Persecuțiile împotriva creștinilor – o realitate transnațională

Peste tot in lume, creștinii sunt hărțuiți, arestați, închiși, torturați, violați, bătuți sau uciși. Biserici și case sunt bombardate sau arse până la pământ. „Copiii sunt luați de la părinții lor, ca nu cumva să fie prea contaminați de credința în Iisus", susține Eric Metaxas într-un articol publicat de The Cristian Post.

Citând din cartea Persecutați: Asaltul global asupra creștinismului, Metaxas insistă să admitem o tristă realitate: „Creștinii sunt cel mai persecutat grup religios din lumea de astăzi." Preluând concluziile cărții, cunoscutul scriitor american se alătură afirmației că „persecuția are ca țintă toate credințele creștine de la romano-catolici, ortodocși, protestanți, evanghelici, carismatici, inclusiv sute de secte mici, mai puțin cunoscute. Sursele de persecuție provin din trei segmente: regimurile comuniste și post-comuniste, care încă „au dorința unui control politic total", naționaliștii hinduși și budiști care percep creștinismul ca pe o amenințare religioasă și politică, precum și radicalismul islamic cu „nevoia sa de dominare religioasă".

Metaxas consideră că, în ciuda dramatismului lor, trebuie să cunoaștem aceste realități. Motivele pe care el le oferă sunt multiple. În primul rând, astfel se va întări credința noastră. Viețile celor care trăiesc sub presiune pentru a practica adevărul creștinismului constituie o sursă de inspirație. În al doilea rând, ne ajută să înțelegem mai bine lumea. „Această lume pătată de sânge este lumea în care Iisus a venit pentru a ne salva și pentru care noi trebuie să continuăm să ne rugăm", spune Metaxas. În al treilea rând, ne va determina să acționăm. Referindu-se la creștinii din America, Metaxas susține că aceștia trebuie să pună presiune asupra guvernului pentru a-l determina, în acest fel, să vină în ajutorul fraților creștini care au nevoie de acest sprijin.

În raportul său către Adunarea Generală a Națiunilor Unite de anul trecut, raportorul special al ONU privind libertatea religioasă, Heiner Bielefeldt a constatat că „nenumărate încălcări grave ale dreptului la libertatea de religie sau ale exprimării convingerilor religioase sunt în legătură cu cei convertiți și cu cei care încearcă să-i convertească pe alții prin intermediul convingerilor non-coercitive“. Concluzia sa este că persecuția la care sunt supuse persoanele convertite reprezintă o „problemă a drepturilor omului ce creează o profundă îngrijorare".

Această îngrijorare este preluată și de Nina Shea, directorul Centrului pentru Libertate Religioasă la Institutul Hudson, care face un apel pentru revigorarea atitudinii în favoarea apărării drepturilor religioase. „Este timpul ca Occidentul, inclusiv creștinii occidentali, să pună capăt indiferenței sale și să recunoască un lucru evident: există o încălcare clară a drepturilor omului. Trebuie să ne unim vocile, pentru cei care se confruntă cu sabia călăului, cu tabere de detenție sau cu alte atrocități pentru convingerile lor, la fel cum am face și pentru alte victime ale încălcării drepturilor omului", susține Nina Shea într-un articol publicat pe CNN Belief Blog.

Un caz special prin complexitatea intrigii sale este cel al pastorului Antonio Monteiro. Acesta fost invitat în Togo de Uniunea Sahel a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea pentru a ajuta familiile locale, ca misionar. În mai 2011, zvonuri cu privire la dispariția și uciderea a aproximativ 20 de tinere de către o rețea din nordul orașului Lome s-au răspândit cu rapiditate, iar pastorul Monteiro a fost printre cei acuzați de crimă. În 15 martie 2012 s-a împlinit un an de la arestarea lui, deși biserica a negat că pastorul ar avea vreo implicare. Ba mai mult, pe 5 aprilie 2012, liderii bisericii au denunțat public „arestarea fără dovezi concludente" a pastrorului, reclamând în dreptul acestuia „un linșaj mass-media fără precedent", a informat togo-online.co.uk.

Încercările anterioare coordonate de biserică au inclus trimiterea de sute de felicitări de Crăciun pentru Monteiro, o zi de rugăciune la nivel mondial și o conferință de presă la Lomé, a precizat Adventist News Network. Liderii adventiști religioși au declarat că intenționează să implice în mod activ tinerii în eforturile de a-l elibera pe Monteiro.

John Graz, director al departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă din cadrul Bisericii Adventiste, a declarat că apelurile publice se vor intensifica în următoarele luni, în paralel cu eforturile diplomatice, pentru a obține eliberarea pastorului. „Cerem tuturor adventiștilor, tuturor creștinilor și tuturor persoanelor care cred în dreptate să se alăture acestei campanii", a spus Graz, urmând ca, pe parcursul lunii aprilie, să se desfășoare o campanie de strângere de semnături și trimitere de scrisori deschise adresate președintelui statului Togo și Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului. 

Persecutia crestinilor din Siria: MASACRAREA CELOR PATRU COPII AI UNUI PREOT.

Jurnalistul Raymond Ibrahim a postat pe 15 decembrie, pe un cunoscut canal de socializare, un fapt ce ne duce cu gândul la primele trei secole creştine – la sângeroasa perioadă a persecuţiilor împotriva creştinilor. Parcă nu s-a schimbat nimic. Dacă alăturăm descrierea actului martiric al preotului Montanus şi al soţiei sale, Maxima, care au trăit pe teritoriul ţării noastre, la sfârşitul secolului al III-lea şi destinul tragic al unui preot din lumea arabă, din anul 2013, nu prea găsim diferenţe.

La postul de televiziune libanez Al Ahram a fost prezentat un material intitulat „Imaginea care a zguduit lumea: preotul întors de la slujirea lui Dumnezeu a găsit trupurile celor patru fii ai săi pe podea”. Din imagine, deducem că bărbatul îmbrăcat în cămaşă albă, care plânge la capul celor patru trupuri însângerate, este cleric creştin. Om ce slujeşte lui Dumnezeu, ce slujeşte binele şi pacea. Întors acasă, poate cu planuri şi gânduri pentru cei patru copii ai săi, acesta a găsit o imagine pe care nu o va putea uita toată viaţa.

Informaţii prea multe nu au existat despre acest caz. Se pare că tatăl este cleric melchit al Bisericii Chaldeene, care îşi are conducerea la Mosul, Irak. În Siria, comunitatea caldeeană numără câteva mii de credincioşi aflaţi, cu precădere, în partea estică a ţării. Aceştia sunt creştini cu o evlavie deosebită şi cu o trăire aparte.

Ieri, 19 decembrie, Al Ahram a publicat pe pagina sa de internet o ştire ce completa informaţiile. După înmormântarea celor patru fii, preotul a scris televiziunii libaneze câteva rânduri, cuvinte pornite dintr-o imensă suferinţă, dar şi dintr-o nestrămutată credinţă:

„M-a încercat Dumnezeu. Dar, nu ca să reducă la tăcere vocea mea. Voi predica cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât oricând, mai mult decât în trecut şi voi proclama credinţa noastră. Am plătit un preţ scump, un preţ mare pentru acest lucru. Dar, cum a făcut Dumnezeu cu Iov, cred că aşa va face şi cu mine. Am nădejdea asta!”.

Trei băieţi şi o fetiţă. O familie împlinită… Ce puteau să îşi mai dorească? Sănătate de la Dumnezeu şi putere de muncă. Erau într-o situaţie în care ne găsim majoritatea dintre noi. Şi, parcă deodată, totul se întoarce cu susul în jos. Tot sensul vieţii, toată nădejdea, toată dragostea şi fericirea, tot viitorul devine însângerat, pe podea…

Nebunie este răspunsul acestui preot! Dar, gândul ne duce la biblicul Iov, la domnul nostru Constantin Brâncoveanu şi familia sa, la atâtea şi atâtea familii care şi-au văzut copiii trimişi în lagărele de muncă. La Siberia comunistă, la mamele care şi-au văzut fiii, în anul 1989, sub ploaia de gloanţe, la Însuşi Dumnezeu, care Şi-a văzut propriul Fiu pe Cruce, însângerat, nevinovat fiind…
Părintele acesta, lângă familia sa, este icoana lui Dumnezeu… „prin a cărui rană, noi toţi ne-am vindecat”

Surse preluate din: Sursa: http://semneletimpului.ro, http://www.razbointrucuvant.ro