Deep Throat de România. Un martor a descris pentru DNA mecanismul fraudelor în achiziţiile IT

Deep Throat de România. Un martor a descris pentru DNA mecanismul fraudelor în achiziţiile IT şi i-a identificat pe proprietarii români ai firmelor IT care ar fi dat şpagă: Florin Talpeş (foto)/Irina Socol, Florin Ilia

Un martor a cărui identitate DNA nu a devoalat-o a povestit procurorilor în detaliu cum au fost fraudate cele mai mari achiziţii din domeniul IT din ultimul deceniu. Martorul a povestit cine şi cum ar fi luat mită. Acesta a povestit că personajul central al contractelor este Claudiu Florică, cel care ar fi intermediat contracte şi şpăgi. Printre cei nominalizat de martorul principal al DNA sunt cei mai importanţi oameni de afaceri din domeniul IT din România: Irina Socol, Florin Ilia - Siveco, Florin Talpeş - Softwin, Gabi Marin – Omnilogic. Martorul spune că aceştia ar fi dat mită pentru a obţine un contract de 200 milioane euro.

Florin Talpeş, Softwin

In perioada 2001-2003, Guvernul prin Ministerul Educaţiei a iniţiat şi contractat o achiziţie-mamut pentru informatizarea şcolilor din România. Valoarea acestui proiect a fost estimată la circa 200 milioane dolari.  În esenţă, programul SEI se referă la dotarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cu laboratoare informatice, tehnologia informatică urmând să fie folosită ca suport didactic. În cadrul acestui program şcolile urmau a fi a fi dotate cu 1.500 laboratoare informatizate.

Procurorii arată că, şi în acest caz, la fel ca şi în cazul contractelor pentru licenţelor Microsoft, personajul central este Claudiu Florică. El este cel care ar fi orchestrat trucarea procedurilor de achiziţie şi ar fi făcut legătura dintre companiile româneşti şi subsidiarele unor companii străine care au furnizat echipamentele.

Un martor a explicat pentru DNA în detaliu cine sunt personajele şi cum au fost trucate procedurile de achiziţie şi cum s-au dat şi s-au recepţionat presupusele şpăgi. Redăm mai jos depoziţia martorului cuprinsă în cererea DNA prin care solicită ridicarea imunităţii a nu mai puţin de nouă miniştri:

►„Alte persoane implicate în traficul de influenţă şi dare de mită, în acest contract, în colaborare cu Claudiu Florică sau în mod direct, protejându-şi propriile interese în acest contract, sunt Irina Socol, patronul firmei Siveco, Florin Ilia, director şi acţionar  Siveco, Gheorghe Sadoveanu, angajatul Siveco care se ocupa de traficul de influenţă la nivelul primului – ministru, Ştefan Morcov, angajat Siveco şi manager project pe proiect,  Mihai Pascadi – director general Compaq,Călin Tatomir – director adjunct Compaq România, Vadimir Aninoiu – director general IBM România, Mihai Guran – director vânzări IBM România,  Gabi Marin – patron la Omnilogic, Radu Enache – director general HP România, Dan Roman – director S&T România, Bogdan CocoraS&T România, Florin Talpeş – patronul  Softwin,  Metodiu Mehmet – director vânzări Softwin, şi ulterior coacţionar cu Claudiu Florică într-una din firmele acestuia, toate aceste firme menţionate mai sus fiind implicate oficial în contractul cu Ministerul Educaţiei şi făcând fiecare la rândul său trafic de influenţă şi dare de mită pentru a-şi maximiza cota din contract şi a-şi proteja rămânerea lor în acest contract.

►Mecanismul era de a se crea un profit cât mai mare în firmele subcontractante, profit din care erau scoase prin intermediul unor off-shore-uri sumele de bani necesare plăţii mitelor prin intermediul unor contracte de servicii fictive. Odată ajunşi banii în off-shore-urile din destinaţii cât mai îndepărtate pe teritoriul României, mitele erau plătite fie prin transferuri bancare în firmele  nominalizate de persoanele de lângă autoritatea contractantă şi care aveau rolul de a spăla respectiv bani şi de a-i aduce în ţară pe căi legale sau o parte erau scoşi numerar din băncile din afara teritoriului României şi aduşi în numerar în ţară, tot în mod ilicit, folosind diferiţi intermediari care aveau doar sarcina de a-i transporta în ţară, toate acestea făcându-se în scopul ascunderii sursei veniturilor de persoanele care încasau mită.

► Contractul s-a derulat până în anul 2009, a ajuns în total la o valoare de 124 milioane dolari, iar valoarea reală a echipamentelor hardware cumpărate de Ministerul Educaţiei, a fost de aproximativ 50% din preţul contractual şi în cazul aplicaţiilor software şi serviciilor valoarea reală fiind aproximativ 10% din preţul achiziţiei.

► Nu exista absolut nici un motiv real pentru care nu ar fi fost necesară organizarea unei licitaţii publice, toate produsele hardware şi software putând fi procurate de la nenumăraţi producători de pe piaţa locală. Această modalitate de achiziţie a fost utilizată pentru ca preţurile să nu fie cunoscute publicului şi să permită supraevaluarea contractului.

►Pot exemplifica în acest sens că o imprimantă care se găsea pe piaţă la preţul de 300 euro era vândută de Siveco, Ministerului Educaţiei la un preţ de 1.500 euro, iar lecţiile informatice care era cumpărate de Siveco la preţul de 1.000 - 2.000 euro bucata, erau vândute Ministerului Educaţiei la preţuri de 9, 10 şi chiar 11.000 euro. Toate echipamentele erau cumpărate de Siveco de la cei 3 subcontractanţi ai săi,  Compaq, IBM şi HP, iar din 2003 doar IBM şi HP. Aceştia le cumpărau la rândul lor de la subcontractanţi ai lor, cum ar fi Compaq de la Technet, Fujitsu Siemens Computers de la Net Consulting, IBM România de la Omnilogic, HP de la S&T, iar ultimii subcontractanţi le cumpărau de pe piaţa liberă sau de la distribuitorii autorizaţi.

►Prezenţa acestora în contract a fost necesară doar pentru a permite crearea profitului din care să se plătească mitele, deoarece oricare dintre multinaţionalele contactate de Siveco ar fi putut să cumpere produsele respective şi să le distribuie  Ministerului Educaţiei, în mod direct fără subcontractanţi..

►Lecţiile au fost cumpărate în parte de la firma Softwin, o parte au fost dezvoltate de către angajaţi Siveco, iar altă parte a fost achiziţionate de  Siveco  de la liceeni, practic de la beneficiari finali ai proiectului. În acest scop Siveco a organizat o competiţie adresată tuturor şcolilor şi liceelor pentru elaborarea de lecţii informatice şi cele mai bune lecţii din cadrul competiţiei erau achiziţionate la preţuri modice de către Siveco şi revândute Ministerului Educaţiei şi Cercetării la preţuri de la 5 până la 10 ori mai mari.

►Existau nişte standarde din punct de vedere pedagogic, şi anume respectarea programei şcolare în vigoare, acestea fiind cerute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi nişte standarde tehnice pentru a se asigura o oarecare uniformitate a limbajelor de programare folosite,  cerinţe formulate de Siveco, prin Departamentul tehnic.”

NOTA:Deep Throat este numele de cod dat sursei care furnizat cele mai importante informaţi jurnalistilor Bob Woodward şi Carl Bernstein de la The Washington Post în 1972 despre impocarea adinistraţiei Nixon în scandalul Watergate. După 30 de ani de la acest scandal care a dus la demisia preşedintelui Nixon, Deep Throat a fost identificat în persoana lui Mark Felt din cadrul FBI. 

Sursa:http://www.gandul.info