Privatizarea Petrom a fost un jaf colosal! 

 Spicuiri din raportul comisiei senatoriale de anchetă!

Societatea Naţională a Petrolului (PETROM SA) a fost înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome a Petrolului PETROM, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 49 din 15.09.1997, aprobată prin Legea nr.70/1998. La data privatizării, SNP PETROM SA avea ca obiect de activitate, în principal, explorarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi gaze naturale de pe uscat şi din platoul continental al Mării Negre, rafinarea şi prelucrarea ţiţeiului, transportul şi comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul şi exportul de ţiţei, produse petroliere, utilaje, echipamente şi tehnologii specifice.

SNP PETROM, anterior privatizării, se definea ca:

* unul dintre cei mai importanţi producători de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est;

* singurul producător de ţiţei din România, neavând concurent în acest domeniu şi cel de-al doilea producător de gaze naturale; în anul 2003 producţia de ţiţei a fost de 5,65 milioane tone;

* furnizor de gaze naturale, cu o cotă de 34 la sută din producţia internă; în anul 2003 producţia de gaze naturale a fost de 6,129 miliarde m.c., respectiv circa 1/3 din consumul României.

STRUCTURA PATRIMONIULUI COMPANIEI LA NIVELUL ANULUI 2002:

Explorare şi producţie:

Intern:

* 306 zăcăminte petrol şi gaze asociate;

* 1450 puţuri de gaz productive;

* 13.856 puţuri de ţiţei productive cu o producţie de 220.000 barili ţiţei;

* 771 instalaţii de colectare, depozitare, tratare şi separare;

* două instalaţii de gaz-etanizare;

* o instalaţie GPL;

* 15.000 km reţea de transport ţiţei gaz şi apă;

* instalaţii de foraj marin, conducte, platforme;

* două platforme maritime – Prometeu şi Atlas.

Extern:

* Puţuri de exploatare şi contracte de forare în Kazakhstan.
Rafinare si Produse Petrochimice:

* complexul petrochimic şi rafinare Arpechim;

* complexul petrochimic şi rafinare Petrobrazi;

* uzina de îngrăşăminte Doljchim.

Distribuţie şi Marketing:

Intern:
* 145 depozite petroliere  (capacitate de 956.456 mc);
* 690 staţii de vânzare cu amănuntul, din care 200 modernizate.

MOTIVAREA PRIVATIZĂRII SNP PETROM SA PREZENTATĂ DE GUVERN

Prin Hotărârea de Guvern nr.556/2002, privatizarea SNP PETROM SA Bucureşti se va face în cadrul programului PSAL 2, convenit cu Banca Mondială, cu Consultanţi Internaţionali, prin oferirea de acţiuni  către investitori strategici. Prin Hotărârea de Guvern nr. 924/2003, se aprobă strategia privatizarii SNP PETROM SA prin dobândirea de către un investitor strategic, sau de către un consorţiu de investitori a unui pachet de acţiuni de 51% din capitalul social al societăţii,  printr-o metodă combinată între vânzarea de acţiuni prin negociere bazată pe oferte preliminare şi neangajante şi majorarea de capital social prin aport de capital.

ETAPELE PROCESULUI DE PRIVATIZARE A SNP PETROM SA

În baza procedurilor aprobate de Guvern, Ministerul Economiei şi Comerţului, respectiv Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, la data de 11 decembrie 2002, a încheiat un Contract de servicii financiare (Contract de consultanţă) cu consorţiul format din Credit Swuisse First Boston (Europa) Limited (CSFB) şi ING Bank NV, Sucursala Londra (ING) în urma unui proces de licitaţie deschisă. Metoda de privatizare stabilită prin HG nr.924/2003 a fost una combinată între vânzarea de acţiuni prin negociere pe bază de oferte preliminare şi neangajante şi majorarea de capital social prin aport de capital.

Contractul de privatizare semnat la data de 23 iulie 2004, între Ministerul Economiei şi Comerţului din România prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie şi OMV Aktiengesellschaft din Austria, are ca obiect vânzarea/cumpărarea  unui numar de 12.739.341.312 acţiuni ale societăţii, reprezentând 33,34% din capitalul social şi majorarea capitalului social al societăţii cu un număr de acţiuni care să-i permită OMV să deţină, după subscrierea de către acţionarii minoritari ai Societăţii BERD şi Cumpărător, 51% din capitalul social.

Semnarea Contractului de privatizare în forma şi conţinutul negociate între părţi a fost aprobată prin HG nr.1090/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea SNP PETROM SA Bucureşti. Conform Contractului de privatizare, Cumparatorul – OMV, pentru 33,34% din pachetul de acţiuni, a plătit Statului Român suma de 668,815 milioane de euro, iar prin majorare de capital social în valoare de 830,6 milioane de euro – suma rămasă în conturile SNP PETROM -  a obţinut 17,55 la sută din acţiuni, necesare pentru a deţine 51 la sută din capitalul social.

La solicitarea Guvernului, Parlamentul României adoptă în luna noiembrie 2004 Legea nr.555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului PETROM SA Bucureşti. În urma analizării Contractului de privatizare a SNP PETROM SA, Comisia de anchetă a sesizat unele prevederi referitoare la obligaţiile post-privatizare ale Vânzătorului, după cum urmează:

1) Angajamentul de Despăgubire privind Mediul – pagina 42 din CP (CP – Contract de privatizare): “Vânzătorul se obligă să despăgubească Societatea pentru Pierderile de Mediu şi Costurile de Abandonare (aşa cum sunt acestea definite în Anexa P) conform prevederilor Angajamentului de Despăgubire  privind Mediul. Pentru evitarea oricărui dubiu, se precizează că Angajamentul de Despăgubire privind Mediul va constitui  singurul recurs al Cumpărătorului pentru orice pretenţii legate de Contaminare (în sensul definit în Angajamentul de Despăgubire privind Mediul)”. Prin acest angajament Statul Român este obligat ca pe o perioadă de 15 ani să despăgubească în totalitate Cumpărătorul pentru orice pretenţii în legatură cu poluarea anterioară a mediului, iar pe o perioadă de 30 de ani să se despăgubească Cumpărătorul în totalitate pentru orice pretenţii în legătură cu abandonarea şi scoaterea din funcţiune a sondelor abandonate, oprite, închise sau care aşteaptă să fie abandonate. Statul Român îşi asumă responsabilităţi şi eventuale cheltuieli de remediere şi/sau  despăgubiri fără  o limită valorică, în măsură în care sunt pretinse de către terţi sau autorităţi de mediu ca efect al poluării istorice. De remarcat că aceste responsabilităţi s-au asumat fără a avea date concrete cu privire la volumul acestor lucrări şi mai ales a costurilor aferente, care pot fi nelimitate. La data elaborării prezentului RAPORT, din informaţiile pe care le deţinem, Compania PETROM-OMV a înregistrat obligaţia Statului Român de a achita suma de 363 milioane de euro, pentru lucrările de mediu deja realizate.

CONCLUZIE: Se constată că aceste prevederi nu au la bază o fundamentare şi identificare a nivelului de poluare anterioară şi a locaţiilor ce urmează să fie dezafectate, cât şi costurile aferente. Aceste pretenţii vor avea implicaţii imprevizibile, pe următorii 15, respectiv, 30 de ani asupra costurilor ce vor fi suportate de Statul Român.

2) Terenurile în Curs de Clarificare – pagina 42 din CP:  “Vânzătorul se obligă să îi vândă Cumpărătorului Partea Corespunzătoare din Acţiunile Referitoare la Terenuri, la un preţ egal cu valoarea nominală a acestor acţiuni: cu toate acestea, preţul total  de cumpărare ce urmează să fie plătit de Cumpărător  conform acestei clauze nu va depăşi  echivalentul în lei al Sumei Maxime. Pentru a asigura  desfăşurarea ordonată a procesului, Vânzatorul  şi Cumpărătorul convin ca majorările de capital al Societăţii cu privire la Terenurile în Curs de Clarificare se vor efectua după cum urmează:

(a) cu privire la o suprafaţă totală de aproximativ 2.000 (două mii) de hectare din Terenurile în Curs de Clarificare, în termen de un an după Data Finalizării; preţul pe acţiune la vânzarea către Cumpărător a Părţii Corespunzătoare din Acţiunile emise ca urmare a acestei majorări  de capital social va fi egal cu valoarea nominală a acestor Acţiuni, cu condiţia ca preţul total să nu depăşească Suma Maximă; şi

(b) cu privire la toate celelalte Terenuri în Curs de Clarificare, în termen de trei luni de la data la care Societatea îl notifică pe Vânzător că au fost obţinute  toate certificatele de atestare a dreptului de proprietate; preţul pe acţiune la vânzare către Cumpărător a Părţii Corespunzătoare din Acţiunile emise ca urmare a acestei majorări de capital social va fi:

(I) valoarea nominală, dacă valoarea nominală totală a Părţii Corespunzătoare (atât pentru prima, cât şi pentru cea de-a doua majorare de capital) este mai mică sau egală cu Suma Maximă, sau

(II) acel preţ pe acţiune, mai mic decât valoarea nominală, care prin înmulţirea cu numărul de acţiuni care urmează a fi vândut Cumpărătorului conduce la un preţ total care, împreună cu preţul deja plătit conform 4.2.2.(a), să fie egal cu Suma Maximă”.

CONCLUZIE: Aceste prevederi, care obligă Statul Român la vânzarea acţiunilor rezultate ca urmare a majorării capitalului social  cu terenurile aferente, reprezintă în fapt trecerea în proprietatea Companiei a unor terenuri subevaluate.

Întrucât aceste terenuri, în marea lor majoritate, sunt situate în mediul urban, unde dinamica preţurilor cunoaşte o creştere exponenţială, în mod cert se va înregistra o diferenţă semnificativă între valoarea reală de piaţă şi preţul prevăzut în Contractul de privatizare. Făcând un calcul simplu, care are în vedere o diferenţă între cele două valori de numai 100 euro pe metru pătrat, rezultă: 100 euro/m.p. x 10.000 m.p./ha x 2000 hectare = 2 miliarde euro.

3) Impozite şi penalităţi cu scadenţa depăşită – pagina 44 din CP: “Toate impozitele datorate de societate pentru orice an financiar până la 31 decembrie 2003, inclusiv şi toate penalităţile aferente, de orice fel, care s-au acumulat până la data de 8 aprilie 2004 au fost plătite sau anulate şi Societatea nu va mai fi ţinută să răspundă în legatură cu ele”.

Remarcăm că în RAPORTUL DE EVALUARE Consultantul specifică  că la evaluarea societăţii  şi stabilirea valorii de piaţă s-a ţinut seama şi de datoriile acumulate de aceasta. În acest sens, în RAPORTUL DE EVALUARE se menţionează: “Scenariul de bază pentru Valoarea Companiei bazată pe metoda fluxurilor de numerar actualizate (analiza DCF) a condus la o valoare a Companiei între 1,4 miliarde de dolari şi 1,8 miliarde dolari. Valoarea Capitalului Propriu se situează în intervalul 1,0 miliarde de dolari şi 1,4 miliarde dolari, după o ajustare cu 260 milioane dolari pentru Datoria Netă purtătoare de dobândă estimată, cu 46 milioane de dolari pentru dividende restanţe, cu 30 milioane de dolari pentru obligaţii legate de titlurile de proprietate asupra terenurilor şi cu 40 milioane de dolari pentru obligaţii referitoare la închiderea unor sonde”.

Anularea datoriilor acumulate de SNP PETROM SA, de către Guvern, stipulată în Contractul de Privatizare, după finalizarea RAPORTULUI DE EVALUARE, în care valoarea de piaţă a companiei a fost ajustată cu aceste datorii, reprezintă facilităţi acordate excesiv  CUMPARATORULUI OMV şi a periclitat transparenţa  procesului de privatizare, întrucât ceilalţi investitori nu au cunoscut aceste clauze suplimentare de anulare a datoriilor.

CONCLUZIE: Cum valoarea Companiei SNP PETROM SA a fost estimată ţinându-se cont şi de datoriile acumulate, anularea ulterioară a acestora de către Guvern, prin Contractul de privatizare, fără a modifica preţul de ofertă,  reprezintă prejudiciu adus Statului Român.

4. Redevenţe – pagina 44 din CP: “Nivelul, baza şi modul de calculare curente ale redevenţelor datorate de Societate conform Contractelor Individuale de Concesiune vor fi menţinute pentru o perioadă de 10 (zece) ani de la Data Finalizării”. Analiza comparativă a redevenţei funcţie de cantităţile de ţiţei extras arată că în România valoarea acesteia este cuprinsă între 3,5-13,5 la sută, în timp ce, în Franţa, valoarea redevenţei este dublă, cuprinsă între 5-30 la sută. Tinând seama că piaţa internaţională a ţiţeiului este foarte dinamică, în perioada 2002-2007 a crescut de la 22 dolari pe baril la 92 dolari pe baril, creştere de peste patru ori, este de neînţeles prevederea din Contractul de privatizare care stipulează că nivelul, baza şi modul de calculare a redevenţei vor fi menţinute pe o perioadă de 10 (zece) ani.

CONCLUZIE: Elementele restrictive prevăzute în Contractul de privatizare cu privire la păstrarea pe o perioadă de 10 ani a nivelului, bazei şi modului de calculare a redevenţei, precum şi valoarea redusă de 3,5-13,5 la sută a acesteia au ca efect păgubirea Statului Român cu sume importante. Este foarte probabil ca peste zece ani această resursă neregenerabilă care este ţiţeiul să fie epuizată, ceea ce ar face revizuirea clauzei inutilă.

5) Stabilitatea fiscală cu privire la explorare şi producţie (E&P) – pagina 44 din CP: “Cu excepţia cerinţelor contrare ale legilor sau reglementărilor general aplicabile în Uniunea Europeană care devin aplicabile României, următoarele prevederi ale Codului Fiscal al României vor ramâne în vigoare până la data de 31 decembrie 2014 şi nu vor fi modificate în defavoarea Societăţii: art.22(2), art.22(3), art.24(3)(c), art.24(11)(e), art.24(14) şi art.24(21). În perioada menţionată mai sus, cu excepţia cerinţelor contrare ale legilor sau reglementărilor general aplicabile în Uniunea Europeană care devin aplicabile României, regimul de impozitare aplicabil activităţilor de explorare şi producţie ale Societăţii nu va deveni, indiferent sub ce forma, mai oneros pentru Societate (inclusiv prin majorarea ratelor impozitelor aplicabile ori prin introducerea de noi impozite cu privire la explorare si productie)”.

Constrângerea Guvernului şi a Parlamentului  României de a nu avea o politică fiscală coerentă, unitară şi nediscriminatorie pentru toţi contribuabilii reprezintă o ingerinţă în politica internă românească, cu consecinţe imprevizibile în asigurarea mediului concurenţial caracteristic unei economii funcţionale de piaţă.

CONCLUZIE: Menţinerea neschimbată pe o perioadă de 10 ani a prevederilor Codului Fiscal cu privire la majorarea ratelor impozitelor referitoare la explorare şi producţie reprezintă o ingerinţă în politica economică românească cu reflexe certe în reducerea veniturilor  bugetare.

Sursa: http://www.ziarulnatiunea.ro