, cei doi inculpaţi nu mai deţin vreo calitate oficială opozabilă normelor de drept material şi procesual, astfel că judecarea lor de către această isntanţă este legală.
Tribunalul: “Am fost legal sesizaţi”
Faţă de precizările făcute de procurorul militar, apărătorii inculpaţilor au cerut să se ia act că excepţia de necompetenţă, invocată de inculpaţi, este neîntemeiată, deoarece faptele, prin natura lor, sînt de copmpetenţa materială a acestei instanţe, iar pierderea calităţilor oficiale ce le-au deţinut anterior Revoluţiei din 22 decembrie 1989 fac incidente dispoziţiile procesuale în materie.
Tribunalul, deliberînd asupra excepţiei de necompetenţă, constată că este legal sesizat în legătură cu faptele imputate inculpaţilor, deoarece, potrivit art. 28, pct. 1, lit. b-c c.pr.pen. asemenea fapte sînt de competenţa sa, iar inculpaţii nu mai au vreo calitate oficială, întrucît după victoria Revoluţiei din 22 decembrie 1989 aceştia au fost destituiţi din toate funcţiile ce le-au deţinut pe linie de stat.
Mai mult, o dovadă incontestabilă a acestei stări de lucruri o constituie faptul că la data de 22 decembrie 1989 cei doi inculpaţi şi-au abandonat funcţiile, părăsind pe ascuns Capitala într-un elicopter, cu intenţia vădită de a fugi din ţară, în mod fraudulos, dar au fost depistaţi şi reţinuţi.
În consecinţă, tribunalul luînd act de concluziile procurorului militar şi ale apărătorilor inculpaţilor, constată că este legal sesizat şi competent să procedeze la judecarea cauzei de faţă.
Preşedintele a dispus apoi citirea actului de sesizare, după care s-a trecut la ascultarea inculpaţilor, răspunsurile acestora fiind consemnate în declaraţiile ataşate la dosar.
La cererea apărătorilor, instanţa a dispus ca aceştia să ia legătura cu inculpaţii, în vederea formulării unor probe în apărare.
Tribunalul, deliberînd asupra excepţiei de necompetenţă, constată că este legal sesizat în legătură cu faptele imputate inculpaţilor, deoarece, potrivit art. 28, pct. 1, lit. b-c c.pr.pen. asemenea fapte sînt de competenţa sa, iar inculpaţii nu mai au vreo calitate oficială, întrucît după victoria Revoluţiei din 22 decembrie 1989 aceştia au fost destituiţi din toate funcţiile ce le-au deţinut pe linie de stat.
Mai mult, o dovadă incontestabilă a acestei stări de lucruri o constituie faptul că la data de 22 decembrie 1989 cei doi inculpaţi şi-au abandonat funcţiile, părăsind pe ascuns Capitala într-un elicopter, cu intenţia vădită de a fugi din ţară, în mod fraudulos, dar au fost depistaţi şi reţinuţi.
În consecinţă, tribunalul luînd act de concluziile procurorului militar şi ale apărătorilor inculpaţilor, constată că este legal sesizat şi competent să procedeze la judecarea cauzei de faţă.
Preşedintele a dispus apoi citirea actului de sesizare, după care s-a trecut la ascultarea inculpaţilor, răspunsurile acestora fiind consemnate în declaraţiile ataşate la dosar.
La cererea apărătorilor, instanţa a dispus ca aceştia să ia legătura cu inculpaţii, în vederea formulării unor probe în apărare.
Avocaţi: “Nu avem probe în apărare”
Reluîndu-se dezbaterile, avocaţii au informat tribunalul că nu au alte probe de solicitat în apărare cum şi împrejurarea că inculpaţii susţin că au o stare de sănătate corespunzătoare şi că nu au suferit şi nu suferă de vreo maladie psihică care să diminueze discernămîntul, cerînd instanţei să ia act că nu au alte probe de administrat şi că se poate trece la judecarea cauzei în fond.
Tribunalul, deliberînd, ia act că în cauză, atît procurorul militar cît şi apărătorii inculpaţilor, nu au alte probe de solicitat şi în consecinţă dispune trecerea la dezbateri.
Procurorul militar, avînd cuvîntul, a dezvoltat oral rechizitoriul, menţionînd că inculpaţii se fac vinovaţi de grave crime împotriva poporului român şi a minorităţilor naţionale, constînd în aceea că timp îndelungat au acţionat premeditat şi eprseverent în scopul de a distruge fizic şi psihic întreaga colectivitate din ţara noastră, acţiuni ce au culminat în zilele de 16-22 decembrie 1989, cînd pentru a înăbuşi demonstraţiile paşnice ale populaţiei care au avut loc în diverse centre ale României au ordonat forţelor de represiune să deschidă focul asupra demonstranţilor, suprimînd astfel viaţa a mai multor mii de oameni nevinovaţi.
Tribunalul, deliberînd, ia act că în cauză, atît procurorul militar cît şi apărătorii inculpaţilor, nu au alte probe de solicitat şi în consecinţă dispune trecerea la dezbateri.
Procurorul militar, avînd cuvîntul, a dezvoltat oral rechizitoriul, menţionînd că inculpaţii se fac vinovaţi de grave crime împotriva poporului român şi a minorităţilor naţionale, constînd în aceea că timp îndelungat au acţionat premeditat şi eprseverent în scopul de a distruge fizic şi psihic întreaga colectivitate din ţara noastră, acţiuni ce au culminat în zilele de 16-22 decembrie 1989, cînd pentru a înăbuşi demonstraţiile paşnice ale populaţiei care au avut loc în diverse centre ale României au ordonat forţelor de represiune să deschidă focul asupra demonstranţilor, suprimînd astfel viaţa a mai multor mii de oameni nevinovaţi.
Acuzaţii: “Crasă incompetenţă şi megalomanie”
Mai mult, cei doi inculpaţi au iniţiat acţiuni armate de natură a periclita puterea de stat, nou instituită în ţară.În realizarea acestui scop criminal, inculpaţii au ordonat acoliţilor lor distrugerea, degradarea şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor obiective vitale ale economiei naţionale, soldate cu pagube incomensurabile pentru avuţia naţională.
Manifestînd o crasă incompetenţă şi megalomanie, inculpaţii au dispus după bunul lor plac de bogăţiile ţării, ordonînd investiţii şi efectuarea unor lucrări care nu erau necesare, producînd astfel prejudicii deosebit de importante pentru economia ţării, ducînd-o în pragul falimentului.
În final, procurorul militar a arătat că probele deja administrate în cauză, precum şi faptele de evidentă notorietate care nu se mai cer a fi dovedite ori demonstrate, conduc la concluzia că inculpaţii au săvîrşit faptele pentru care sînt trimişi în judecată şi anume infracţiunile de genocid prev. de art. 357 alin. 1 lit. a-c c. pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162 alin. 1 c. pen., acte de diversiune prev. de art. 163 c. pen. şi subminare a economiei naţionale, prev. de art. 165 alin. 2 c. pen. şi a cerut condamnarea lor la pedeapsa cu moartea, precum şi confiscarea totală a averii inculpaţilor Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena.
Avocat: “Rezultă fără posibilitate de tăgadă că faptele imputate
inculpaţilor au fost săvîrşite în totalitatea lor”În cuvîntul său, avocatul Teodorescu Nicolae a arătat că din actele şi probele existente la dosarul cauzei şi examinate de apărare, rezultă fără posibilitate de tăgadă că faptele imputate inculpaţilor au fost săvîrşite în totalitatea lor, iar încadrarea juridică reţinută de acuzare prina ctul de sesizare a Tribunalului este legală.
În concluzie, apărătorul, referindu-se la necesitatea ca fiecare să răspundă pentru faptele comise, a ţinut să sublinieze împrejurarea că, soluţionînd cauza, tribunalul va trebui să pronunţe o astfel de pedeapsă care să fie în primul rînd dreaptă şi corespunzătoare gravităţii faptelor comise. De asemenea,a ceasta nu va trebui să reflecte un spirit de vendetă, ci trebuie să fie de natură a-i convinge pe inculpaţi şi pe ceilalţi acoliţi ai lor că astfeld e fapte trebuiesc reprimate cu toată fermitatea, pentru că pun în pericol însăşi existenţa naţiunii noastre.
Avocatul Lucescu Constantin, avînd cuvîntul a arătat că în pofida atitudinii obstrucţioniste adoptate de inculpaţi, evidenţa probelor administrate nu pune la îndoială realitatea faptelor comise de către aceştia. Refuzul inculpaţilor de a coopera cu instanţa şi chiar cu apărătorii lor îngreunează misiunea acestora, care trebuie exercitată în orice împrejurare cu condiţia ca această apărare să se facă în limitele legii.
Avocat: “Faptele imputate sînt dovedite în mod incontestabil”
Faptele imputate sînt dovedite în mod incontestabil, constituind de altfel, activităţi notorii care nici nu mai impun să fie demonstrate.Cu toate acestea, roagă a se reţine împrejurarea, de altfel singura care le poate fi favorabilă şi anume că cele trei greşeli fundamentale din activitatea lor infracţională săvîrşită în ultimul timp (convocarea mitingului din faţa fostului sediu al C.C., unde dictatorul intenţiona să-şi expună opinia în legătură cu caracterul evenimentelor de la Timişoara, ordinul de a-l ucide ca trădător pe fosul ministru al apărării naţionale, general-colonel Vasile Milea, motivat de faptul că nu a transmis ordinul de a se trage în demonstranţii de la Timişoara, ca şi ordinul de a se trage în tineri manifestanţi de la Bucureşti) au constituit scînteia care a aprins flacăra Revoluţiei din 22 decembrie 1989 şi doborîrea dictaturii ceauşiste.
Preşedintele, acordînd ultimul cuvînt inculpaţilor, aceştia au continuat să se menţină pe poziţia contestării legalităţii instanţei şi a refuzului de a-şi exprima părerea cu privire la faptele imputate, motiv pentru care au şi refuzat să semneze declaraţiile consemnate în şedinţă publică.
Ce reţine Tribunalul
Deliberînd asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi probelor de la dosar, tribunalul constată următoarele:
Inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, care au exercitat funcţii deosebit de importante pe linie de stat, datorită victoriei Revoluţiei din 22 decembrie 1989, le-au abandonat în aceeaşi zi, părăsind pe ascuns Capitale cu ajutorul unui elicopter, cu vădita intenţie de a părăsi fraudulos ţara.
Drept urmare, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, căruia poporul i-a încredinţat exercitarea puterii supreme în stat, i-au destituit din toate funcţiile pe care le-au deţinut, constatîndu-se că cei doi tirani, timp de peste două decenii au acţionat în mod direct şi premeditat pentru distrugerea lentă dar sigură a poporului român şi a minorităţilor naţionale.
Inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, care au exercitat funcţii deosebit de importante pe linie de stat, datorită victoriei Revoluţiei din 22 decembrie 1989, le-au abandonat în aceeaşi zi, părăsind pe ascuns Capitale cu ajutorul unui elicopter, cu vădita intenţie de a părăsi fraudulos ţara.
Drept urmare, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, căruia poporul i-a încredinţat exercitarea puterii supreme în stat, i-au destituit din toate funcţiile pe care le-au deţinut, constatîndu-se că cei doi tirani, timp de peste două decenii au acţionat în mod direct şi premeditat pentru distrugerea lentă dar sigură a poporului român şi a minorităţilor naţionale.
“Megalomanii” şi “edificiile faraonice”
În realizarea activităţii lor criminale, inculpaţii au acaparat puterea politică, aservindu-şi întregul aparat de stat pe care l-au folosit pentru satisfacerea intereselor lor meschine, precum şi pentru reprimarea poporului român.
Astfel, prevalîndu-se de aşa-zisul “program ştiinţific de alimentaţie a populaţiei”, au dispus măsuri de înfometare sistematică a poporului, privîndu-l de cele mai elementare condiţii de viaţă.
Preocupaţi de ideea construirii unor edificii faraonice, cei doi megalomani au întocmit şi pus în aplicare veritabile programe de lichidare a oraşelor şi satelor ţării, cu motivaţia sistematizării localităţilor şi sporirea gradului de confort a populaţiei.
În acest scop, inculpaţii au ordonat şi realizat demolarea a multor vestigii istorice ale poporului român, a sute de mii de imobile, unele dintre acestea veritabile mostre ale stilului arhitectonic autohton, precum şi numeroase lăcaşuri de cult.
Pentru realizarea planurilor lor aberante cei doi tirani au cheltuit fabuloase sume de bani (în lei şi valută), secătuind în mod nejustificat bogăţiile ţării timp în care poporul român avea unul dintre cele mai scăzute nivele de trai din Europa (înfometat, fără căldură, fără lumină
Astfel, prevalîndu-se de aşa-zisul “program ştiinţific de alimentaţie a populaţiei”, au dispus măsuri de înfometare sistematică a poporului, privîndu-l de cele mai elementare condiţii de viaţă.
Preocupaţi de ideea construirii unor edificii faraonice, cei doi megalomani au întocmit şi pus în aplicare veritabile programe de lichidare a oraşelor şi satelor ţării, cu motivaţia sistematizării localităţilor şi sporirea gradului de confort a populaţiei.
În acest scop, inculpaţii au ordonat şi realizat demolarea a multor vestigii istorice ale poporului român, a sute de mii de imobile, unele dintre acestea veritabile mostre ale stilului arhitectonic autohton, precum şi numeroase lăcaşuri de cult.
Pentru realizarea planurilor lor aberante cei doi tirani au cheltuit fabuloase sume de bani (în lei şi valută), secătuind în mod nejustificat bogăţiile ţării timp în care poporul român avea unul dintre cele mai scăzute nivele de trai din Europa (înfometat, fără căldură, fără lumină
“Au neglijat deliberat dotarea Armatei cu tehnică de luptă la nivelul exigenţelor moderne”
Obsedaţi de teama poporului, pe care-l urau, cei doi dictatori, paralel cu dezmembrarea armatei române, în care nu aveau încredere, văzînd în aceasta braţul înarmat al poporului, au neglijat deliberat dotarea ei cu tehnică de luptă la nivelul exigenţelor moderne şi au lipsit-o de posibilitatea de a se instrui corespunzător. Concomitent, au folosit-o pentru îndeplinirea unor sarcini ce nu intrau în sfera de preocupări a armatei.
În paralel, cei doi inculpaţi au acţionat pentru a-şi asigura menţinerea puterii şi consolidarea dictaturii personale, recrutînd şi instruind în secret formaţiuni militare înzestrate cu o tehnică de luptă de prim rang şi o pregătire de înalt nivel, pe care să o poată folosi în caz de nevoi împotriva poporului român. Acest prilej a fost oferit de demonstraţiile paşnice ale populaţiei din Timişoara în zilele de 16 şi 17 decembrie 1989, a celor din Capitală, precum şi din municipiul Sibiu, unde dictatorul a ordonat să se tragă asupra demonstranţilor, cu scopul de a distruge colectivităţile existente în aceste localităţi.
În paralel, cei doi inculpaţi au acţionat pentru a-şi asigura menţinerea puterii şi consolidarea dictaturii personale, recrutînd şi instruind în secret formaţiuni militare înzestrate cu o tehnică de luptă de prim rang şi o pregătire de înalt nivel, pe care să o poată folosi în caz de nevoi împotriva poporului român. Acest prilej a fost oferit de demonstraţiile paşnice ale populaţiei din Timişoara în zilele de 16 şi 17 decembrie 1989, a celor din Capitală, precum şi din municipiul Sibiu, unde dictatorul a ordonat să se tragă asupra demonstranţilor, cu scopul de a distruge colectivităţile existente în aceste localităţi.
“În ura lor furibundă împotriva poporului român”
Victoria Revoluţiei din 22 decembrie 1989 a condus la răsturnarea dictaturii clanului ceauşist şi curmarea genocidului, practicat de forţele mercenare şi teroriste care au provocat moartea a mii de oameni.
În ura lor furibundă împotriva poporului român, inculpaţii au ordonat distrugerea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor importante centre de cultură ca Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul Naţional de Artă etc., precum şi a unui însemnat fond de locuinţe.Ignora[n]ţi, dar snobi, cei doi tirani şi-au împodobit numeroasele reşedinţe pe care le foloseau ca pe propriile lor proprietăţi cu valoroase opere de artă ori cărţi rare, sustrase din patrimoniul unor prestigioase instituţii culturale.
Nemulţumiţi cu spolierea poporului român şi dornici de a-şi crea rezerve valutare necunoscute, inculpaţii au dispus în mod abuziv ca o parte din sumele în valută cuvenite statului român ori unor întreprinderi şi instituţii române provenite din operaţiunile de export-import sau din alte operaţii să fie depuse în cont la bănci străine pe numele lor ori sub alte nume, dar la dispoziţia lor.
Prejudiciu: “Peste un miliard de dolari SUA”
Prin asemenea manopere frauduloase şi acţiuni discreţionare au fost sustrase din patrimoniul statului român valori estimate la peste un miliard de dolari SUA, pagubă care a fost de natură să dezorganizeze grav economia naţională, punînd în pericol însăşi existenţa naţiunii, prin înfometarea poporului, penuria de medicamente uzuale pentru populaţie, lipsa de materii prime şi utilaje moderne etc.
În timpul desfăşurării procesului, inculpaţii nu numai că au contestat permanent legalitatea constituirii tribunalului, dar au şi refuzat să răspundă la majoritatea întrebărilor ce li s-au adresat, iar cînd totuşi au acceptat să o facă au negat comiterea vreuneia din faptele ce li se impută prin actul de acuzare, susţinînd că totul este o înscenare de care poporul este străin, popor care în prezent ar lupta pentru a înlătura pe autorii loviturii de stat, sprijiniţi de agenturi străine din Vest şi din Est.
În timpul desfăşurării procesului, inculpaţii nu numai că au contestat permanent legalitatea constituirii tribunalului, dar au şi refuzat să răspundă la majoritatea întrebărilor ce li s-au adresat, iar cînd totuşi au acceptat să o facă au negat comiterea vreuneia din faptele ce li se impută prin actul de acuzare, susţinînd că totul este o înscenare de care poporul este străin, popor care în prezent ar lupta pentru a înlătura pe autorii loviturii de stat, sprijiniţi de agenturi străine din Vest şi din Est.
“Refuzul inculpaţilor de a coopera cu tribunalul”
Refuzul inculpaţilor de a coopera cu tribunalul, precum şi poziţia pe care s-au situat de respingere totală a capetelor de acuzare, nu prezintă relevanţă juridică, deoarece ele sînt, pe de o parte, aceste fapte sînt de o asemenea notorietate încît în conformitate cu principiile dreptului penal ele nu mai trebuiesc dovedite.
Astfel fiind, tribunalul reţine că cei doi inculpaţi au săvîrşit cu intenţie directă totalitatea faptelor menţionate în rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare.
Pe plan juridic, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de genocid prev. de art. 357, alini. 1, lit. a-c c.pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162, alin. 1 c. pen, acte de diversiune prev. de art. 163 c. pen. şi subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2 c. pen., tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru aceste infracţiuni fiind identic, respectiv pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii sau închisoare de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
Astfel fiind, tribunalul reţine că cei doi inculpaţi au săvîrşit cu intenţie directă totalitatea faptelor menţionate în rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare.
Pe plan juridic, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de genocid prev. de art. 357, alini. 1, lit. a-c c.pen., subminarea puterii de stat prev. de art. 162, alin. 1 c. pen, acte de diversiune prev. de art. 163 c. pen. şi subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2 c. pen., tratamentul sancţionator prevăzut de lege pentru aceste infracţiuni fiind identic, respectiv pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii sau închisoare de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
“Caracterul continuat al faptelor”
Dat fiind caracterul continuat al faptelor săvîrşite de inculpaţi, în condiţiile concursului real de infracţiuni (art. 41 alin. 2 şi art. 33-34 c. pen.), consecinţele deosebit de grave ale acestora, care au pus în pericol însăşi existenţa poporului român, tribunalul apreciază că pedeapsa ce urmează a li se aplica inculpaţilor este pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii pentru fiecare din infracţiunile comise.
Întrucît prin infracţiunea de subminare a economiei naţionale inculpaţii au prejudiciat grav statul român, urmează ca în temeiul art. 998 c. civ., art. 14 şi art. 17 alin. 1 şi 3 c. pr. pen., aceştia vor fi obligaţi să restituie statului toate sumele de bani, metalele preţioase şi orice valori depuse de aceştia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituţii ori persoane din străinătate, ori să plătească, în solidar, echivalentul lor în dolari SUA.
Deoarece ulterior pot fi descoperite şi alte prejudicii aduse statului român sau oricărei alte persoane, urmează să se rezerve celor păgubiţi dreptul la acţiuni civile distincte.
De asemenea, în scopul asigurării reparării pagubelor şi executării confiscării averii, instanţa va dispune, potrivit art. 163 şi art. 357 alin. 2 lit. c c.pr.pen., menţinerea măsurilor asiguratorii instituite în cauză de procuratura militară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
TRIBUNALUL
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpaţii:
Dat fiind caracterul continuat al faptelor săvîrşite de inculpaţi, în condiţiile concursului real de infracţiuni (art. 41 alin. 2 şi art. 33-34 c. pen.), consecinţele deosebit de grave ale acestora, care au pus în pericol însăşi existenţa poporului român, tribunalul apreciază că pedeapsa ce urmează a li se aplica inculpaţilor este pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii pentru fiecare din infracţiunile comise.
Întrucît prin infracţiunea de subminare a economiei naţionale inculpaţii au prejudiciat grav statul român, urmează ca în temeiul art. 998 c. civ., art. 14 şi art. 17 alin. 1 şi 3 c. pr. pen., aceştia vor fi obligaţi să restituie statului toate sumele de bani, metalele preţioase şi orice valori depuse de aceştia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituţii ori persoane din străinătate, ori să plătească, în solidar, echivalentul lor în dolari SUA.
Deoarece ulterior pot fi descoperite şi alte prejudicii aduse statului român sau oricărei alte persoane, urmează să se rezerve celor păgubiţi dreptul la acţiuni civile distincte.
De asemenea, în scopul asigurării reparării pagubelor şi executării confiscării averii, instanţa va dispune, potrivit art. 163 şi art. 357 alin. 2 lit. c c.pr.pen., menţinerea măsurilor asiguratorii instituite în cauză de procuratura militară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
TRIBUNALUL
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpaţii:
- Ceauşescu Nicolae, fiul lui Andruţă şi Maria, născut la data de 26 ianuarie 1918, în comuna Scorniceşti, judeţul Olt, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, în prezent arestat, şi
– Ceauşescu Elena, fiica lui Nae şi Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petreşti, judeţul Dîmboviţa, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, la
pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii pentru săvîrşirea următoarelor infracţiuni:
– genocid, prev. de art. 357 alin. 1 lit. a-c c.pen.;
– subminarea puiterii de stat, prev. de art. 162 alin. 1 c. pen.;
– acte de diversiune, prev. de art. 163 c.pen.;
– subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2 c. pen.
toate cu aplicarea art. 33-34 şi 41 alin. 2 c.pen.
În baza art. 998 c.civil şi art. 14 alin. 3 lit. a din Codul de procedură penală, obligă pe inculpaţi să restituie statului român toate sumele de bani, metale preţioase şi orice alte valori depuse de aceştia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituţii ori persoane din străinătate sau, potrivit art. 14 alin. 3 lit. b din Codul de porcedură penală şi art. 998 din Codul civil, să plătească statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari SUA.
Potrivit art. 163 şi 357 alin. 2 lit. c din Codul de procedură penală, menţine măsurile asiguratorii luate de Direcţia Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparţinînd inculpaţilor.
– Ceauşescu Elena, fiica lui Nae şi Alexandrina, născută la data de 6 ianuarie 1916, în comuna Petreşti, judeţul Dîmboviţa, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul Primăverii nr. 50, sectorul 1, la
pedeapsa capitală şi confiscarea totală a averii pentru săvîrşirea următoarelor infracţiuni:
– genocid, prev. de art. 357 alin. 1 lit. a-c c.pen.;
– subminarea puiterii de stat, prev. de art. 162 alin. 1 c. pen.;
– acte de diversiune, prev. de art. 163 c.pen.;
– subminarea economiei naţionale prev. de art. 165 alin. 2 c. pen.
toate cu aplicarea art. 33-34 şi 41 alin. 2 c.pen.
În baza art. 998 c.civil şi art. 14 alin. 3 lit. a din Codul de procedură penală, obligă pe inculpaţi să restituie statului român toate sumele de bani, metale preţioase şi orice alte valori depuse de aceştia, sub orice nume, la bănci străine sau la alte instituţii ori persoane din străinătate sau, potrivit art. 14 alin. 3 lit. b din Codul de porcedură penală şi art. 998 din Codul civil, să plătească statului, în solidar, echivalentul acestor bunuri în dolari SUA.
Potrivit art. 163 şi 357 alin. 2 lit. c din Codul de procedură penală, menţine măsurile asiguratorii luate de Direcţia Procuraturilor Militare asupra tuturor bunurilor aparţinînd inculpaţilor.
Cu drept de recurs.
Pronunţată astăzi, 25 decembrie 1989, în şedinţă publică, în prezenţa inculpaţilor, în garnizoana Tîrgovişte.
PREŞEDINTE
Colonel de justiţie
Gică Popa
JUDECĂTOR
Colonel de justiţie
Ioan Nistor
PREŞEDINTE
Colonel de justiţie
Gică Popa
JUDECĂTOR
Colonel de justiţie
Ioan Nistor
Sursa:infernulbanilor.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu